Drepturi salariale (banesti). Decizia 802/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 802/R-CM
Ședința publică din 21 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Judecător: -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtele SC - RM., cu sediul în Râmnicu V,--5, județul V și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V, cu sediul în Râmnicu V,--159, județul V, împotriva sentinței civile nr.30 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul, domiciliat în Râmnicu V,-, bloc 6A, scara C, apartament 4, județul V și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea constată că dezbaterile asupra recursurilor s-au desfășurat în ședința publică din data de 13 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată la 15 aprilie 2009 și ulterior astăzi 21 aprilie 2009, când în urma dezbaterilor s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 28 ianuarie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC - pentru a fi obligată să-i plătească drepturi bănești în sumă de 521.600 lei reprezentând prejudiciu suferit din culpa pârâtei angajatoare și a prepușilor acesteia pentru neîndeplinirea obligațiilor de serviciu.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost director general - președinte al consiliului de administrație până la data de 31 ianuarie 2005, deși în fapt la data de 14.02.2004 i s-a desfăcut abuziv contractul de muncă și de performanță, ca și contractul de mandat comercial pentru funcția de președinte al consiliului de administrație, deși avea aprobarea AGA să lucreze până la 17 iulie 2005, urmând ca 14 august 2005, la îndeplinirea vârstei de pensionare, să se negocieze din nou contractul.
S-a arătat că prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a dispus reintegrarea sa pe ambele funcții, cu obligarea la plata drepturilor bănești până la reintegrarea efectivă. S-a decis pe 31 ianuarie 2005, reintegrarea contestatorului pe ambele funcții, dar în aceeași zi 31.01.2005 s-a dispus desfacerea contractului său de muncă și de performanță și a contractului de mandat comercial pe motiv că este pensionar.
S-a arătat că și această desfacere a contractului de muncă este nelegală și i-a produs prejudicii.
Reclamantul a susținut că prin punerea sechestrului asigurător pe pensie i-a fost afectată imaginea publică și că are depusă o garanție managerială din anul 1999 în sumă de 16.800 lei vechi și din anul 2000 de 7.000.000 lei vechi precum și alte suma ca administrator, sume care prin actualizare sunt în cuantum de 207.000.000 lei vechi.
Un alt prejudiciu i-a fost produs de pârâtă prin nedepunerea contribuției de asigurări sociale încasată pentru perioada 1.04.2001 - 31.01.2005 la nivelul drepturilor salariale acordate prin decizia nr.374/R - CM/11.11.2005 astfel încât i s-a stabilit o pensie mai mică decât cea care i se cuvenea.
Totodată pârâta îi datorează și suma de 370.000.000 lei vechi, drepturi bănești neplătite potrivit sentinței civile nr.981/23.11.2007 a Tribunalului Vâlcea.
S-a solicitat obligarea pârâtei la restituirea garanțiilor actualizate de minimum 207.000.000 lei vechi, stabilirea cu Casa Județeană de Pensii Va C AS-ului plătit și virat de prima pârâtă pentru determinarea prejudiciului suferit de circa 9.000.000 lei cu consecința obligării ambelor pârâte la emiterea unei noi decizii de pensionare pentru a se evita mărirea prejudiciului creat.
Totodată s-a solicitat și obligarea la repararea prejudiciului moral în cuantum de 500.000 lei noi a primei pârâte.
Prin întâmpinare pârâta - a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că i-a încetat de drept contractul de muncă și cel de performanță ale reclamantului, ci nu s-a desfăcut disciplinar acest contract, că nu există drepturi bănești cuvenite până la 31.01.2005 neachitate reclamantului și nici prejudiciu moral sau material din culpa angajatorului.
S-a invocat prescripția dreptului la acțiune privind obligarea la restituirea garanției manageriale, mai mult chiar aceasta a fost ridicată de reclamant la 17.05.2005.
Cu privire la contribuția la asigurări sociale a arătat că reclamantul a beneficiat de recalcularea pensiei prin adăugarea la stagiul de cotizare a perioadei 1.04.2001 - 1.04.2004 prin decizia nr. 166.993/18.06.2004, începând cu 1.06.2004.
