Drepturi salariale (banesti). Decizia 761/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 761/
Ședința publică de la 19 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL G și recurenții MUNICIPIUL G și PRIMARUL MUNICIPIULUI G, instituții cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 251/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G, cu sediul în G,-, jud. G, în calitate de reprezentant al reclamanților, -, G, G și pârâta ȘCOALA NR. 13 " C M", cu sediul în G,-, jud. G, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G, reprezentant legal al intimaților reclamanți prin consilier juridic -, lipsă fiind recurenții CONSILIUL LOCAL G, MUNICIPIUL G, PRIMARUL MUNICIPIULUI G și intimata-pârâtă ȘCOALA NR. 13 " C M".
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat fiind scutit de taxă judiciară de timbru, după care:
Curtea, din oficiu, a invocat excepția de inadmisibilitate a recursurilor declarate de Municipiul G și Primarul municipiului G motivat de faptul că acestea nu au fost chemate în judecată prin cererea introductivă neavând calitatea de părți în dosarul de fond.
Reprezentantul intimatului reclamant a solicitat admiterea excepției. A învederat instanței că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul Consiliul Local G, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond care este legală și temeinică prin care s-aa făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997. Consiliul Local G are calitate procesuală pasivă fiind ordonator de credite și are obligația de finanțare din bugetul local a unităților administrativ-teritoriale de învățământ din raza sa de competență potrivit 3.1. și 3.2 din Legea nr. 128/1997.
Depune concluzii scrise.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 251/9.02.2009 pronunțată de către Tribunalul Galați s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții:, -, G, G reprezentați prin SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL G, ȘCOALA NR. 13 CMG.
Au fost obligate pârâtele la plata către reclamanți, a diferențelor de drepturi salariale neacordate, actualizare cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșele suplimentare de vechime, pentru 30,35 și 40 de ani de activitate în învățământ, calculate începând cu 08.12.2005, corespunzător perioadei lucrate de către fiecare reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 08.12.2008 reclamanții, -, G, G reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar G au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al mun. G și Școala Nr. 13 " cel M" G plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând sporul pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație.
Motivându-și în fapt cererea, au arătat că în art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/1997 sunt reglementate tranșele suplimentare de vechime că reclamanții îndeplinesc condițiile de vechime pentru a beneficia de tranșele suplimentare, dar nu le-au fost acordate aceste drepturi.
În dovedirea cererii reclamanții au solicitat administrarea probei cu acte, depunând la dosar adeverințe eliberate de Școala Nr. 13 " cel M" G, care atestă calitatea reclamanților de cadre didactice și vechimea în învățământ.
În drept, au invocat art. 50 al. 1, 2 din Legea nr. 128/1997.
La termenul de judecată din data de 05.02.2009 s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței întâmpinare din partea pârâtului Consiliul Local al mun. G prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere disp. art. 137 din pr.civilă instanța a analizat mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive.
Potrivit art. 167 din Legea 128/1997, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Prin urmare, calitatea de ordonator de credite în ceea ce privește cheltuielile de personal revine consiliului local în raza căruia se află unitatea de învățământ.
Nu are relevanță dacă sumele corespunzătoare au fost sau nu trecute în buget, de vreme ce acest aspect nu poate fi imputat reclamanților.
Reclamanții - membri ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar G - sunt salariați ai unității de învățământ pârâte și au o vechime de peste 30 de ani, așa cum rezultă din tabelul aflat la fila 3 din dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 128/1997:
(1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Dispozițiile legale sus-arătate sunt imperative, unitatea de învățământ în care sunt încadrați reclamanții, având obligația ca la împlinirea stagiului de vechime de 30, 35, 40 ani (în funcție de situația concretă a fiecărui reclamant) să acorde acea creștere a coeficientului de ierarhizare.
Potrivit art. 287 Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului. Nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că articolul indicat a fost respectat și că reclamanții au primit sumele corespunzătoare, și nici nu s-a indicat nici un temei juridic care ar fi făcut inaplicabil în cauză art. 50 din Legea nr. 128/1997.
Față de aceste considerente, a fost admisă acțiunea, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate reprezentând c/val tranșelor suplimentare de vechime, începând cu data de 08.12.2005 la zi. În concret, angajatorul va verifica în ce categorie de vechime se aflau reclamanții la data de 08.12.2005 și, în măsura în care era de peste 30 de ani, va aplica creșterea coeficientului de ierarhizare corespunzătoare din această dată și apoi creșterile ulterioare de la 35/ respectiv 40 de ani, de la data împlinirii condiției de vechime. Dacă la data de 08.12.2005 salariatul nu avea o vechime de peste 30 de ani, dar a realizat-o ulterior, drepturile se vor calcula și achita de la data împlinirii condiției de vechime. Pentru fiecare reclamant se va lua în calcul perioada efectiv lucrată.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul o consideră întemeiată, din perspectiva disp. art. 161 pct. 4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâta Consiliul Local G inclusiv Municipiul G și Primarul mun. G, criticând soluția dată de prima instanță doar sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive.
