Drepturi salariale (banesti). Decizia 78/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 78
Ședința publică de la 12 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Smaranda
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de MINISTERUL JUSTITIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ȘI FINANȚELOR B reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I împotriva sentinței civile nr. 2056 din 7.11.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurenți.
Instanța constată că în cauză s-au declarat două recursuri, ambele formulate în termen și motivate. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurenți, constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestora.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu luna septembrie 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești,precum și pentru viitor, actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective. Totodată a solicitat ca pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea cererii, reclamanta - având calitatea de grefier la TRIBUNALUL IAȘI - a arătat că, în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate, au fost concretizate o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații - sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Asemenea dispoziții se găsesc în art.3 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea nr.OG19/2006, în art.15 alin.1 din nr.OG6/2007, în art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002 și în art. 30 alin.3 din nr.OG137/2000.
Se mai arată că, deși grefierii, conform art.78 din Legea nr.567/2004 sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau a unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, arătând că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, solicitând respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.2056/07.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă, primii trei pârâți fiind obligați să plătească acesteia despăgubiri reprezentând contravaloarea sporului de confidențialitate de 15%, pentru perioada 02.o2.2006-07.11.2007, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective; a fost respinsă cererea reclamantei de acordare a despăgubirilor pentru perioada septembrie 2004-01.02.2006 și pentru viitor.
Prin aceeași hotărâre, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce sumele necesare plății despăgubirilor și s-a disjuns judecata capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta face parte din personalul auxiliar de specialitate al Tribunalului Iași, iar conform art.78 din Legea nr.567/2004, grefierii sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau a unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, însă aceștia nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15%.
Asigurarea eficientă a confidențialității informațiilor clasificate a fost asigurată prin edictarea mai multor acte normative, ce oferă categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de date. Asemenea dispoziții se regăsesc în Legea nr.144/2006, pentru aprobarea nr.OG19/2006, art.15 alin.1 din nr.OG6/2007, art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 și art.231alin.3 din nr.OG137/2000.
Prima instanță a mai reținut că ideea acordării unui tratament echitabil si similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale, a fost prevăzută și în art.231alin.3 din nr.OG137/2000.
Astfel, s-a reținut că din dispozițiile legale enumerate reiese clar voința legiuitorului de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și alte informații confidențiale, în timp ce grefierii, deși sunt obligați să păstreze secretul confidențialității, nu beneficiază de acest spor de 15%, fiind discriminați față de celelalte categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
Art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Conform art.1 din Protocolul 12 la Convenție, în vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată, fără nici o discriminare, întemeiată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
Pentru aceste motive, având în vedere însă și disp.art.16 din Constituția României, care proclamă egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, prima instanță apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată în conformitate cu disp.art.21 alin.1 din nr.OG137/2000 și a admis-o, obligând pârâții la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea sporului de confidențialitate de 15%, începând cu data intrării în vigoare a Ordonanței nr.19/2006 și până la data pronunțării hotărârii, sumă actualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Ministerul Justiției, prin reprezentanți legali, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentanți legali, critică sentința primei instanțe, considerând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, în condițiile în care acesta nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care face referire reclamanta.
Cât privește solicitarea ca Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale, recurentul arată că instanțele nu au competență de a legifera.
Recurentul arată că, deși are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, aceasta nu este de natură să-i confere calitate procesuală pasivă în cauză.
În drept, Ministerul Finanțelor Publice își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 punctul 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Ministerul Justiției, prin reprezentant legal, critică sentința primei instanțe din următoarele considerente:
Instanța de fond a admis acțiunea reclamanților în baza unor texte care se aplică altor categorii de personal din sectorul bugetar, neexistând un temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul auxiliar.
De asemenea, în ceea ce privește reținerea discriminării s-a arătat că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
Astfel, recurentul invocă motivul de recurs prevăzut de disp.art.304 pct.4 proc.civ. arătând că acordarea pentru viitor, prin hotărârea pronunțată de instanța de fond, a unui spor de confidențialitate înseamnă că aceasta a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a personalului auxiliar.
