Drepturi salariale (banesti). Decizia 8270/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8270
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 17 2008, privind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.2636/15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, drepturi bănești.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei la 24 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 2 10 2007, s-a adresat Tribunalului Dolj - Sectia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale cu o cerere de chemare in judecată a pârâtei SC SA C cu o cerere de chemare in judecată solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 3500 lei reprezentând drepturi bănești pe perioada 2 11 2005 la zi, actualizate cu indicele de inflație.
In fapt a arătat că prin sentința 227/16 02 2006 Tribunalului Dolj, irevocabilă prin nerecurare, a fost anulată decizia de concediere a reclamantului emisă de SC SA C și s-a dispus reintegrarea acestuia pe postul deținut anterior.
După reintegrarea efectivă, din cauza presiunilor și-a dat demisia și a solicitat plata drepturilor bănești pe perioada concedierii nelegale insă pîrîta a refuzat să plătească.
In drept, a întemeiat cererea pe dispozițiile art 78 din Codul muncii.
La 6 11 2007, pârâta a formulat întimpinare in care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că de la 01 09 2005 până la 01 11 2005, reclamantul nu s-a mai prezentat la lucru nemotivat, drept pentru care prin decizia nr 65/ 2 11 2005, s-a dispus concedierea acestuia începând cu 2 11 2005.
Ulterior, prin sentința 227/16 02 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a dispus anularea deciziei de concediere și reintegrarea reclamantului, conditii in care unitatea a emis decizia cu nr 16/7 04 2006, prin care a reintegrat efectiv pe reclamant pe postul deținut anterior.
Contractul individual de muncă a încetat apoi prin demisia reclamantului înregistrată la ITM D sub nr 12279/20.04.2006.
In tot acest interval de timp, reclamantul nu a solicitat nici o sumă de bani, iar prin sentința 227/16 02 2006, nu s-a decis și plata drepturilor salariale, astfel că cererea reclamantului nu este întemeiată.
In scop probator a depus la dosar contractul individual de muncă al reclamantului, referatul privind neprezentarea la serviciu a acestuia, începând cu 01 09 2005, convocarea reclamantului la cercetare disciplinară, dovada comunicării convocării, decizia de constituire a Comisiei de cercetare disciplinară, decizia nr 65/2 11 2005 de concediere, sentința 227/16 02 2006 a Tribunalului Dolj de reintegrare, decizia 16/7 04 2006, emisă de pârâtă privind reintegrarea efectivă, decizia nr 17/7 04 2006 de suspendare a contractului individual de muncă de la 01 09 2005 până la 16 02 2006, cererea reclamantului de demisie, decizia nr 19/20 04 2006 de încetare a contractului individual de muncă prin demisie începând cu 20 04 2006, dovada comunicării acesteia, somația nr 1 / 5 10 2006 emisă de executor judecătoresc in dosarul de executare nr 163/E/2006, răspunsul pârâtei la somația respectivă, somația nr 2 / 10 01 2007, sentința nr 2958/13 03 2007 Judecătoriei Craiova, prin care s-a admis contestația la executare formulată de SC SA.
La 20 11 2007, reclamantul a precizat cererea in sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3500 lei, reprezentând drepturi bănești pe perioada 01 09 2005 - 20 04 2006, actualizată cu indicele de inflație de la scadentă la zi ( 500 lei pe lună x 7 luni ) și a depus copia certificatelor medicale pentru perioada 01 09 2005 - 16 02 2006.
La 4 12 2007, pârâta a completat întimpinarea invocând excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece in perioada 01 09 2005 - 16 02 2006 reclamantul s-a aflat in concediu medical iar indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se suportă din bugetul asigurărilor sociale de sănătate până la 01 01 2006, conform prevederilor art 101 pct B din Lg 19/2000, și din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, după 01 01 2006 conform prevederilor art 12 pct B din OUG 158/2005.
Reclamantul a depus certificatele medicale in aprilie 2006, încălcând astfel prevederile art 67 și art 72 din Norma de aplicare a prevederilor OUG 158/2005 conditii in care pârâta s-a aflat in imposibilitatea acordării retroactive a indemnizației.
Consideră că plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei 01 09 2005 - 16 02 2006, reclamantul trebuie să se adreseze împotriva Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate care potrivit art 12 pct B din OUG 158/2005, este obligat să suporte valoarea acesteia.
Pe fondul cauzei a arătat că decizia de concediere a produs efecte de la 2 11 2005, iar nu de la 01 09 2005 și că plata drepturilor salariale in perioada 2 11 2005 - 16 02 2006 fost suspendată de drept în temeiul art 49 alin 2 din Codul muncii, iar in perioada 16 02 2006 - 20 04 2006 plata drepturilor salariale nu i se cuvine deoarece reclamantul nu a prestat activitate.
La 15 01 2008, reclamantul a răspuns in scris la excepția invocată de pârâtă solicitând respingerea acesteia, deoarece prin anularea deciziei nelegale de pensie nr 65 / 2 11 2005,pârâta a continuat să aibă calitatea de angajator, situație in care are calitate procesuală pasivă.
