Drepturi salariale (banesti). Decizia 792/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 792
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
**************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- SECȚIA PARCHETELOR MILITARE și MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, împotriva sentinței civile nr.2924 din 07.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimat reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurent pârât Ministerul Apărării Naționale, prin consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, după care, nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursurilor.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Ministerul Apărării Naționale, solicită admiterea recursului pe care l-a formulat, modificarea sentinței în sensul acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu luna decembrie 2004. Arată că instanța de fond a acordat mai mult decât a cerut intimatul în cererea introductivă deoarece a solicitat acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu luna decembrie 2004 și i-a fost acordat începând din luna septembrie 2004, iar drepturile bănești mai vechi de 3 se prescriu.
Față de recursul formulat de pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă ÎCCJ, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 2924 din 07.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale invocat de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și în consecință s-a respins acțiunea față de acest pârât.
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Apărării.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- SECȚIA PARCHETELOR MILITARE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL APĂRĂRII și chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
A fost obligat pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare să plătească reclamantului suma de 91.158 lei reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică cuvenit reclamantului pentru perioada 01.09.2004-30.10.2008 sumă reactualizată până la data de 30.10.2008 și care urmează să fie actualizată în continuare până la data plății efective
A fost obligat pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare să acorde acest spor și în continuare până la data intervenirii cauze legale de încetare,
A fost respinsă cererea de chemare în garanție.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând excepțiile procesuale invocate, instanța a reținut, cu privire la excepția necompetentei materiale a instanței și a excepției de inadmisibilitate a acțiunii ca acestea sunt neîntemeiate si urmează sa le respingă in consecința, dispozițiile art. 36 al.1 și 2 din OUG nr. 27/2006, invocate de parati, negăsindu-si aplicare in cauza.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor tribunalul o va admite și în consecință va respinge cererea față de acești pârâți având în vedere că aceștia nu au atribuții privind plata drepturilor de natură salarială către reclamanți, reclamanții nefiind angajații acestor instituții.
Analizând cauza pe fond instanța a reținut ca art.47 din Lg.50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cum OG nr.83/2000 reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, se constată că au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, în vigoare la acea dată.
Conform prevederilor art.114 alin 1 din Constituția României, în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art.72 alin.3 precizând expres care sunt domeniile ce pot fi reglementate prin lege organică, printre acestea fiind cuprinse și cele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi (lit.h) și la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială(lit.i)
În domeniul raporturilor de muncă, se cuprinde și salariul, ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și judecătorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de legea nr.24/2000.
Art.4 din Lg.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție".
Și prin raportare la dispozițiile Legii 24/2000 se constată că prin OG nr.83/2000 s-au încălcat prevederile art.114 alin.1 și art.72 alin.3 din Constituția României, prin ordonanță neputându-se reglementa salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, problemă ce se putea stabili numai prin lege organică.
Pe de alta parte, conform art.41 alin.2 din Constituție, "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială".
Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit precum și alte situații specifice stabilite prin lege"
In speța, atunci când a acordat magistraților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, legiuitorul a recunoscut ca aceasta categorie socioprofesionala este supusa unor riscuri iar activitatea pe care o desfășoară presupune o suprasolicitare neuropsihica.
Prin abrogarea, fără nici un motiv a acestei dispoziții legale, magistrații au fost lipsiți, fără nici o justificare, de aceste drepturi salariale, deși condițiile de lucru care au determinat anterior același legiuitor sa acorde sporul, nu s-au schimbat.
Art.53 din Constituție prevede că "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav." "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce o atingere existenței dreptului sau a libertății."
Prevederile OG 83/2000 încalcă dispozițiile constituționale menționate mai sus,
ca și ale art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
Acest spor reprezintă un bun în înțelesul art 1 din Protocolul 1, având o valoare economică, iar reclamanții nu pot fi lipsiți de proprietatea unui bun decât în condițiile prevăzute de Convenție. Ori, aceste condiții nu sunt îndeplinite, nejustificându-se eliminarea sporului.
Asa cum am mai aratat, la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Lg.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
De altfel, dispozițiile art.155, 165,236, 239 și 241 pct.1 lit. d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Mai mult decât atât Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 21/10.03.2008, a admis recursul în interesul legii, stabilind că dispozițiile art.47 din Lg.50/1996, se interpretează în sensul că "judecătorii, procurorii, magistrați asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin legea nr. 334/2001 ".
În Uniunea Europeană stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, după afecțiunile dorsale, printre cele mai des întâlnite probleme de sănătate de la locul de muncă.
Acesta afectează 28% dintre angajații UE.