Se mai arată că hotărârea Tribunalului Iași este criticabilă și pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 proc.civ. neexistând nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze personalului auxiliar dreptul de a primi spor de confidențialitate.
Pentru a exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la tratament egal, trebuie să fim în prezența recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Se mai invocă faptul că prevederile art.14 din Convenție, așa cum a statuat CEDO în jurisprudența sa, nu au o existență independentă, întrucât au efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalelor sale, ori dreptul la diverse sporuri nu este - în mod evident - un drept fundamental apărat și garantat de Convenție.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în hotărârea nr. 232/29.08.2007, a statuat că:"diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității."
Se mai arată că în mod eronat instanța de fond a reținut existența unei stări de discriminare în raport cu prevederile art.1 alin.3 din nr.OG137/2000, care prevede că: "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
Astfel, personalul auxiliar reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea nr.567/2004 și cu drepturi salariale stabilite printr-un act normativ special, respectiv nr.OG8/2007.
De asemenea, situația personalului auxiliar nu poate fi considerată comparabilă în nici un fel cu cea a personalului militar și a funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională al căror statut este reglementat de Legea nr.360/2002, întrucât statutul acestora este diferit, instituțiile din care fac parte organele autorității judecătorești nu fac parte din categoria instituțiilor de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și categoriile de informații pentru care se acordă sporul de confidențialitate sunt doar informațiile clasificate. Informațiile clasificate au un regim special reglementat de Legea nr.182/2002 și sunt definite ca: "informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță, consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate".
Se mai invocă faptul că situația personalului auxiliar nu poate fi considerată comparabilă cu cea a funcționarilor publici, întrucât, pe de o parte, statutul acestora este diferit, iar pe de altă parte, nr.OG6/2007 a instituit sporul de confidențialitate doar pentru anumite categorii de funcționari publici.
Situația personalului auxiliar nu poate fi considerată comparabilă cu cea a membrilor plenului și a altor salariați din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, întrucât: statutul acestora este diferit, iar categoriile de informații pentru care se acordă sporul de confidențialitate îl reprezintă informațiile clasificate.
Se mai invocă faptul că situația personalului auxiliar nu poate fi considerată comparabilă cu cea a personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării,având în vedere statutul diferit al acestora.
Recurentul mai arată că, din punct de vedere al cuantumului, în anumite situații sporul are o valoare de 15% din salariu, indemnizație, în altele procentul de 15% este valoarea maximă avută în vedere de legiuitor.
Analizând recursul formulat de Ministerul Justiției, prin reprezentant legal, Curtea de Apel constată că acesta este fondat, din următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a reținut că, în speță, reclamanta-intimată este îndreptățită la despăgubiri în temeiul disp.art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, fiind discriminată în raport cu celelalte categorii de persoane din instituțiile publice care gestionează informații clasificate și alte informații confidențiale, care beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază.
Pentru a ne afla în domeniul de aplicare a art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, deosebirea, excluderea, restricția trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art.2 alin.1 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menționat anterior., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Raportat la art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești formează obiectul unor reglementări speciale. Acestea au fost stabilite prin Legea nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare și, în prezent, prin Ordonanța de Guvern nr.8/2007, aprobată prin Legea nr.247/2007, care nu conțin dispoziții în sensul acordării de sporuri de confidențialitate.
Din analiza dispozițiilor legale ce reglementează activitatea categoriilor de personal față de care reclamanta se consideră discriminată, se constată că sporul de confidențialitate este acordat prin acte normative speciale, prin prisma atribuțiilor deosebite pe care aceste categorii de persoane le exercită, ce implică protecția informațiilor clasificate, astfel cum sunt reglementate de Legea nr.182/2002.
Se mai reține că doar personalul care operează cu informații clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ, beneficiază de sporul de confidențialitate.