Astfel, au considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale.
Instituțiile recurente nu au calitatea de angajatori ai reclamanților pentru a putea sta în proces în calitate de pârâți iar statele de plată au fost întocmite de către unitățile de învățământ care au personalitate juridică.
În consecință, nu poate fi chemată în judecată o autoritate a administrației publice local, în speță, Consiliul Local G sau Primarul mun. G pentru a răspunde de fondurile bugetului de stat.
Unitățile de învățământ sunt subordonate Ministerului Educației, Cercetării și T prin intermediul Inspectoratului Școlar al jud. G, conform disp. art. 141 și 142 din Legea nr. 84/1995, și nr.HG 741/2003.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii cu consecința obligării doar a pârâților Guvernul României și Ministerului Educației, Cercetării și T la plata fondurilor solicitate, invocând în drept, disp. art. 304 pct. 8 și 9.pr.civilă.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare însă, reprezentantul acestora, prezent în instanță, a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică, față de disp. art. 16 din HG nr. 219/2004.
Din oficiu, în baza disp. art. 137 alin. 1 și art. 306 alin. 2.pr.civilă, instanța a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de către recurenții Municipiul G și Primarul mun. G, aceștia nefiind părți în dosarul de fond.
Intimații reclamanți, prin reprezentant, au solicitat admiterea excepției și respingerea recursului în consecință.
Față de excepția invocată din oficiu, instanța de recurs constată că este întemeiată.
Astfel, doar reclamantul și pârâtul care și-au disputat un drept în fața primei instanțe au posibilitatea să se plângă împotriva hotărârii pronunțate la fond, pe calea apelului sau, în cazul de față, a recursului. Deci, singurii pârâți care aveau posibilitatea procesuală de a declara recurs sunt Consiliul Local G și Școala nr. 13 " cel M" G întrucât doar aceștia au fost chemați în judecată și au fost obligați la plata drepturilor solicitate, și nu Municipiul G sau Primarul mun. G care sunt terți față de procesul de față.
Nu se poate confunda instituția Primarului care reprezintă unitatea administrativ teritorială cu cea a Consiliului Local întrucât au atribuții diferite și buget diferit, așa cum rezultă din prevederile art. 36 din Legea nr. 215/2001 (Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale) și ale art. 63 din aceeași lege (Primarul îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții:
a) atribuții exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condițiile legii;
b) atribuții referitoare la relația cu consiliul local;
c) atribuții referitoare la bugetul local;
d) atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor;
e) alte atribuții stabilite prin lege).
În consecință, nu există nici un interes pentru cele două recurente de a promova recurs împotriva unei hotărâri care s-a pronunțat în contradictoriu cu alte părți, astfel că nu se vor mai analiza motivele de recurs invocate, excepția fiind imperativă, de ordine publică și văzând disp. art. 137 alin. 1 rap. la art. 306 alin. 2.pr.civilă, urmând a se respinge ca inadmisibil recursul declarat de către Municipiul G și Primarul mun. G în baza disp. art. 312 alin. 1.pr.civilă.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentul Consiliul Local G sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat față de următoarele considerente:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local G, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:
Potrivit nr.OUG 23/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza nr.HG 538/2001, dată în aplicarea nr.OUG 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din nr.HG 538/2001 și nr.OUG 45/2003.
De asemenea, potrivit aceleiași hotărâri de guvern, execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unității administrativ teritoriale, căreia îi este arondată instituția de învățământ preuniversitar.
Este adevărat, că, după aprobarea legilor bugetului de stat, unele din venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ teritoriale sunt repartizate de Consiliul județean, dar în final, derularea tuturor fondurilor pentru cheltuielile pentru salarii ale unităților de învățământ preuniversitar se face prin pârâții Consiliul local și Primar.
Deci, având în vedere actele normative mai sus menționate, instanța apreciază că recurentul are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât aceasta are rolul de a asigura fondurile necesare plății salariului reclamanților.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca inadmisibil recursul declarat de MUNICIPIUL G și PRIMARUL MUNICIPIULUI G, ambele instituții cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 251/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-.
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de CONSILIUL LOCAL G, cu sediul instituției în G,-, împotriva sentinței civile nr. 251/09.02.2009 a Tribunalului Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 19 August 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: /24.08.2009
: 7 ex.//04.09. 2009
Fond: /
As.jud.: /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