In ședința publică de la 15 01 2008, instanța a dispus efectuarea uni expertize contabile care să calculeze drepturile bănești cuvenite pe perioada 2 11 2005 - 20 04 2006, actualizată cu indicele de inflație, expertiză întocmită de expert contabil -.
La 15 04 2008 părțile au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni pe care instanța le-a respins.
Astfel, pârâta a susținut in obiecțiuni că expertul nu a ținut seama de prevederile art 47 din norma din 4 05 2001 de aplicare a Lg 19/2000 și art 72 din Norma din 27 01 2006 de aplicare a OUG 158/2005 potrivit cărora salariatul avea obligația să depună certificatele medicale in original sau copie legalizată ceea ce reclamantul nu a făcut.De asemenea a susținut că expertul nu a luat in considerare faptul că angajatorul nu a fost încunoștințat de incapacitatea temporară de muncă încălcându-se prevederile art 67 din Norma din 27 01 2006 de aplicare a OUG 158/2005 și nu a ținut seama că în perioada 17 02 2006 - 20 04 2006, salariatul nu a prestat activitatea.
Instanța a apreciat că acestea reprezintă apărările de fond, iar nu obiecțiuni la raportul de expertiză.
Pe de altă parte, reclamantul a susținut că expertul nu a calculat drepturile salariale pe perioada 01 09 2005 - 2 11 2005, deși sentința de reintegrare se aplica din 01 09 2005 și nu a calculat drepturile bănești pentru luna aprilie 2006.
Instanța a respins și aceste obiecțiuni ca neîntemeiate, având în vedere că în raportul de expertiză s-au calculat drepturile cuvenite pe durata concedierii nelegale așa cum a dispus instanța.
Prin sentința nr.2636/15 04 2007, Tribunalul Dolj -secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA C.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma netă de 2425 lei reprezentând drepturi bănești aferente perioadei 02.11.2005 - 20.04.2006 sumă ce a fost reactualizată cu indicele de inflație până în luna februarie 2008 și urmează să fie reactualizată în continuare până la data plății efective, precum și suma de 300 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință,prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul unității pârâte, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată nr. 1600/19.01.2005 in funcția de coordonator efectiv și permanent de transport.
Prin decizia nr 65/ 2 11 2005, pârâta a dispus concedierea sa, in temeiul art 61 lit a din Codul muncii, începând cu 2 11 2005, reținând că acesta a lipsit nemotivat in perioada 01 09 2005 - 01 11 2005.
Prin sentința 227/16 02 2006, a Tribunalului Dolj irevocabilă prin nerecurare, s-a anulat decizia de concediere nr 65/2 11 2005 emisă de intimată, după care, pârâta a reintegrat efectiv pe reclamant la 7 04 2006, așa cum rezultă din decizia nr 16/7 04 2006.
Ulterior, reclamantul și-a dat demisia, fapt constatat de pârâtă prin emiterea deciziei nr 19/20 04 2006.
Reclamantul solicită prin prezenta cerere despăgubiri egale cu drepturile bănești cuvenite pe perioada concedierii nelegale in temeiul art 78 din Codul muncii.
Potrivit acestui text de lege in cazul in care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Având in vedere că reclamantul a fost concediat nelegal și că din acest motiv in perioada 2 11 2005 - 20 04 2006, nu a putut beneficia de drepturile bănești cuvenite potrivit prevederilor legale și contractului individual de muncă, instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art 78 din Codul muncii, motiv pentru care va admite in parte acțiunea precizată și va obliga pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu drepturile bănești cuvenite în perioada 2 11 2005 - 20 04 2006, în suma netă calculată de expert de 2425 lei, sumă ce a fost reactualizată cu indicele de inflație până în luna februarie 2008 și urmează să fie reactualizată și în continuare până la data plătii efective.
Instanța va înlătura apărările pârâtei în sensul că în perioada in care reclamantul s-a aflat in concediu medical nu are obligația să plătească indemnizația aferentă, această obligație revenind Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și deci pârâta nu ar avea calitate procesuală pasivă, deoarece prin anularea deciziei nr 65 / 1 11 2005 de concediere reclamantul a continuat să aibă calitatea de salariat, iar pârâta calitatea de angajator și conform prevederilor OUG 158/2005 angajatorul avea obligația de plată a indemnizației de plată a concediului medical.
De asemenea, instanța va înlătura susținerea pârâtei in sensul că nu este posibilă plata indemnizației de concediu medical, retroactiv cu încălcarea prevederilor art 47 din Norma de aplicare a Legii 19/2000, art 72 din Norma de aplicare a OUG 158/2007 și art 67 din Norma de aplicare a OUG 158/2005 ( constând în aceea că nu a depus certificatele medicale în original sau copie legalizată în termenul prevăzut de normele legale, ci mult mai târziu) deoarece in temeiul art 78 din Codul muncii are obligația de a -i plăti reclamantului o despăgubire egală cu valoarea indemnizației de concediu medical din perioada concedierii ilegale, despăgubire care nu este condiționată de nici un termen.
