Drepturi salariale (banesti). Decizia 82/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 82
Ședința publică de la 19 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr.1648 din 12.09.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul este la al treilea termen.
Avocat pentru recurentul arată că nu are de formulat alte cereri. Mai arată că a formulat cerere de repunere în termen. Depune la dosar originalul ordinului de deplasare nr. 3335 din 30.11.2007.
Instanța verifică copia ordinului de deplasare nr. 3335 din 30.11.2007 depusă la dosar și constată că aceasta este conformă cu originalul. Restituie originalul ordinului de deplasare apărătorului recurentului. Acordă cuvântul părților pe cererea de repune în termenul de recurs.
Avocat pentru recurentul solicită admiterea cererii de repune în termenul de recurs. Arată că afișarea hotărârii instanței de fond la domiciliul recurentului s-a făcut în data de 1.11.2007, dar nu avea cum să ia la cunoștință de aceasta deoarece în perioada 31.10.2007 - 9.01.2008 acesta a lipsit de la domiciliu. Mai arată că în termenul procedural a formulat cerere de repunere în termenul de recurs și că în data de 12.11.2008 a formulat o cerere de comunicare a hotărârii primei instanțe. Precizează că dacă la această dată avea primită hotărârea erau încă în termenul legal să formuleze cerere de recurs.
Instanța rămâne în pronunțare pe cererea de repune în termenul de recurs.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1648/12.09.2007 Tribunalul Iași admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 11.248 lei reprezentând indemnizația de concediu de odihnă pentru anul 2004 și suma de 7834 lei reprezentând indemnizația de concediu de odihnă pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Respinge cererile privind plata sumei de 2832,32 lei reprezentând dobândă la salariile restante și plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că potrivit contractului individual de muncă nr.1697-8 din 1.06.1987 reclamantul a fost angajatul pârâtei. În perioada la care se face referire prin acțiune (2004-2005), reclamantul a ocupat funcția de director de producție și respectiv director general, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă (fila 18-19 din dosar), situație recunoscută de altfel și de unitatea intimată.
Contractul individual de muncă este obligatoriu între cele două părți, angajat-angajator în temeiul principiului înscris în art.969 cod civil conform căruia "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante". Astfel, părțile trebuie să-și execute întocmai obligațiile lor: salariatul a prestat munca, iar angajatorul, în principal, să plătească această muncă precum și celelalte drepturi garantate tuturor salariaților, în speță, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat urmare încetării contractului individual de muncă.
Mai reține instanța că pârâta SC SA recunoaște pretențiile reclamantului, prin adresa depusă la dosarul cauzei.
Față de considerentele expuse și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză (art.139 și 141 din Codul muncii ) instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 11.248 lei, reprezentând contravaloarea concediului de odihnă pentru anul 2004 și suma de 7834 lei, reprezentând contravaloarea concediului de odihnă pentru 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Deoarece decizia nr.305/2005 a fost pusă în executare de către pârâtă, instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor pentru salariile restante.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică pentru faptul că nu i-a fost acordată dobânda corespunzătoare salariilor restante conform Deciziei nr.305/2005 a SA și cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
Motivează recurentul că SC recunoaște faptul că nu i-a plătit dobânda și deci că nu a pus în executare decizia nr.305/2005 a Consiliului de administrație.
Mai motivează recurentul că respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată încalcă dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
La prima zi de înfățișare, 08.01.2008, instanța invocă din oficiu excepția tardivității declarării recursului.
Până la al doilea termen fixat de instanță pentru ca părțile să răspundă la excepție, recurentul-reclamant formulează cerere de repunere în termenul de declarare a căii de atac. Cererea a fost primită la serviciul de registratură pe data de24.01.2008.
În motivarea cererii reclamantul arată că nu a primit comunicarea sentinței civile nr.1648/12.09.2007, deși potrivit procedurii de la dosar i-ar fi fost trimisă la data de 01.11.2007. În perioada 31.10.2007 - 09.11.2007 a lipsit de la domiciliu fiind plecat în interes de serviciu la Compania Națională a din P iar la întoarcere nu a găsit nici o comunicare.
Abia la data de 13.11.2007 (în urma demersurilor făcute) a luat cunoștință de motivele care au stat la baza hotărârii, iar la data de 15.11.2007 avocații săi au redactat și introdus în numele său recursul.
Cum abia la data de 08.01.2008 a luat cunoștință că ar fi existat o comunicare a hotărârii, dată la care instanța a invocat din oficiu excepția tardivității, solicită să se constate că a fost în imposibilitate de a declara recurs în intervalul 01.11.2007 - 12.11.2007.
În susținerea cererii de repunere în termen depune la dosar ordinul de deplasare nr.3335/30.10.2007.
Analizând excepția tardivității și cererea de repunere în termenul de declarare a recursului prin raportare la motivele invocate și actele dosarului Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.80 din Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Conform procesului-verbal aflat la fila 52 dosar fond recurentului i-a fost comunicată hotărârea, prin afișare, la data de01.11.2007, conform art.92(4) Cod procedură civilă. Termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de12.11.2007. Cererea de recurs a fost formulată la data de15.11.2007, peste termenul legal.
Recurentul justifică depășirea termenului de recurs prin faptul că în intervalul 01.11.2007 - 09.11.2007 a fost plecat în delegație în altă localitate și prezintă în probațiune ordinul 3335/30.10.2007.
Curtea reține, pe de o parte faptul că la data de 12.11.2007 (ultima zi de declarare a recursului) recurentul se afla în localitate, iar pe de altă parte, dovada de comunicare a hotărârii produce efectele unui act de autoritate, fiind întocmit conform art.92(4) și 100 Cod procedură civilă.
În plus, recurentul se află în culpă și din perspectiva faptului că, invocând un impediment în neexercitarea în termen a căii de atac, nu a formulat cererea de repunere în termen în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, acest moment plasându-se conform susținerilor recurentului la data de 13.11.2007. În acest context, recurentul era ținut conform art.103(2) Cod procedură civilă să formuleze cererea de repunere în termen cel târziu la data de29.11.2007. Or, cererea a fost depusă la serviciul de registratură la data de 24.01.2008.
Pentru toate aceste motive cererea de repunere în termen va fi respinsă ca nefondată.
În temeiul art.103(1) Cod procedură civilă combinat cu art.80 din Legea 168/1999 Curtea va respinge ca tardiv recursul.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul.
Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1648 din 12.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
20.III.2008.-
2 ex.-
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
25 Februarie 2008
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Daniela Pruteanu, Carmen Bancu
