Drepturi salariale (banesti). Decizia 77/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 77/
Ședința publică din 04 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Penitenciarul Tg-M, cu sediul în Tg-M,-, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-,sector 5, Administrația Națională a Penitenciarelor, cu sediul în B,-,sector 2 și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Tg-M, str. -.- nr.1-3, în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.938 din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reprezentantul pârâtului-recurent Penitenciarul Tg-M, consilier juridic și reprezentanta reclamantului-intimat Sindicatul Național al Lucrătorilor din Penitenciare - Grupa Sindicală Tg-M, lider grupă sindicală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că cele patru recursuri au fost declarate și motivate în termenul legal, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor declarate în cauză.
Reprezentantul pârâtului-recurent Penitenciarul Tg-M solicită admiterea recursului conform memoriului de la dosar, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță, întrucât sporul de confidențialitate de 15% se poate acorda doar persoanelor care dețin certificat sau aviz de securitate, ori reclamantul nu deține un astfel de document, nu are acces la informațiile clasificate și nu a semnat angajamentul de confidențialitate. Așa fiind, reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru acordarea sporului de confidențialitate. Apreciază că argumentul invocat de prima instanță, în sensul că lipsa certificatului sau avizului de securitate este suplinită de existența clauzei contractuale de confidențialitate, înscrisă în fișa postului, este eronată.
Reprezentanta reclamantului-intimat solicită respingerea recursurilor declarate în cauză și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. Din fișa postului depusă la dosarul Tribunalului Mureș, punctul 25 din atribuțiile pe care le are reclamantul rezultă că acesta a avut acces la informații clasificate și apreciază că pentru perioada cât a funcționat fișa respectivă. Reclamantul trebuie să beneficieze de sporul de confidențialitate de 15% prevăzut de lege. Totodată, precizează că este de acord cu reducerea cuantumului sporului de la 15% la 10%.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș sub nr-, Sindicatul Național al Lucrătorilor din Penitenciare, Grupa Sindicală Târgu M, în numele membrilor de sindicat, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Târgu Mureș, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale reprezentând spor de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază, începând cu data primirii efective a acestui spor, sume actualizate în funcție de rata inflației și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 19.05.2009, instanța a disjuns judecarea acțiunii reclamanților care au calitatea de funcționari publici, în cauză rămânând de soluționat cererea privindu-l pe reclamantul, care face parte din categoria personalului contractual.
Prin sentința civilă nr. 938/10.07.2009 Tribunalul Mureșa respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 26.01.2006 - 28.04.2006; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților, a Administrației Naționale a Penitenciarelor; a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, prin reprezentant legal Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Târgu Mureș, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantului a diferenței de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază, pentru perioada 08.12.2008 - 29.05.2009; a dispus că sumele mai sus menționate vor fi actualizate în funcție de rata inflației, începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective, a respins restul pretențiilor reclamantului, astfel: ca prescrise, pretențiile aferente perioadei 26.01.2006 - 28.04.2006; ca neîntemeiate, pretențiile aferente perioadelor 29.04.2006 - 07.12.2008 și 30.05.2009 în continuare, s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice și, acesta din urmă fiind obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate reclamantului prin hotărâre.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că pretențiile aferente perioadei 26.01.2006 - 28.04.2006 au fost formulate de reclamant cu depășirea termenului legal de prescripție indicat de art.283 Codul muncii, acela de 3 ani.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice aceasta a fost respinsă având în vedere prevederile art. 21 alin.3 din Legea nr. 500/2002. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționale a Penitenciarelor a fost respinsă în temeiul prevederilor art. 6 alin.1 lit. m din nr.HG 1849 /2004 iar a Ministerului Justiției în temeiul art.6 cap. VII pct. 3 din nr.HG652/2009.
Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut că prin fișa postului i s-a impus reclamantului obligația de a respecta normele interne privind informațiile clasificate prin fișa postului nr.- până la data de 29.05.2009, dată la care reclamantul a luat cunoștință de fișa postului nr.27857, act ce nu mai prevedea obligația de respectare a normelor interne privind informațiile clasificate.
Cu privire la natura juridica a obligației de confidențialitate a reclamantului, aceasta reprezintă o clauză contractuală a raportului de muncă. Din acest motiv, obligația de confidențialitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației unității bugetare de plată a drepturilor salariale corelative îndeplinirii prestației de confidențialitate de către reclamant. Dacă nu ar exista o contraprestație a pârâților de plată a sporului salarial corespunzător îndeplinirii obligației sinalagmatice de confidențialitate, această din urmă obligație ar fi nulă absolut ca fiind lipsită de cauză juridică.
Totodată, în cazul în care nu ar exista o contraprestație a pârâților de plată a sporului salarial corespunzător îndeplinirii obligațiilor sinalagmatice de confidențialitate, ar fi încălcate și principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată.
