Drepturi salariale (banesti). Decizia 768/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 768/
Ședința publică din 07 Mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului H, cu sediul în M C,-, în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.98 din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 23 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea pe data de 30 aprilie 2008, iar apoi pe data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 98 din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghitas -a respins excepția necompetenței materiale a tribunalului la soluționarea acțiunii reclamanților, excepție invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a admis acțiunea reclamanților împotriva pârâților precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligând pârâții să plătească reclamantei suma de 1700 lei, reprezentând drepturi salariale neachitate, actualizată cu indicele de inflație începând cu 1 ianuarie 2006, până la data plății efective.
La pronunțarea acestei sentințe, instanța a avut în vedere dispozițiile OG nr. 137/2000, stabilind că reclamanții au fost discriminați prin modul de atribuire (repartizare) a stimulentelor destinate magistraților, iar pentru înlăturarea acestei stări, a dispus în sensul admiterii acțiunii.
S-au avut, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 16 din Constituția României, prevederile Codului civil și ale Codului muncii în vigoare.
Excepțiile invocate s-au respins motivat de faptul că Legea nr. 500/2002 stabilește atribuții specifice în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor, iar printre acestea se regăsește și cea de întocmire a proiectelor de buget, de achitare a sumelor stabilite ca debite în sarcina instituțiilor bugetare, prin hotărâri judecătorești.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice H, în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând modificarea integrală a sentinței pronunțate, respingerea acțiunii reclamanților.
În motivare, recurentele au reiterat excepțiile și motivele invocate prin întâmpinările depuse la prima instanță, arătând că este greșit punctul de vedere al instanței, că excepțiile invocate sunt întemeiate, că acțiunea reclamantei trebuia respinsă.
În drept, recurenții au invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 3,4,9 Cod procedură civilă, arătând că acțiunea prin care se invocă discriminarea este de competența instanței de drept comun și cum judecătoria are plenitudine de competență, tribunalul sesizat trebuia să decline competența materială de soluționare în favoarea judecătoriei.
S-a susținut că instanța a depășit atribuțiile stabilite prin lege în favoarea puterii judecătorești, din moment ce afirmativul drept al reclamantei la acordarea stimulentelor nu este prevăzut într-un act normativ, iar instanța și-a însușit rolul de legiuitor. În raport de cele susținute, recurenții au apreciat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii, făcând incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de pârâți și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 304/1, art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Harghita sub nr- din 29.10.2007, solicitând în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, pronunțarea unei sentințe pentru obligarea pârâților la plata sumei de câte 1700 lei anual, actualizată cu indicele de inflație, începând cu 1 ianuarie 2006, până la data plății efective. A solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente sumei datorate.
În motivare, reclamanta a arătat că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005, s-au acordat stimulente judecătorilor cu o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, iar prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat existența unei discriminări indirecte a magistraților cu o vechime mai mare.
Reclamanta funcționează ca procuror, are o vechime de peste 3 ani, se consideră discriminată în raport de OG nr. 137/2000 și hotărârea amintită anterior, iar pentru înlăturarea acestei stări, solicită admiterea acțiunii în modalitatea formulată.
Acțiunea a fost motivată în drept cu prevederile art. 269, 287 din Codul muncii, art. 16 din Constituția României, art. 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 2 din pactul Internațional privind drepturile civile și politice ale omului, OG nr. 137/2000, art. 67, 68 din Legea nr. 168/1999.
Pârâții au formulat întâmpinări, solicitând respingerea acțiunii reclamantei, invocând excepția necompetenței materiale a tribunalului la soluționarea acțiunii, arătând că instanța de drept comun trebuie să soluționeze cauza, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, dat fiind faptul că afirmativa discriminare a reclamantei constă în neacordarea unor premii fără ca repartizarea acestor sume să se facă pe criterii de rasă, etnie, limbă, sex, categoria socială.etc.
S-a susținut de către pârâți că respectivele sume s-au repartizat în raport de anumite criterii legale pentru realizarea unui scop legitim.
Pârâții au solicitat chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualitatea admiterii acțiunii, acesta urmând să asigure fondurile necesare efectuării plăților.
Chematul în garanție, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei, arătând că nu are calitate procesuală pasivă, neavând raporturi juridice de muncă cu reclamanta, consideră acțiunea nefondată și solicită respingerea acesteia.
După analizarea susținerilor părților, formulate prin acțiune, întâmpinări sau oral prin reprezentanți, instanța a pronunțat sentința civilă nr. 21 din 20 ianuarie 2008, analizată în prezentul dosar.
Recursurile formulate sunt întemeiate și vor fi admise, în consecință sentința criticată va fi schimbată, acțiunea reclamanților va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Reclamanții au formulat prezenta acțiune, solicitând plata sumei indicate, cu dobânzi și actualizată, considerând că au fost discriminați prin emiterea de către Ministerul Justiției a Ordinului nr. 1921/2005 și acordare de stimulente numai magistraților cu vechime cuprinsă între 0 și 3 ani. Trebuie menționat că prin respectivul Ordin s-a aprobat repartizarea stimulentelor pentru salariații ministerului, personalul care desfășoară activitatea în aparatul propriu (al acestui minister) și unor categorii de personal din cadrul instanțelor, în raport de aportul acestora la îndeplinirea obiectivelor.
Ministerul Justiției nu a fost chemat în judecată.
Reclamanta a formulat acțiunea împotriva Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M și Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.
Aceste instituții nu au nicio contribuție la emiterea ordinului criticat și la repartizarea, respectiv plata stimulentelor descrise în petitul acțiunii.
În această situație, afirmativa stare de discriminare a reclamantei (în măsura în care există) a fost produsă de o altă instituție, terță față de prezenta cauză (Ministerul Justiției nefiind chemat în judecată).
Susținerile reclamanților, conform cărora prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006, CNCD a constatat existența unui act de discriminare conform art. 2,6,8 și 19 din OG nr. 137/2000 la emiterea Ordinului Ministerului Justiției și repartizarea stimulentelor, sunt întemeiate numai în ce privește judecătorii cu vechime de peste 3 ani. Respectiva hotărâre nu se referă și la procurori care sunt magistrați cu statut și atribuții distincte de cele ale magistraților JUDECĂTORI: Nemenționat
În raport de starea de fapt rezumată anterior, instanța de recurs stabilește că sunt legale dispozițiile din sentință referitoare la competența materială a tribunalului în soluționarea cauzei, întrucât acțiunea reclamantei își are izvorul în raporturile de muncă dintre reclamantă și pârâți, dar și cele referitoare la temeinicia cererii de chemare în garanție pentru cazul când acțiunea ar fi admisă, dat fiind faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, în sarcina instituțiilor bugetare.
Pe fond însă, întrucât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ceilalți pârâți, sunt instituții distincte de Ministerul Justiției, pârâții nu au avut atribuții și nu au contribuit la emiterea ordinului nr. 1921/2005 și la repartizarea stimulentelor în discuție, acțiunea reclamantei este nefondată și va fi respinsă ca atare. Pentru aceleași considerente, pârâții nu pot fi acuzați de săvârșirea unor discriminări, producerea unor prejudicii reclamantei.
În cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M-C,- și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B sector. 5,- și, județul H, împotriva sentinței civile nr.98 din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților Statul Român - reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.M, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Nemenționat
Grefier
Red.
Tehnored.CC/2 exp.
26.06.2008
Jd.fd.,
Asist.jud.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
