Drepturi salariale (banesti). Decizia 758/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 758/
Ședința publică de la 19 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în B,-, -. 3,. 51, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 496/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: recurenta reclamantă și intimata pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: dovada de citare a recurentei reclamante a fost restituită cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă, noul proprietar nu permite afișarea"; recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; prin cererea de recurs s-a solicitat de către reclamantă judecarea cauzei în lipsă; s-a depus întâmpinare de instituția intimată solicitându-se judecarea în lipsă, după care:
Curtea constată că procedura este legal îndeplinită față de recurenta reclamantă conform dispozițiilor art. 98 Cod procedură civilă.
Totodată, Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că prin cererea de recurs reclamanta, iar prin întâmpinare intimata B prin primar, au solicitat judecarea în lipsă, declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 496/27.05.2009 Tribunalul Brăilaa respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului B prin Primar, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 600/113/27.05.2009 reclamanta, a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul B pentru a fi obligată să-i plătească drepturile salariale, reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii cererii de cheltuieli de judecată, actualizat cu rata inflației la data plății.
Al doilea capăt de cerere l-a constituit obligarea pârâtei să înscrie în cartea sa de muncă dreptul ce-i va fi acordat prin prezenta hotărâre.
Reclamanta a susținut că în perioada pentru care cere plata drepturilor bănești a fost salariată cu contract individual de muncă în cadrul Unității Administrativ Teritoriale Municipiul
In această calitate, în temeiul art. 13 din Legea nr. 138/1999 și ordinul nr. 496/2003, pârâta trebuia să-i plătească indemnizația la dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
Întrucât reclamanta nu a încasat acest drept a formulat acțiunea de față.
Pârâta legal și în mod repetat citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu și-a formulat apărări.
Tribunalul, analizând acțiunea, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, a reținut cele ce vor fi arătate în continuare:
Reclamanta are calitatea de salariat și a încheiat contract individual de muncă cu pârâta, care este o unitate a administrației publice locale, așa cum este definit acest concept de Legea nr. 215/2001.
Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevede în art. 1 că drepturile sale se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Ordinul nr. 496/28.07.2007 emis de Ministerul Administrației și Internelor nu a fost publicat în monitorul oficial pentru a deveni opozabilergo omnes, dar chiar în situația în care ar fi fost publicat, nu putea adăuga la legea, în aplicarea căreia a fost dat, fiind un act normativ de o putere inferioară Legii nr. 138/1999.
Așadar, întrucât dispozițiile legale invocate de reclamantă nu sunt aplicabile în speță, acțiunea apare nefondată.
Instanța, a apreciat ca nefondată și susținerea reclamantei, potrivit căreia, făcând parte din Ministerul Administrației și Internelor, art. 13 din Legea nr. 138/1999 îi este incident, întrucât reorganizarea administrativă a Ministerului d e Interne prin cuprinderea autorităților locale ale administrației publice sub aceeași autoritate publică centrală, Ministerul Internelor și Reformei Administrative - nu are drept consecință extinderea aplicării dispozițiilor legale de la un domeniu la altul: din domeniul apărării, ordinii și siguranței naționale în domeniul administrației publice și invers.
Pentru considerentele expuse, acțiunea pentru plata indemnizației de dispozitiv a fost apreciată nefondată, fiind respinsă ca atare.
Al doilea capăt de cerere privind completarea cărții de muncă este a fost găsit nefondat ca urmare a respingerii primului, așa cum s-a arătat anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- Instanța de fond a făcut o interpretare restrictivă a Ordinului nr. 496/2003 interpretând greșit actul administrativ în sensul că acesta se adresează doar administrației publice centrale nu și administrației publice locale;
- Instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal deoarece specificul și condițiile de muncă din ramura administrației publice sunt aceleași indiferent dacă este vorba de administrația publică centrală sau la administrația publică locală.
În drept a invocat disp. art. 299-316.pr.civ. art. 13 din Legea nr. 138, art. 17 din OUG nr. 63/2003, art. 5 din Legea nr. 53/2003.
Intimatul Municipiul B prin primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu disp. art. 3041.pr.civ. Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, Ordinul nr. 496/2003 nu este publicat în Monitorul Oficial al României pentru a deveni opozabil ergo omnes cum corect a reținut și prima instanță.
Însă se poate observa că prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor se modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 Ministerului d e Interne de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr.1, care, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi.
Această lege, așa cum îi indică denumirea, are ca sferă de reglementare salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, ordinul sus menționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii sus menționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.
De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și personalului contractual din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare legii, astfel cum este circumscrisă în art. 1 al acesteia.
Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Prin urmare, sunt trei categorii de persoane a căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le prin urmare aplicabile și prevederile Ordinului nr. 275/200 completat prin Ordinul nr. 496/2003 și anume: personalul militar; personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din instituțiile menționate, clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.
în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea Ordinului nr. 275/2002 al Ministerului d e Interne prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
Prin acest din urmă ordin, s-a statuat:,După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut:,9.2 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Problema care se pune este dacă această mențiune vizează și personalul civil (contractual și funcționari publici) din cadrul administrației publice locale.
Curtea opinează că împărtășește astfel punctul de vedere al instanței de fond.
Faptul care a generat această eroare de interpretare, precum cea a reclamanților este că emitentul noului ordin este, în anul 2003,ministrul administrației și internelor, nemaipurtând vechea titulatură de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiași minister și a administrației publice.
Or, o atare interpretare este total eronată. Prin urmare, se pune problema care este rațiunea acestei adăugiri a pct. 9.2, care face vorbire despre dreptul la indemnizație și pentru personalul civil din administrația publică și la cine se referă ea.
Pentru a determina aceasta, trebuie examinat mai întâi ce spune Legea nr. 138/1999 în privința beneficiarilor sporului de dispozitiv.
Astfel, din art. 13 al Legii nr. 138/1999, în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului, reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil;,Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Desigur că trebuie să ne raportăm la sfera generală de reglementare a Legii nr. 138/1999, adică la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi, astfel cum sunt menționate în art. 1.
Revenind la completarea adusă prin pct. 9.2. introdus prin Ordinul nr. 496/2003, Curtea reține că, pentru se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat, referirea la personalul civil din administrația publică se referă la personalul contractual din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, instituții care se integrează administrației publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.
Prin urmare, ordinul în discuție vizează următoarele categorii de personal militar și civil: personalul militar - cadre militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție (această ultimă categorie fiind prevăzută expres la pct. 9.1 din Ordinul nr. 275/2002); personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Or, reclamanta este angajată în cadrul Unității Administrativ Teritoriale a Municipiului B, iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, astfel că reglementările art.13 din Legea nr.138/1999 și ale art. 9.2. din Ordinul nr. 275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003 nu le sunt aplicabile.
Reținând toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea apreciază recursul reclamantei ca nefondat, astfel că - în temeiul art. 312 alin. 1 se va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B,-, -. 3,. 51, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 496/27.05.2009 a Tribunalului Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 19 August 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: /24.08.2009
: 4 ex.//04.09.2009
Comunicat 2 ex./09.09.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