Pentru perioada 08.12.2008 - 29.05.2009 eventuala lipsă a certificatului sau avizului de securitate în cazul reclamantului este compensată de existenta clauzei contractuale de confidențialitate, înscrisă în fișa postului.
Pretențiile formulate pentru perioada 8.12.2008 - 7.12.2008 și 30.05.2009 sunt neîntemeiate deoarece reclamantul nu îndeplinește condițiile cerute de dispozițiile art. 3 din G nr. 19/2006.
Cererea de chemare în garanție a fost apreciată ca fiind întemeiată dat fiind că în conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 din nr.HG 1849/2004 Administrația Națională a Penitenciarelor este o unitate subordonată Ministerului Justiției care conform art.2 1 din Legea nr. 500/2002 trebuie să asigure fondurile necesare plății drepturilor bănești ale angajaților. De asemenea, conform art. 26 din Legea nr. 379/2005, art.21 din Legea nr.486/2006, art.22 din Legea nr. 388/2007, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a aloca fondurile necesare plății drepturilor bănești obținute de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs pârâții Penitenciarul Mureș, Ministerul Justiției și Libertăților, Administrația Națională a Penitenciarelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice M în numele Ministerului Finanțelor Publice.
In motivarea recursului, Penitenciarul Târgu Mureșa arătat că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă întrucât acordarea sporului de confidențialitate în favoarea lui este lipsită de temei legal având în vedere prevederile art. 3 din nr.OG 19/2006.
Potrivit acestor prevederi, acordarea acestui spor se acordă în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, de la data eliberării acestuia.
S-a arătat că nu a necesitat acces la informații clasificate pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, nu a fost și nici nu este titularul unui certificat sau aviz de securitate și nu a semnat angajamentul de confidențialitate, astfel că nu întrunește condițiile legale pentru acordare sporului.
In ceea ce privește argumentul instanței de fond potrivit cărora lipsa certificatului sau avizului este suplinită de existența clauzei contractuale de confidențialitate înscrisă în fișa postului, acesta este eronat dar fiind că o asemenea clauză ar fi lovită de nulitate absolută pentru încălcarea unor norme legale imperative.
Atâta timp cât legea stabilește în mod expres existența certificatului/avizului de specialitate, a cărui formă este expres prevăzută de lege, este inadmisibil ca prin convenția părților să se deroge de la aceste prevederi. În acest sens au fost invocate prevederile art.15 din Legea nr.53/2003 și art. 295 alin.1 din același act normativ care se întregesc cu dispozițiile art.5 Cod civil.
S-a mai arătat că nu a lucrat cu informații clasificate în perioada 8.12.2008 - 29.05.2009 și nici nu avea posibilitatea legală să cunoască astfel de informații, deci obiectul obligației de confidențialitate a lipsit, iar obiectul convenției la care se referă prima instanță, este imposibil. prevederilor cuprinse la pct.25 din fișa postului reprezintă o simplă eroare de redactare pe calculator care nu este de natură să producă efecte juridice.
Ministerul Justiției și Libertăților a arătat, în esență, prin recursul declarat, că în mod greșit a respins instanța excepția lipsei calității sale procesuale, arătând că în conformitate cu prevederile legale în vigoare are doar rolul de a centraliza proiectele de buget și de a le înainta Ministerului Finanțelor Publice. După ce creditele bugetare au fost aprobate de Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției repartizează creditele pentru bugetele instituțiilor publice din subordinea sa, acestea stabilindu-și prioritățile în utilizarea acestor fonduri. In susținerea acestor idei au fost invocate prevederile art.21 din Legea nr.500/2002.
Prin recursul declarat Administrația Națională a Penitenciarelor, pârâta a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că reclamantul este angajatul Penitenciarului Târgu Mureș, raportul juridic existând doar între reclamant și acest pârât.
Pe de altă parte având în vedere dispozițiile art.10 alin. 3 din G nr. 1849/2004 unitățile subordonate P au personalitate juridică.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și ținând seama de dispozițiile art.5 din nr.1819/C/2008, este evident faptul că Administrația Națională a Penitenciarelor nu poate avea calitate procesuală atâta timp cât acordarea dreptului la sporul de confidențialitate se face pe baza deciziei directorului de unitate pentru personalul din subordine.
Pe fondul cauzei, pârâta recurentă a susținut, în esență, că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate având în vedere dispozițiile art.3 din nr.OG 19/2006, art. 28 din Legea nr.182/2002 precum și din prevederile art.6 din nr.HG781/2002.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Finanțelor Publice solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice ca inadmisibilă.
Astfel, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție nu este îndeplinită una din condițiile speciale de admisibilitate și anume legătura dintre cererea principală și cererea incidentală, legătură care presupune existența unui raport juridic între părți, astfel că temeiul acțiunii principale să constituie suportul de drept sau de fapt al chemării în judecată a Ministerului Finanțelor Publice.