S-a arătat că nu s-a virat ceea ce nu s-a reținut referitor la contribuția de asigurări sociale.
Totodată pârâta a formulat cerere de introducere în cauză a Casei județene de Pensii V pentru a-i fi opozabilă hotărârea precum și a Agenției de Administrare Fiscală din cadrul DGFP V ce deține fondurile reținute și virate și contribuțiile angajatorului la aceste fonduri.
Prin întâmpinare pârâta Casa Județeană de Pensii Vas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată susținând că decizia de pensionare a reclamantului a fost emisă în baza adeverinței de stagiu nr.326/23.01.2007 conform declarațiilor nominale lunare depuse de angajator.
Tribunalul Vâlcea prin încheierea din 11.02.2008 a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâte a Casei Județene de Pensii V și a Direcției -e Finanțelor Publice
Același tribunal prin sentința civilă nr.30 din 14 ianuarie 2009 a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și capătul de cerere privind restituirea garanțiilor de administrator și manageriale și a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu toate pârâtele; a obligat pe pârâta Casa județeană de Pensii V să plătească reclamantului diferența dintre pensia primită și cea cuvenită în sumă de 5.730 lei, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, în total suma de 7.100.000 lei.
A fost obligată aceeași pârâtă să emită o nouă decizie de pensionare pentru un punctaj mediu anual de 4.10342 puncte.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect daune morale și a fost obligat reclamantul să plătească primei pârâte suma de 900 lei cheltuieli de judecată, iar pârâta Casa județeană de Pensii Vaf ost obligată la plata aceleași sume către reclamant, cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că temeiul legal al constituirii garanțiilor de administrator și manageriale sunt dispozițiile art.140 și 163 alin.4 din Legea nr.31/1990 precum și contractul de management încheiat în temeiul art.3 din Legea nr.66/1993.
S-a reținut că aceste garanții nu au fost restituite întrucât nu s-a procedat la descărcarea gestiunii reclamantului astfel că pot fi solicitate într-un eventual litigiu de natură comercială.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune s-a constatat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.3 din decretul nr.167/1958, cursul prescripției fiind întrerupt prin cererile de chemare în judecată formulate de reclamant.
Cu privire la recalcularea drepturilor de pensie s-a constatat că nu i-au fost luate în considerare reclamantului, la stabilirea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare realizat în perioada 1.04.2004 - 31.05.2005, întrucât la data de 24.01.2007 la emiterea adresei nr.47310 a Casei Județene de Pensii V nu era în vigoare decizia pronunțată de Curtea Constituțională nr.264 din 20.03.2007.
S-a reținut și concluzia cuprinsă în rapoartele de expertiză contabilă că nu au fost luate în calculul punctajului mediu anual sumele reprezentând drepturi salariale pe perioada 1.04.2001 - 31.05.2005 câștigate prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Nu s-a reținut culpa pârâtei - angajatoare pentru nedepunerea declarațiilor rectificative după încetarea raporturilor de muncă, neincumbându-i angajatorului această obligație, astfel că s-a dispus obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii să aibă în vedere hotărârile judecătorești irevocabile privind diferențele de drepturi salariale pe perioada 2001 - 2005 în vederea recalculării pensiei.
În consecință a fost obligată pârâta la plata diferenței dintre pensia primită și cea cuvenită, în cuantum de 5.730 lei actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală.
S-a dispus obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de pensionare conform punctajului mediu anual determinat prin proba cu expertiză contabilă iar cererea privind daunele morale a fost respinsă cu motivarea că nu s-a dovedit un prejudiciu moral.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal pârâtele SC - și Casa Județeană de Pensii
Prin recursul său SC - a criticat sentința pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă solicitând examinarea cauzei și sub aspecte de netemeinicie conform art.3041Cod pr.civilă, astfel:
În mod nelegal s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la restituirea garanțiilor manageriale și de administrator, reținându-se greșit că există cauze de întrerupere a cursului prescripției.
prescripției nu a fost întrerupt nici prin cererea de chemare în judecată - obiect al dosarului nr- nici cu ocazia contestației la executare în dosarul nr-, garanțiile fiind reținute în anii 1998 - 2000, iar în situația în care cererea este de natură comercială, acest capăt de acțiune trebuia disjuns și trimis secției comerciale a aceluiași tribunal.