Acest spor este acordat, în consecință, unor categorii profesionale distincte cu statut special, expres prevăzute de legiuitor, statut care derivă din însăși natura activităților desfășurate.
cu aceste categorii profesionale, potrivit legislației corelative statutului personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, precum și Hotărârii nr.387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, personalul auxiliar de specialitate nu are acces și nu operează cu informații clasificate, de natura celor prevăzute de Legea nr.182/2002 și nu are atribuții similare personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională sau funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională sau funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, Administrației Prezidențiale.
Mai este de reținut că statutul corespunzător personalului auxiliar de specialitate diferă de cel al categoriilor profesionale la care reclamanta s-a raportat prin acțiunea formulată, sub aspectul atribuțiilor, al competențelor, al condițiilor de acces, de numire, de eliberare din funcție, al incompatibilităților și al salarizării.
legale invocate de către reclamantă ce prevăd acordarea sporului de confidențialitate anumitor categorii profesionale sunt circumscrise unor condiții care ating un grad de justificare obiectivă și rezonabilă, date de operarea cu informații clasificate.
Pentru considerentele expuse anterior, nu se poate reține întrunirea elementului de analogie sau de comparabilitate între categoriile de persoane care sunt invocate în prezenta acțiune și intimata-reclamantă.
Se mai reține că, prin deciziile Curții Constituționale, s-a statuat că principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
De asemenea, atât în doctrină, cât și în jurisprudența constituțională s-a statuat în mod constant că principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, ci presupune instituirea unui tratament egal în situații care nu sunt diferite. De aceea, nu sunt excluse, ci, dimpotrivă, sunt admise soluții legislative diferite pentru situații diferite.
Curtea Constituțională a mai reținut că instituirea unor reglementări juridice diferențiate în privința drepturilor și obligațiilor unor categorii de cetățeni care se află în situații diferite, nu este contrară art.16 alin.1 din Constituție.
Se mai reține că, prin Hotărârea nr.437/05.11.2007, Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat asupra petiției formulate de personalul auxiliar privind constatarea existenței unei situații de discriminare raportat la acordarea sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază, prevăzut de art.3 din Legea nr.444/2006, numai anumitor categorii de personal-salariați militari și civili-care gestionează informații clasificate. Prin această hotărâre s-a reținut, în raport cu definiția discriminării,că nu se poate reține întrunirea cumulativă a elementelor privind un tratament de deosebire, restricție, excludere, preferință, între persoane care se află în situații comparabile și care sunt tratate în mod diferit datorită unuia din criteriile prevăzute de lege și care are ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Pentru aceste motive, se reține ca fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 proc.civ.
Întrucât acordarea de despăgubiri persoanelor discriminate, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare sunt prerogative acordate instanțelor judecătorești prin art.27 din nr.OG137/2000, nu se poate reține că, prin hotărârea pronunțată, prima instanță ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Analizând recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, prin prisma motivelor prevăzute de art. 3041și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat, în mod corect prima instanță reținând că recurentul are calitate procesuală pasivă în cauză.
Astfel, potrivit disp. art. 49 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312. proc. civilă, urmează să se admită recursul formulat în cauză de către Ministerul Justiției, prin reprezentanți legali și să se modifice în parte sentința pronunțată de prima instanță, în sensul respingerii cererii reclamantei de obligare a pârâților la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea sporului de confidențialitate de 15% pentru perioada 02.02.2006-07.11.2007, menținându-se restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru considerentele expuse anterior, urmează să se respingă recursul formulat de Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2056 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, sentință pe care o modifică în parte.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Justiției, TRIBUNALUL IAȘI, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru plata despăgubirilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % pentru perioada 2.02.2006 - 7.11.2007, actualizată cu rata inflației și alocarea sumei necesare plății despăgubirii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 Februarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier,
Red.
12.03.2008
2ex.
Jud.fond-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Smaranda