În cauza, între autoritatea chemată în garanție și autoritățile pârâte nu există un raport juridic obligațional, atribuțiile în materia bugetului de stat stabilite în sarcina Ministerului Finanțelor Publice stabilite de art.19 din Legea nr.500/2002, nu pot constitui fundamentul unui asemenea raport.
Examinând sentința atacată în raport cu recursurile declarate în cauză și cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Sportul de confidențialitate solicitat de reclamant prin Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare este prevăzut de nr.OG 19/2006.
Astfel, art. 3 (1) din textul de lege menționat, prevede: " pentru ăstrarea p. confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază".
Acest text de lege este cel pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea.
În consecință, pentru a putea beneficia de acest spor trebuie îndeplinite cerințele prevăzute în textul de lege arătat, respectiv să existe o obligație de confidențialitate în legătură cu informațiile clasificate și să existe un certificat sau aviz de securitate deținut de persoana cu o asemenea obligație.
În ceea ce privește prima cerință, trebuie făcută de la început precizarea că obligația de confidențialitate se referă doar la obligațiile clasificate, așa cum sunt acestea prevăzute de art. 4 din nr.HG 585/2002.
În consecință, obligația de confidențialitate nu se referă decât strict la anumite informații și nu se confundă cu obligația generală de a păstra confidențialitatea în legătură cu informațiile pe care reclamantul le ia la cunoștință în mod obișnuit în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Potrivit art.33 din același act normativ accesul la informații clasificate este permis persoanelor care dețin certificat de securitate sau autorizație de acces.
Acest text de lege se referă așadar la cea de-a doua condiție necesară pentru acordarea sporului - existența certificatului sau autorizației de acces.
În cauză, reclamantul nu este beneficiarul unei astfel de autorizații, sau a unui certificat de securitate.
Este adevărat că, potrivit fișei postului, angajat ca educator în cadrul Penitenciarului Târgu Mureș, avea, printre atribuții pe aceea privind "respectarea prevederilor cuprinse în planul de pază supraveghere și escortare, planul de alarmare și normele interne privind informațiile clasificate" iar instanța de fond, tocmai ținând seama de această atribuție a considerat acțiunea reclamantului admisibilă.
Cu privire la această atribuție, instanța de fond nu a luat însă, în considerare, aspectul cu caracter general al acesteia. Chiar dacă reclamantului îi revenea, așa cum a reținut instanța de fond, obligația, începând de la data semnării fișei postului de a respecta normele interne privind informațiile clasificate, în lipsa certificatului sau autorizației de acces la aceste informații, nu avea acces la astfel de documente sau informații.
În consecință, atribuția stabilită în fișa postului trebuia analizată prin raportare la activitatea concretă a reclamantului. Atâta timp cât acesta nu a semnat angajamentul de confidențialitate după ce în prealabil ar fi fost titularul certificatului mai sus arătat, nu a fost instruit și nu a semnat fișa de pregătire individuală conform art. 35 din nr.HG 585/2002, nu are cum să beneficieze de sporul de confidențialitate.
Contrar susținerilor instanței de fond, în lipsa exercitării unor atribuții concrete în legătură cu informațiile clasificate, reclamantul nu are dreptul la acordarea sporului, Or, așa cum am arătat, nu putea exista o prestație a reclamantului atâta timp cât acesta nu îndeplinea condițiile pentru a putea avea cunoștință de aceste informații.
În consecință, simpla inserare a unei obligații fără concretizarea acesteia, concretizare constând în primul rând în îndeplinirea formalităților necesare dobândirii calității de persoană autorizată, nu poate avea ca rezultat obținerea unui spor salarial.
Nu există o prestație a reclamantului, care să determine contraprestația constând în acordarea sporului.
În consecință, chiar și pe perioada 08.12.2008- 29.05.2009 în care a fost valabilă fișa postului nr. - nu se poate reține că reclamantul ar fi îndreptățit la sporul de confidențialitate.
Nu lipsite de importanță sunt și prevederile art. 3 (3) din nr.OG 19/2006 potrivit cărora, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului iar prin ordinul Ministerului Justiției nr. 1819/C/2008, se stabilește sporul în cote condiționat de clasa de secretizare și începând cu data obținerii certificatului de securitate. Chiar dacă s-ar ține cont de fișa postului aceasta nu indică care este clasa de secretizare informațiilor de care reclamantul are cunoștințe.
Față de cele arătate, instanța de recurs urmează a face aplicarea art. 312 alin.2 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamantul prin reprezentantul legal Sindicatul Național al lucrătorilor de Penitenciare.
În ceea ce privește excepțiile invocate de recurenți privind lipsa calității lor procesuale pasive, analizarea acestora devine inutilă în condițiile respingerii acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, cu sediul în B,-, sector 2, Penitenciarul Târgu Mureș, cu sediul în Târgu M,-, județul M, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerului Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.938/10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul, prin reprezentant legal Sindicatul Național al Lucrătorilor din Penitenciare, cu sediul în Târgu M,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - |
Red.
Tehnored.
9 exp./12.03.2010
Jud.fond.;
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
