Drepturi salariale (banesti). Decizia 791/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.791/
Ședința publică din 27 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.253/6.04.2009 în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI și intimații-reclamanți, G, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL PUBLIC - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, intimații - pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI și intimații -reclamanți, G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții-pârâți au solicitat judecarea recursurilor în lipsă;după care:
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat iar recurenții-pârâți au solicitat judecarea recursurilor în lipsă constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.253/6.04.2009 Tribunalul Vrancea a admis în parte acțiunea civilă formulata de reclamanții, G, și împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE ICCJ, PARCHETUL DE PE LANGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI și DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM având ca obiect drepturi bănești.
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și DIICOT structura centrala sa plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihica de 50% din îndemnizația de încadrare lunară cu începere de la 24.09.2005 și pana la 1.03.2009 in funcție de perioada lucrata efectiv de fiecare sume ce se vor actualiza cu rata inflației.
S-a constatat prescris dreptul la acțiune pentru perioada anterioară datei de 24.09.2005.
S-a respins acțiunea față de pârâtul MINISTERUL ECOMOMIEI ȘI FINANȚELOR, pentru lipsa calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea de chemare în garanție a MINISTERUL ECOMOMIEI ȘI FINANȚELOR, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanții, procurori in cadrul DIICOT V, - și grefieri in cadrul aceleiași direcții au chemat in judecata pârâții MINISTERUL ECOMOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE ICCJ, PARCHETUL DE PE LANGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI și DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM pentru ca prin hotărâre judecătorească aceștia sa fie obligați in solidar către fiecare reclamant cu titlu de despăgubiri a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica in cuantum de 50% din indemnizația bruta lunara,respectiv salariul de baza brut lunar începând cu 1.09.2000 (data intrării in vigoare a OG 83/2000);să se specifice in dispozitivul sentinței ca sumele reprezintă despăgubiri si au solicitat actualizarea cu indicele de inflație,de asemenea și plata pentru viitor a acestor drepturi.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au dreptul la acest spor potrivit dispozițiilor art.47 din Lg.50/1996,ca aceste dispoziții își produc în continuare efectul întrucât nu puteau fi abrogate pe calea unei ordonanțe simple, OG83/2000 reprezintă un act normativ de inferior unei legi adoptata de Parlamentul României.
Reclamanții au invocat si decizia nr.21/2008 a
Prin întimpinare Parchetul de pe lângă ICCJ a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca prescrisa pentru perioada 1.09.2000-25.09.2005 și ca inadmisibilă pentru perioada ulterioară. Același pârât a chemat în garanție Ministerul Economiei si Finanțelor și pe fondul cauzei a apreciat ca pretențiile reclamanților nu se justifică deoarece considera ca prin decizia nr.21/2008 a avut în vedere dispozițiile Ordonanței nr.8/2007 și faptul că Legea nr.50/1996 a fost abrogata prin aceasta ordonanța. Apreciază pârâtul că în acest context sporul solicitat este datorat cel mult pana la intrarea in vigoare a OG8/2007. În ceea ce privește actualizarea cu rata inflației pârâtul a apreciat că plata sumei nu se va putea face decât numai prin intervenția legiuitorului. În cauză a fost citat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Prin întâmpinare Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere inexistența unei obligații legale de garanție sau de despăgubire față de pârâtul în cauză.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor și Economiei instanța a reținut că acesta este ordonator principal de credite ca și Ministerul Justiției iar creditele bugetare aprobate unui ordonator principal nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite iar în speță în raportul juridic dedus judecății titular al obligației este Ministerul Justiției.
Și cererea de chemare în garanție nu este justificata întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu are vreo obligație de garanție sau de despăgubire și raportul juridic de drept procesual nu se poate lega valabil decât intre titularii raportului de drept material,iar chematul în garanție nu are aceasta calitate.
Pentru aceste considerente s-a respins acțiunea față de MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR pentru lipsa calității procesuale pasive iar cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește pretențiile deduse judecații se reține că reclamanții au calitatea de procurori si respectiv personal auxiliar de specialitate la DIICOT V iar anterior au avut calitatea de procuror și personal auxiliar de specialitate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.
În această calitate pretind că au dreptul la despăgubiri reprezentând sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% potrivit art.47 din Lg.50/1996 începând cu data de 1.09.2000 când a intrat în vigoare OG83/2000.
Pretențiile reclamanților sunt justificate în parte,pentru perioada 1.09.2000-24.09.2005 acestea sunt prescrise potrivit art.3 din Decretul 167/1958, indiferent dacă sunt despăgubiri sau drepturi salariale.
Prin decizia nr.21/2008 a s-a admis recursul în interesul legii și în interpretarea și aplicarea unitare a disp.art.47 din Lg.50/1996 s-a constatat ca judecătorii,procurorii,magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
Potrivit art.329 al.3 Cod procedură civilă dezlegarea problemelor de drept judecate în recursurile în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.Ori din textul deciziei în interesul legii rezultă că caracterul sporului este de drept salarial și nu de despăgubire așa cum pretind reclamanții.