în muncă poate fi cauzat de riscuri psihosociale cum sunt proiectarea activităților, organizarea muncii și management, de exemplu: solicitări profesionale deosebite și posibilități reduse de control asupra propriei activități sau probleme cum ar fi violența și hărțuirea la locul de muncă. Unele riscuri fizice cum sunt zgomotul și temperatura din mediul de muncă pot, de asemenea, să cauzeze stresul în muncă.
Prevenirea stresului în muncă constituie unul din obiectivele formulate în comunicatul Comisiei Europene privind noua strategie în domeniul securității și sănătății în muncă.
Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă a elaborat o serie de fișe informative destinate să ajute la abordarea stresului în muncă și a cauzelor acestuia. Această fișă informativă prezintă o metodă de evaluare și prevenire a riscului, care poate fi aplicată stresului la locul de muncă, precum și cauzelor acestuia.
Fișa este destinată celor care doresc să trateze problema stresului la locul de muncă. "informații suplimentare", de la sfârșitul acestei fișe, conține trimiteri la resurse informative existente, inclusiv la alte fișe informative elaborate de agenție.
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor.
Directiva cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă. Toate statele membre au implementat această directivă în legislația proprie, iar unele dintre acestea au elaborat în completare ghiduri de prevenire a stresului în muncă.
În conformitate cu abordările din directiva cadru, pentru a elimina efectele de durată ale stresului și prin stabilirea angajaților care pot fi afectați: trebuie să se acționeze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.
In raport de aceste considerente instanța urmează să admită acțiunea reclamantului, s oblige pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție Secția Parchetelor Militare, să plătească acestuia sporul pentru stres si suprasolicitare neuropsihica in procent de 50% din indemnizația bruta lunara pe perioada 01.09.2004-30.10.2008
Instanța a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerului Apărării având în vedere faptul că pe de o parte între reclamant și chematul în garanție nu există raporturi de muncă, iar pe de altă parte calitatea de ordonator principal de credite o are în speță Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de Pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția Parchetelor Militare și Ministerul Apărării Naționale.
Învederează astfel că, în cauză s-a efectuat un raport de expertiză contabilă, fără a fi citat în ceea ce privește întocmirea raportului de expertiză, neputând lua cunoștință de conținutul acestuia și ca urmare, acest raport nu este opozabil.
În raport de pronunțarea instanței de fond înțelege să invoce excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.09.2004-15.11.2004, deoarece termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 al.1 lit.c din Codul muncii, era împlinit.
Susținerea instanței de fond că decizia nr.21 din 10 martie 2008 ÎCCJ este constitutivă de drepturi, începând cu data intrării în vigoare a OG 83/2000 și că de la data pronunțării a început să producă efecte juridice, este nejustificată, deoarece soluțiile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv.
Pe fondul cauzei, învederează că pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală, este necesar să fie întrunite mai multe condiții și anume existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapă ilicită și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciu.
În cauză, nu este vorba de un prejudiciu cert, în condițiile în care nu a fost produs printr-o faptă ilicită săvârșită de procurorul general al parchetului de pe lângă ÎCCJ, în calitate de ordonator principal de credite.
Angajatorul nu putea acorda procurorilor drepturile bănești solicitate sub formă de despăgubiri și nu se poate stabili existența unui raport de cauzalitate între presupusul prejudiciu și presupusa faptă ilicită și de asemenea, nici existența vinovăției angajatorului.
Sentința instanței de fond cuprinde motive contradictorii, reținând în mod netemeinic și nelegal că drepturile solicitate de reclamant reprezintă drepturi de creanță, care în viziunea CEDO, sunt încadrate în noțiunea de bunuri de proprietatea cărora nu poate fi lipsit decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale Dreptului Internațional.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata acestor drepturi și pentru viitor, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților.
De asemenea, în mod nelegal s-a dispus plata despăgubirilor actualizate cu rata inflației, în condițiile în care este instituție bugetară și nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Ministerul Public este o instituție bugetară, iar fondurile salariale sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, neavând alte surse de finanțare.
În mod nelegal a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, obligația de garanție existând în temeiul art. 131 pct.1 din Legea 304/2004.
Ministerul Apărării Naționale critică sentința în sensul că s-a acordat mai mult decât s- cerut, deoarece reclamantul a cerut aceste drepturi începând cu luna decembrie 2004, iar instanța i le-a acordat începând cu luna septembrie 2004, drepturile anterioare lunii decembrie 2004, fiind prescrise.
prin D depune întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Curtea constată a fi fondate recursurile, doar cu privire la data,de la care instanța a acordat drepturile solicitate de reclamant, fiind întemeiată din acest punct de vedere susținerea recurentului pârât Ministerul Apărării Naționale, în sensul că instanța a acordat aceste drepturi salariale începând cu o altă dată decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată aflată la fila 3 din dosarul de fond, rezultă că reclamantul a solicitat acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu luna decembrie 2004, reactualizată cu coeficientul de inflație și obligarea la plata acestui spor și pe viitor,iar prima instanță a acordat aceste drepturi începând cu 01.09.2004.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut în mod corect că reclamantul este îndreptățit a i se acorda drepturile bănești solicitate pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.21 /2008 ÎCCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Din cuprinsul considerentelor deciziei rezultă că dispoz. art.47 din Legea 50/1996 care au reglementat acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică a subzistat, deoarece prin Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii 50/1996 și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții ale legii.
Prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, această abrogare fiind nelegală.
Potrivit dispoz. art.329 al.3 pr.civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, astfel că prima instanță nu a făcut altceva decât să se conformeze dispozițiilor acestei decizii.
Sunt nefondate celelalte critici ale recurentului Parchetul de pe lângă ICCJ Secția Parchetelor Militare.
Astfel, potrivit dispoz. art.208 al.1 pr.civilă, este obligatorie citarea părților prin carte poștală recomandată cu dovadă de primire la efectuarea raportului de expertiză, numai dacă este nevoie de o lucrare la fața locului.
Întrucât, expertiza contabilă a realizat un calcul al drepturilor bănești la care ar fi fost îndreptățit reclamantul, cu luarea în calcul a acestui spor pe baza ștatelor de plată înaintate de secția parchetelor Militare B (așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză), nu era nevoie de o lucrare la fața locului pentru ca părțile să fie citate.
Ca urmare, excepția nulității raportului de expertiză invocată de acest recurent este nefondată.
Susținerile aceluiași recurent referitoare la prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada 01.09.2004-15.11.2004, sunt nerelevante în speța de față și nu se impune examinarea acesteia, având în vedere aspectele învederate mai sus, din care rezultă, împrejurarea că prima instanță a acordat aceste drepturi salariale și pentru o perioadă nesolicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Este neîntemeiată și critica referitoare la neîndeplinirea condițiilor prev. de art.998, 999.civil care atrag răspunderea civilă delictuală, deoarece în cauză nu este vorba de o despăgubire solicitată de reclamant în temeiul acestor dispoziții, ci de neplata unor drepturi salariale la care acesta ar fi fost îndreptățit, fiind vorba de un conflict de muncă ce cade sub jurisdicția muncii, obiectul conflictului individual de muncă constând în plata unor drepturi salariale neacordate de către angajator.
Este nefondată și critica recurentului referitoare la împrejurarea că, hotărârea cuprinde motive contradictorii, deoarece prima instanță face o interpretare asupra noțiunii de bun în înțelesul art. 1 din protocolul 1 la CEDO, apreciind că și drepturile bănești solicitate de reclamant reprezintă un astfel de bun, având o valoare economică.
Referitor la critica ce vizează acordarea și pentru viitor a acestor drepturi salariale, Curtea constată că, prima instanță nu a adăugat la Legea specială de salarizare a magistraților, ci s-a conformat dispozițiilor Deciziei pronunțată în recursul în interesul legii, din care rezultă că textul de lege care recunoștea acordarea acestui spor a continuat și continuă să existe, reclamantul fiind îndreptățit la acordarea sa până la intervenirea unei cauze de modificare sau încetare a obligației ce-i revine angajatorului.
În mod corect prima instanță a dispus acordarea acestor drepturi actualizate cu rata inflației, întrucât această actualizare nu conduce practic la plata unei sume mai mari decât cea datorată, decât în valoare nominală, iar nu reală, menținându-se astfel puterea de cumpărare a sumei inițial datorate.
de inflație reprezintă prejudiciul pe care creditorul îl încearcă din cauza devalorizării monedei și urmează să fie acoperit prin aplicarea acestuia la suma datorată.
De asemenea, în mod corect a fost soluționată și cererea de chemare în garanție a MFP, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.60 pr.civilă.
Astfel, potrivit acestor dispoziții, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții.
În cauza de față, obligația de plată a drepturilor salariale revine angajatorului, respectiv ordonatorului de credite și nu Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român care are atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului bugetului de stat, iar căderea în pretenții a recurentului nu poate avea ca efect obligația chematului în garanție de a-l despăgubi cu sumele solicitate de reclamant.
Sunt argumentele pentru care, în raport de precizările făcute și în temeiul disp.art.312 pr.civ.Curtea va admite recursurile, va modifica sentința în parte în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 88084 lei în loc de 91 158 lei reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada decembrie 2004 -30 octombrie 2008. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- SECȚIA PARCHETELOR MILITARE și MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, împotriva sentinței civile nr.2924 din 07.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimat reclamant.
Modifică sentința în parte în sensul că obligă pârâtul la plata sumei de 88084 lei în loc de 91 158 lei reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada decembrie 2004 -30 octombrie 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-/3.03.2010
Tehn./Ex.3
/
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
