Drepturi salariale (banesti). Decizia 803/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 803/R/
Ședința publică din 09 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, MARI, și, împotriva sentinței civile nr. 477 din data de 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 8 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9 septembrie 2008.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 477/09.05.2008, Tribunalul Covasnaa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada octombrie 2002 - 28. 03. 2005, invocată din oficiu.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, la, -, și în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Sănătate Publică C, Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Economiei și Finanțelor atât ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada cuprinsă între octombrie 2002 - 28.03.2005 cât și pe fond pentru restul perioadei solicitate.
A respins acțiunea formulată de aceeași reclamanți în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei părți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a dispus următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a constatat că pentru perioada octombrie 2002 - 28.03.2005 operează prescripția, conform prevederilor Decretului nr. 167/1958 și ale art. 166 din Codul muncii care stipulează ca dreptul material la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că prin Legea nr. 142/1998 privind tichetele de masă se prevede la art. 1 că,salariații din cadrul unităților comerciale, regii autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Prin urmare, raportat la textul de lege sus invocat nu a putut reține că obligația care revine în acest sens angajatorului este imperativă, ci dimpotrivă are un caracter dispozitiv.
Este firesc și ține de voința părților ca o societate comercială sau regie autonomă, care realizează beneficii să acorde aceste alocații în limitele prevăzute de lege, dar acest aspect ține de fiecare angajator în parte.
Pentru angajații din sistemul bugetar lucrurile stau diferit, întrucât toate sumele pentru acordarea acestor alocații se prevăd în legi bugetare, în lipsa fondurilor nefiind posibilă acordarea acestora anumitor angajați.
În Legea bugetului pe anul 2004, respectiv art. 46 din Legea nr. 507/2003, dar și în următoarele (art. 40 din Legea nr. 511/2004) s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activității finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Prin urmare atâta timp cât prin legile bugetare care s-au succedat în timp s-a prevăzut expres că nu se aprobă sume în vederea acordării tichetelor de masă pentru instituțiile publice nu se poate reține nici culpa angajatorului, întrucât nu are fonduri proprii de care să dispună, și prin urmare și sub acest aspect acțiunea nu poate fi admisă.
Mai mult decât atât, acordarea tichetelor de masă se face în limita prevederilor bugetului de stat și a celor locale pentru unitățile din sectorul bugetar.
Deși reclamanții își motivează cererea pe discriminarea lor în raport de alte categorii salariale, tribunalul nu poate reține această apărare în raport de cele deja expuse, mai mult decât atât dreptul de acordare a tichetelor de masă și a tichetelor cadou nu reprezintă un drept fundamental prevăzut de Constituție, ci un drept subiectiv iar acordarea acestora este condiționată și de posibilitatea angajatorului de a suporta aceste costuri.
Prin urmare legea nu prevede în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda aceste drepturi fiind vorba de o normă dispozitivă, astfel încât pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs se invocă, în esență, că dispozițiile art. 1 din Legea nr.142/1998 a fost interpretat greșit. Instanța nu poate tolera aplicarea diferită a acestui text de lege între categorii de salariați din unitățile bugetare.
Se reiterează susținerile invocate și la judecata în fond a cererii prin care se invocă un tratament discriminatoriu față de alți salariați din sectorul bugetar.
Analizând recursul formulat, instanța constată că nu este întemeiat.
Motivele de recurs se fundamentează pe o interpretare a noțiunii de egalitate de tratament a tuturor salariaților din sectorul bugetar, consacrată de art. 41alin. 2 din Constituție.
Astfel, se arată că în mod greșit nu a reținut instanța de fond că tichetele de masă reprezintă o măsură de protecție socială și în baza art. 41 din Constituție trebuie acordată de drept, iar limitarea sau restrângerea acestui drept reprezintă o încălcare a principiului egalității de tratament consacrată de art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și o încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție.
Instanța, învestită cu soluționarea prezentului recurs în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu poate verifica neconstituționalitatea unui text de lege.
Ceea ce invocă, de fapt, recurenții ca motive de recurs nu reprezintă critici ce vizează interpretarea legii, ci chestiuni de constituționalitate a unui text de lege, aspecte ce nu pot fi analizate decât pe calea excepției de neconstituționalitate a textului de lege de către Curtea Constituțională.
Principiile egalității în fața legii și egalității de tratament, nu exclud, ci dimpotrivă, presupun un tratament juridic identic în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional tratament juridic diferit.
În speță, art. 1 Legea nr. 142/1998 prevede acordarea tichetelor de masă dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative: existența unui contract individual de muncă și capacitatea angajatorului de a suporta costurile tichetelor de masă. În considerarea cadrului legal general privind acordarea tichetelor de masă nu se pot reține restrângeri de drepturi recunoscute în condițiile Codului Muncii și nici discriminări.
Deși condiționând existența acestui drept de posibilitățile financiare ale angajatorului se creează premisa unor situații juridice diferite care implică un tratament diferențiat între salariați, nu se încalcă principiul egalității de tratament invocat, deoarece acesta se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică.
În speță este vorba de o situație juridică diferită și nu de o aplicare discriminatorie a textului de lege, acesta izvorând din faptul că Legea nr. 142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar de alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de stat, ori așa cum s-a reținut și de instanța de fond, nu există dispoziție legală în legile bugetelor de stat pentru anii 2003 - la zi, (perioada constituie obiectul litigiului), pentru sume cu această destinație (art. 40 Legea nr. 511/2004, art. 39 alin. 4 Legea nr. 631/2002).
În ceea ce privește interpretarea art. 1 din Legea nr. 142/1998, instanța de fond a adoptat un raționament logic, corect, în sensul că a reținut că din analiza textului de lege invocat reiese cu claritate faptul că nu se stabilește în sarcina autorității publice o obligație, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat.
Deoarece nu au fost prevăzute fonduri în legile bugetelor de stat pentru anii anteriori în vederea acordării tichetelor de masă, angajatorii nu pot fi obligați la acordarea lor.
Recurenții susțin că intimații își invocă propria turpitudine atunci când susțin că în legile bugetelor de stat nu au fost prevăzute sume necesare acestei destinații, însă din studiul contractului colectiv de muncă la nivelul grupurilor de unități din sistemul justiției - nr. 46465/18.05.2006 rezultă că, la negocieri, reprezentanții acestor categorii de personal din care fac parte și recurenții, aveau posibilitatea să obțină la art. 37 din contract includerea în bugetele unităților a sumelor destinate acordării tichetelor de masă.
În consecință, nu poate fi învinovățit angajatorul că nu a făcut demersuri în vederea alocării și virării fondurilor necesare acordării tichetelor de masă.
În ceea ce privește critica referitoare al discriminarea acestei categorii de personal raportat la alți salariați care primesc tichete de masă, instanța constată critica nefondată, pentru argumentele mai sus expuse.
În consecință, recursul va fi respins și sentința menținută, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, la, -, toți prin mandatar împotriva sentinței civile nr. 477/09.05.2008 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.09.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./24.09.2008
Tehnoredact./29.09.2008/2 ex.
Jud. fond,
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Daniel Marius Cosma, Cristina