Nu au fost reținute susținerile referitoare la împrejurarea că decizia nr.21/2008 pronunțată în interesul legii produce efecte doar până la data de 01.02.2007 când a intrat în vigoare OG8/2007.
În primul rând decizia a fost pronunțată în martie 2008 când acest act normativ era intrat în vigoare și evident că instanța supremă ar fi avut în vedere o determinare în timp a efectelor art.47 din Legea 50/1996 daca se impunea acest lucru.
Pe de altă parte s-a constatat că OG8/2007 a fost emisă în baza Legii 502/2006 de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe.
Ori și acest act normativ nu prevede că Guvernul a fost abilitat să abroge dispozițiile legale referitoare la salarizarea personalului din autoritatea judecătorească și la art.III pct.7 din Legea 502 se prevede doar "salarizarea personalului auxiliar", astfel că argumentele din decizia 21/2008 rămân pe deplin valabile și raportat la actele normative invocate de către pârâți.
Față de toate acestea instanța a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la sporul de 50% începând cu 3 ani anterior formulării acțiunii și până la data de 01.03.2009, întrucât prin Ordin al procurorului General acest spor urmează să fie plătit începând cu luna martie 2009.
Întrucât sumele ce urmează să le primească reclamanții au suferit ca urmare a inflației a dispus ca acestea să fie actualizate cu rata inflației.
Pentru aceste motive și în baza art.329 al.3 și art.47 din Legea 50/1996 urmează s-a admis în parte acțiunea iar pârâții MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și DIICOT structura centrala au fost obligați sa plătească reclamanților sporul de risc pentru perioada efectiv lucrata de fiecare.
S-a constatat prescris dreptul al acțiune pentru perioada anterioara datei de 24.09.2005.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B și DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM B, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, ca instituție bugetară nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
În concluzie au solicitat admiterea recursului modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca inadmisibile a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și admiterii cererii de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
În drept a invocat disp.art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Intimații deși citați legal nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată din prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf.cu disp.art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Apreciem că nu este relevantă în cauză împrejurarea invocată de recurent cu referire la imposibilitatea executării obligației întrucât nu se încadrează în resursele financiare.
Instanța analizează existența dreptului invocat sub aspectul legalității și temeiniciei și nicidecum modalitatea de executare a obligației care reprezintă strict probleme privind obligația de plată.
În ce privește chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, apreciem corectă soluția primei instanțe.
Astfel, legea aplicabilă în cazul de față este Legea nr.500/2002.
Conform dispozițiilor art.19 din această lege,articol invocat și de către recurent, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a exercita un control față de constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor financiare ale statului precum și cu privire la examinarea proiectelor de buget propuse de ordonatorii principali de credite.
De asemenea, potrivit acestui act normativ, instituția care are sarcina de a realiza prevederile bugetare și de a repartiza ordonatorilor principali de credite sumele de la bugetul de stat potrivit destinațiilor bugetare stabilite conform legii bugetare anuale este Guvernul.
Una din atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice, prevăzute de art.19 litera g din Legea nr.500/2002, este de a analiza propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetului și de a furniza Parlamentului,la cererea acestuia,cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale.
Or, dispozițiile art.28 din aceeași lege prevăd că proiectele legilor bugetare anuale se elaborează de către Guvern, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite care sunt cei arătați prin dispozițiile art.20.
Procedura prevăzută de art.34 alin.1 și 4 din Legea nr.500/2002 este în sensul că ordonatorii principali de credite au obligația de a depune la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele pentru anul bugetar următor iar Ministerul Finanțelor Publice trebuie să le examineze și să poarte discuții cu ordonatorii principali de credite.
Atât timp cât proiectul bugetului de stat se aprobă prin lege, nu se poate institui o obligație în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, de a asigura fondurile necesare efectuării plății sumei solicitate, așa cum în mod greșit a reținut prima instanță, deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii întregii proceduri prevăzută de legea specială în materie, procedură descrisă mai sus.
O asemenea soluție este menită să asigure o reală despăgubire reclamanților și în același timp nu este contrară legii, fiind prevăzută posibilitatea reactualizării drepturilor salariale de care salariatul ar fi trebuit să beneficieze conform dispozițiilor art.161 al.4 din Codul muncii referitoare la daunele interese.
De asemenea, apreciem că nu este relevantă în cauză împrejurarea invocată de recurentă în referire la imposibilitatea executării obligației care reprezintă strict problema persoanei obligate la plată.
În consecință, pe baza considerentelor arătate mai sus urmare a examinării cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept,urmează să fie respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL PUBLIC - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM împotriva sentinței civile nr.253/6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL PUBLIC - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.253/6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 August 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./09.09.2009
Tehnored. /10 ex./14 2009
Fond:-
Asistenți jud.- C-tin
Com.8 ex.părți/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
