Drepturi salariale (banesti). Decizia 792/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(339/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.792/
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 3582/R din 20 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(2013/2009), în contradictoriu cu intimații, -, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, având ca obiect - drepturi bănești, spor de 15%.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 11.02.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că la data de 15.01.2010, contestatoarea a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 3582/R din 20 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(2013/2009), în contradictoriu cu intimații, -, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
În motivarea contestației s-au arătat, în esență, următoarele aspecte:
- contestatoarea îndeplinește funcția de grefier în cadrul Tribunalului București și în această calitate a solicitat plata sporului de confidențialitate de 15%, formulând acțiune alături de ceilalți intimați-persoane fizice;
- această acțiune a fost respinsă prin sentința civilă nr. 50/07.10.2008;
- contestatoarea a declarat recurs contra acestei sentințe, recurs ce i-a fost respins prin decizia atacată pe calea contestației în anulare;
- instanța care a pronunțat această decizie a săvârșit o gravă greșeală materială în înțelesul dispozițiilor art. 318 Cod Procedură Civilă, având în vedere că din probatoriul administrat rezultă că autoarea contestației a îndeplinit și îndeplinește funcția de grefier și nu pe aceea de agent procedural, așa cum a reținut instanța;
- ca atare și contestatoarea trebuia să beneficieze de dispozițiile Deciziei nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, urmând să i se recunoască dreptul la plata sporului de confidențialitate de 15%.
În vederea soluționării pricinii a fost atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia contestată.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Analizând piesele dosarului și constatând că în speță nu sunt îndeplinite cerințele niciunuia dintre cazurile prevăzute de art. 317 și 318 Cod Procedură Civilă, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia civilă nr. 3582/R din 20 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(2013/2009), s-a dispus printre altele respingerea recursului promovat de contestatoare contra sentinței civile nr. 50/07.10.2008 a aceleiași instanțe, sentință prin care au fost respinse pretențiile contestatoarei de a i se acorda sporul de confidențialitate de 15% lunar.
Împotriva precitatei decizii s-a formulat contestația în anulare ce face obiectul prezentului proces.
Contestatoarea susține că în cauză ar fi aplicabile prevederile art. 318 prima teză Cod Procedură Civilă în sensul că instanța care a pronunțat decizia în discuție ar fi săvârșit o gravă eroare materială prin aceea că, apreciind incorect probatoriul, a reținut că numita ar fi avut calitatea de agent procedural, când în realitate aceasta a fost și este grefier.
Potrivit art. 318 Cod Procedură Civilă, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
Noțiunea de "greșeală materială" la care face referire textul precitat vizează acele erori de ordin procedural, cu caracter strict formal, care au dus la pronunțarea unei soluții nelegale în recurs (de exemplu, anularea ca netimbrat a recursului în condițiile în care la dosar exista dovada plății taxei de timbru; respingerea recursului ca tardiv, deși la dosar exista dovada declarării în termen a căii de atac, etc.).
Nu intră în această categorie greșelile ce țin de modul de soluționarea a pricinii pe fondul acesteia, așa numitele greșeli de judecată, precum cele constând în aprecierea eronată a probatoriului, în interpretarea și aplicarea greșită a legii, etc. Asemenea erori nu pot fi înlăturate pe calea contestației în anulare deoarece ar însemna să se ajungă în situația admiterii unei căi extraordinare de atac fără a fi întrunite cerințele strict impuse de lege sub acest aspect.
Totodată, ar însemna să se accepte posibilitatea admiterii unui recurs exercitat împotriva unei alte decizii date în recurs. Însă, regulile care stau la baza organizării și funcționării sistemului dreptului procesual civil român, și în general a oricărui sistem de drept, nu permit un atare tip de opțiune, căci s-ar ajunge să se pună în pericol principii precum cel al autorității lucrului judecat și asigurării stabilității și certitudinii raporturilor juridice civile, aducându-se atingere însăși regulii fundamentale a preeminenței dreptului.
Or, contestatoarea invocă tocmai o eroare de judecată, susținând că prin aprecierea incorectă a probatoriului s-a reținut că ar fi avut calitatea de agent procedural, deși a fost și este grefier.
Așa fiind, contestația sa în anulare nu poate fi primită deoarece, după cum s-a arătat mai sus, pe această cale nu pot fi îndepărtate decât greșeli de ordin material, nu cele de judecată eventual săvârșite de o instanță de recurs.
De altfel, dispoziția din decizia contestată de respingere a recursului exercitat de contestatoare este justă, dar nu pentru considerente legate de calitatea de agent procedural a autoarei contestației, ci pentru argumente ce țin de faptul că ea formulase în pricina respectivă o cerere de intervenție în interes propriu (prin care solicita sporul de confidențialitate). Această cerere i-a fost corect respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu îndeplinea condițiile impuse prin dispozițiile art. 49 și urm. Cod Procedură Civilă, contestatoarea invocând un drept salarial propriu, fără nici un fel de legătură cu drepturile solicitate prin acțiunea principală. Or, intervenientul principal justifică un interes propriu și legitim în sensul art. 49 Cod Procedură Civilă atunci când se prevalează de un drept prin a cărui exercitare tinde să nege dreptul invocat prin acțiunea principală, urmărind să câștige pentru sine obiectul procesului, cerință nerespectată de contestatoare în pricina respectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 3582/R din 20 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(2013/2009), în contradictoriu cu intimații, -, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./19.02.2010.
Jud.recurs:,
Jud. fond:,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