În mod greșit s-a dispus obligarea Casei Județene de Pensii V de a plăti reclamantului diferența dintre pensia primită și cea cuvenită, actualizată, întrucât acesta nu a cotizat pentru perioada 1.04.2001 - 31.01.2005, iar dreptul la pensie se calculează în funcție de contribuțiile individuale.
Se susține că în realitate reclamantul a beneficiat de recalcularea pensiei prin adăugarea la stagiul de cotizare a perioadei 1.04.2001 - 1.04.2004 prin decizia din 18.06.2004, începând cu data de 1.06.2004.
Instanța nu a avut în vedere că prin decizia nr.366/7 decembrie 2004 a Curții de APEL PITEȘTIs -a dispus repunerea reclamantului în perioada anterioară datei de 16.02.2004, iar experții, pentru perioada 16.02.2004 - 31.01.2005, la cererea reclamantului și încuviințarea instanței, au calculat drepturi salariale fără a se reține contribuțiile la fondurile respective, consecința fiind că recurenta nu putea să vireze ceea ce nu a reținut.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la pârâta Agenția de Administrație Fiscală din cadrul DGFP V, deși trebuia să dispună fie restituirea de către aceasta a contribuțiilor individuale reținute și virate precum și cele ale angajatorului colectate de către acestea, sau să oblige pe reclamant la plată către angajator a sumei de 82.422.377 lei vechi cu titlu de contribuții, CAS, și șomaj pentru perioada 1.04.2001 - 31.01.2005 și obligarea acestuia să cotizeze pentru perioada 1.04.2004 - 31.01.2005.
Cu privire la cheltuielile de judecată la care recurentul a fost obligat către recurentă, suma totală este de 2.100 lei ci nu 900 lei cum greșit s-a dispus prin sentință fiind compusă din onorarile experților.
Casa Județeană de Pensii V prin recursul formulat a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
În mod greșit a fost obligată recurenta la recalcularea pensiei reclamantului în lipsa depunerii unei declarații rectificative cu sumele prevăzute în hotărârile judecătorești prin care angajatoarea a fost obligată la plata diferențelor salariale pentru perioada cât reclamantul și-a desfășurat raporturile de muncă, hotărâri ce nu-i sunt opozabile recurentei care nu a fost parte în acele procese.
Este greșită susținerea instanței în sensul că SC nu mai are obligația depunerii declarațiilor rectificative după data încetării raporturilor de muncă, deoarece aceste declarații privesc sumele prevăzute în hotărâri judecătorești aferente perioadei cât reclamantul a fost salariatul SC -, perioadă în care societatea a depus declarațiile nominale lunare cu veniturile încasate de reclamant, dar care ulterior au fost modificate prin hotărârile judecătorești pronunțate.
Recalcularea pensiei reclamantului și stabilirea punctajului mediu anual se face pe baza declarațiilor rectificative ale SC -, ci nu pe baza unei expertize contabile, cum greșit a procedat instanța de fond.
Cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, dispoziția este nelegală față de lipsa culpei procesuale a recurentei.
Recursurile sunt fondate pentru argumentele ce se vor arăta în continuare și care impun admiterea acestora, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În acest sens se va analiza cu prioritate critica privind nepronunțarea instanței cu privire la pârâta Agenția de Administare Fiscală- V; interesul de a formula această critică este justificat chiar dacă recurenta - nu a fost obligată prin dispozitivul sentinței, întrucât această recurentă a promovat cererea de chemare în judecată a altor persoane- Agenția de Administrare Fiscală și Casa Județeană de pensii V, acesta fiind cadrul procesual creat prin cererea de chemare în judecată celor două pârâte.
