Drepturi salariale (banesti). Decizia 8037/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8037
Ședința publică de la 12 2008
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Marin Covei
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 1587/06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina este la al II-lea termen de judecată acordat pentru a fi comunicată întâmpinarea, iar părțile cer și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se solicită judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față.
Reclamantul a chemat in judecata pârâta SC SA B solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligată la plata suplimentului la drepturile salariale de Paști și de C, actualizate cu indicele de inflație.
In motivare, a arătat ca titularul acțiunii este salariatul societății parate, iar, pe lângă salariul de baza pentru munca prestata, salariatul urma sa beneficieze de toate drepturile recunoscute de Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de societate, in conformitate cu prevederile contractului individual de munca, art. III al. 3.
Contractul colectiv de munca încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 al. 1 ca salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paste si de C de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SA. Deși aceste prevederi s-au regăsit in contractele colective de munca, drepturile nu i-au fost acordate pentru: Paști 2005, 2006, 2007 și C 2004, 2005 și 2006. S-a solicitat sa se constate ca neplata acestor drepturi la scadenta impune o corecție a sumelor neacordate cu coeficientul de inflație, pentru perioada menționată.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 166 din Codul muncii, art. 168 al.1 din CCM la nivelul societății.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Plata drepturilor bănești solicitate s-a făcut astfel cum părțile s-au înțeles, adică nu în formula unor prime în cuantumul arătat la art. 168 alin. 1 din CCM și plătibile cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, ci începând cu anul 2003 în aceea a cumulării acestora, fracționării și plății în 12 tranșe lunare, sub forma unei suplimentări permanente a salariului.
Că eroarea care se valorifică la nivelul întregii țării de angajații SC SA, este aceea că în locul prepoziției "în", trebuia pusă prepoziția "din", și anume "Din anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Prin adresa nr. 4209/06.11.2007, Comisia Paritară a confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare ale CCM a fost ca începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute de art. 168 să fie incluse în salariul de bază al salariaților, precum și că începând cu 2003, părțile au înțeles că art. 168 al. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct.
Instanța de fond prin sentința recurată a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de pârâtă.
A admis acțiunea în parte formulată de reclamant și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentari salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005,2006, 2007, precum și celor de C pentru anii 2004,2005,2006 calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins completarea la acțiune cu referire la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorii de C 2007.
A obligat intimata la plata către petent a sumei de 250 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât pârâta cât și reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâta și-a motivat recursul arătând că s-a făcut dovada atât prin setul de acte depuse, cât și prin apărările invocate că dreptul la plata primelor de Paști și C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților.
salariale prevăzute la art. 168 alin.1 au fost incluse în salariile bază ale salariaților începând cu 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2007, iar salariații au beneficiat efectiv de aceste drepturi aferente pentru sărbătorile de Paști și C fiind primite lunar împreună cu drepturile salariale lunare.
Deoarece primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu 2003 negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Hotărârea Comisiei paritare la nivelul SC SA din data de 06 noiembrie 2007 are putere obligatorie atât pentru angajator, cât și pentru salariați, și reprezintă legea părților.
Dispozițiile art. 168 din CCM trebuie interpretate în sensul Comisiei paritare.
Reclamantul a arătat în motivarea recursului că este evident că nota nr.4209/6/11/2007 nu produce efectele juridice ale unei convenții a părților de natură a modifica CCM.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul pârâtei ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Curtea constată că instanța de fond a soluționat corect excepția prescripției dreptului la acțiune, reținând aplicarea dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu un salariu de bază mediu brut pe SNP SA.
Din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, rezultă că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paște și C este un drept salarial, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmei "suplimentare a drepturilor salariale".
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 977 din Codul civil, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, însă operațiunea interpretării unui contract este necesară numai atunci când o clauză contractuală este îndoielnică, fiind susceptibilă a avea mai multe înțelesuri. Or, în cazul de față, la momentul negocierii art. 168 din contractul colectiv de muncă, părțile au utilizat expresia "suplimentare a drepturilor salariale", singurul sens ce poate rezulta din folosirea acestei expresii fiind cel literal.
Mai mult, același sens rezultă și din redactarea art. 168 alin. 2 din contract, părțile stabilind pentru anul 2003 introducerea suplimentărilor salariale în salariul de bază al fiecărui salariat.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul muncii.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul muncii, este nefondată critica recurentei cu privire la modul de soluționare a excepție prescripției de către instanța de fond.
Cu privire la criticile legate de soluționarea fondului cauzei, Curtea constată:
Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007,
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați în continuare beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă, dreptul consacrat prin această clauză rămânând în ființă și pentru perioada anului 2004-2007.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CONTRACTULUI COLECTIV DE MUNCĂ al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Nu se menționează în interpretarea consemnată în Nota Comisiei Paritare faptul că dreptul prevăzut de art. 168 alin. 1 s-a stins începând cu anul 2004 și nici nu putea fi făcută o astfel de mențiune, de vreme ce, la negocierile anuale ulterioare anului 2003 textul art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă a fost menținut în cuprinsul contractului, fără modificări.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse, începând cu anul 2004.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 al.2 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.
Curtea constată că recursul recurentului reclamant este fondat pentru aceleași considerente arătate mai sus. Nu se poate reține că reclamantului nu i se cuvine plata suplimentărilor salariale corespunzătoare sărbătorii de C pentru anul 2007, câtă vreme nota nr.4209/06.11.2007 nu produce efectele juridice ale unei convenții a părților de natură a modifica Contractul Colectiv de Muncă, față de dispozițiile art. 31 din legea nr.130/1996 care arată că pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
În cauză nu s-a făcut dovada de către recurenta pârâtă că, a intervenit o modificare a contractului colectiv de muncă cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât Nota nr.4209/06.11.2007 întocmită de Comisia paritară a SC SA, de interpretare comună a art.168 din CCM este în sensul că suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paști și C vor fi incluse în salariul de bază al angajaților, nu întrunește condițiile legale arătate mai sus.
Față de cele arătate, urmează a fi admis recursul recurentului reclamant și modificată sentința în sensul că va fi obligată pârâta și la plata primei de C aferentă anului 2007.
În ceea ce privește cererea formulată de reclamant, prin apărător, privind acordarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art.274 alin. ultim Cod pr. civ. Curtea urmează să o admită în parte, în limita sumei de 100 lei.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu îl reprezintă culpa procesuală, ceea ce înseamnă că un contract de asistență juridică încheiat de partea care a câștigat procesul cu avocatul său își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul, în baza unuia din principiile care guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, acela al reparării integrale.
În speță însă, acest drept de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, este apreciat de instanță ca fiind exercitat abuziv și, prin urmare, în raport de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei, instanța apreciază că onorariul apărătorului reclamantului ce va fi suportat de recurenta pârâtă este de 100 lei.
Prin aplicarea dispoz.art.274 alin. ultim pr.civ. instanța nu intervine în contractul de asistență juridică, care își produce pe deplin efectele între părți, ci doar apreciază în ce măsură onorariul reclamantului trebuie suportat de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 1587/06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta și la plata primei de C pentru anul 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Admite în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată și obligă recurentul-pârât către recurentul-reclamant la plata sumei de 100 lei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
10.10.2008
Red.jud.-
4 ex/As
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi, Marin Covei