Astfel, urmare admiterii cererii de intervenție forțată formulată de pârâta SC - au fost introduse în cauză în calitate de pârâte Casa Județeană de Pensii V și Agenția de Administrare Fiscală din cadrul Direcției -e a Finanțelor Publice
Prin dispozitivul sentinței recurate s-a dispus admiterea acțiunii și față de Direcția -ă a Finanțelor Publice V, fără a se arăta însă, prestația concretă la care este obligată această pârâtă, situație în care hotărârea este incompletă și prin urmare susceptibilă de casare.
Prin întâmpinarea formulată recurenta - pârâtă SC - a solicitat ca în situația în care nu se va respinge ca nefondată acțiunea reclamantului, să se analizeze cauza în cadrul procesual în care pârâți sunt Casa județeană de Pensii V precum și Agenția de Administrare Fiscală DGFP
În concluziile scrise depuse la dosar (264) aceiași recurentă a solicitat să se aibă în vedere că restituirea garanțiilor nu se poate face decât după ce se recuperează prejudiciul reprezentând contribuțiile CAS, CASS și șomaj în cuantum de 82.422.377 lei vechi aferente perioadei 1.04.2001 - 31.01.2005, așa cum se menționează în raportul de expertiză de la fila 38.
Fiind lipsită de rol activ, instanța de fond nu a clarificat cadrul procesual care s-a creat conform cererilor de chemare în judecată și susținerilor din întâmpinările formulate, inclusiv formularea cererilor de intervenție forțată și nu a clarificat dacă reclamanta prin susținerile pe care le-am arătat mai sus a chemat în judecată pe pârâta ANAF tocmai pentru a se dispune restituirea către aceasta a contribuțiilor individuale reținute și virate și cele ale angajatorului colectate de către aceasta, sau obligarea reclamantului la plata către recurentă a sumei 82.422.377 lei vechi cu titlu contribuții CAS, CASS și șomaj pe perioada menționată mai sus și obligarea acestuia să cotizeze pentru perioada 1.04.2004 - 31.01.2005.
Deși nu a clarificat cadrul procesual și nu a stabilit pretențiile concrete ale părților, prima instanță de fond a conceptat-o, urmare introducerii în cauză, pe pârâta DGFP V față de care a și admis acțiunea dar nu a arătat la ce anume pretenție concretă a fost obligată față de reclamant.
Instanța de fond nu a stabilit raporturile juridice dintre SC -, Casa Județeană de Pensii V și Agenția de Administrare Fiscală, având în vedere cererea de chemare în judecată a altor persoane și astfel nu a calificat corect această cerere. În consecință, prin nestabilirea raporturilor juridice dintre părți, instanța a pronunțat o hotărâre ce conține dispoziții contradictorii și nu s-a pronunțat pe fondul cauzei.
În consecință, se vor admite ambele recursuri și se va casa sentința cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, potrivit disp.art.312 alin.5 Cod pr.civilă, pentru a se cerceta fondul pricinii.
Cu prilejul rejudecării, instanța va proceda, în primul rând la calificarea cererilor formulate de către părți în funcție de natura raporturilor juridice existente între acestea dar și de pretențiile concrete ale părților.
În al doilea rând, se vor administra probe în funcție de raporturile juridice dintre părți și de scopul urmărit prin formularea cererilor, avându-se în vedere susținerea recurentei SC -, în sensul că reclamantul a beneficiat de recalcularea pensiei prin adăugarea la stagiul de cotizare a perioadei 01.04.2001-01.04.2004, începând cu 01.06.2004 și față de situația că pentru perioada 16.02.2004-31.01.2005 s-au calculat drepturi salariale fără a se reține contribuțiile la fondurile respective, deci fără cotizarea reclamantului pentru această perioadă, impunându-se verificarea dacă reclamantul trebuie să cotizeze pe perioada 01.04.2004-31.01.2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele SC - RM. și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V, împotriva sentinței civile nr.30 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
4 ex/-20.05.2009
Jud.fond,
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