Având în vedere că cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 78 Codul muncii și că acest articol se referă doar la despăgubirile cuvenite pe durata concedierii nelegale instanța va admite acțiunea doar în parte, doar în ce privește perioada concedierii nelegale, de la 02.11.2005 ( data menționată în decizia 65/02.11.2005), până la reintegrarea efectivă 20.04.2005.
Pentru perioada 01.09.2005 -02.11.2005, anterioară concedierii nu sunt incidente dispozițiile art. 78 din Codul muncii. Pentru această perioadă contestatorului i se cuvine plata indemnizației de concediu medical ce se plătește de angajator din fondul de asigurări sociale de sănătate în condițiile OUG.158/2005.
Cum contestatorul a formulat cererea întemeiată doar pe art 78 din Codul muncii și a motivat-o doar pe idee plății unei despăgubiri pentru concediere nelegală, instanța urmează să respingă acțiunea pentru perioada 01.09.2005 - 02.11.2005.
Instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma netă de 2425 lei reprezentând drepturi bănești aferente perioadei 02.11.2005 - 20.04.2006, așa cum a fost calculată de expert, sumă ce a fost reactualizată cu indicele de inflație până în luna februarie 2008, data efectuării expertizei și urmează să fie reactualizată în continuare până la data plății efective.
In temeiul art.274 cod procedură civilă, instanța obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 300 RON reprezentând onorariu de expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului recurenta a susținut că intimatul a fost salariatul SC. SA în funcția de coordonator efectiv și permanent de transport cu contract individual de muncă cu timp parțial 2 h/zi iar din data de 01 09 2005,nu s-a mai prezentat la serviciu.
A fost sancționat disciplinar pentru acest motiv,fiind concediat,prin decizia nr.65/02 11 2005.
Intimatul a absentat nemotivat în perioada 01 09 2005-01 11 2005 și nu a depus certificatul medical la sediul societății.
Salariatul contestând decizia de desfacere a contractului individual de muncă,prin sentința nr.227/16 02 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj au fost obligați doar la reîncadrare.
Ulterior,în urma demisiei intimatului,înregistrată sub nr.1107/04 04 2006,contractul individual de muncă al acestuia a încetat în baza prevederilor art.79 Codul muncii,decizia de încetare prin demisie fiind înregistrată la ITM D sub nr.12279/20 04 2006.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond a considerat în mod greșit că reclamantul nu a putut beneficia de drepturile bănești cuvenite datorită concedierii nelegale,deși intimatul nu a primit indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă datorită nerespectării de către acesta a dispozițiilor legale privind obligația de a depune la unitatea angajatoare,certificatele medicale în original sau copie legalizată,până la data de 5 lunii următoare celei pentru care s-au eliberat.
Intimatul,deși legal citat,nu a depus întâmpinare în cauză.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a dispozițiilor legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
La data de 2 10 2007,intimatul reclamant a formulat acțiune împotriva recurentului pârât solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la despăgubiri conform art.78 Codul muncii.
Art. 78 alin.1 Codul muncii prevede că, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Despăgubirile astfel acordate,de regulă, sunt egale cu salariile de care ar fi beneficiat salariatul dacă nu era împiedicat de concedierea nelegală să se prezinte la serviciu,să presteze activitate și să primească salariul.
Însă,în cauza de față, despăgubirile ce se vor acorda vor fi egale cu indemnizația de incapacitate deoarece,chiar dacă nu ar fi fost concediat nelegal,nu s-ar fi putut prezenta la serviciu astfel că nu putea presta activitate și încasa salariu ci ar fi beneficiat doar de indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă.
Cu privire la momentul până la care se calculează aceste despăgubiri,Curtea constată că nu pot fi calculate decât până la momentul pronunțării sentinței nr.227/16 02 2006 de Tribunalul Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin care s-a anulat decizia de concediere nr.65/ 02 11 2005 emisă de SC. SA.
Despăgubirile se vor acorda doar până la data pronunțării hotărârii prin care s-a anulat decizia de concediere pentru că,până la acest moment își găsește aplicabilitatea art.78 Codul muncii,în condițiile în care salariatul,atunci când a contestat măsura desfacerii contractului individual de muncă,nu a solicitat repunerea părților în situația anterioară conform art.78 alin.2 Codul muncii.
Astfel că din raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză rezultă că despăgubirile calculate până la data de 16 02 2006 sunt în cuantum de 1679 lei.
Față de aceste aspecte,Curtea urmează ca,în baza art.312 alin.3 cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă,să admită recursul,să modifice sentința în sensul că va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta la plata sumei de 1679 lei către reclamant, reprezentând indemnizația pentru incapacitate temporară pentru perioada 02.11.2005-16.02.2006.
Va respinge cererea de acordare a drepturilor bănești pentru perioada 16.02.2006-20.04.2006.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.2636/15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică în parte sentința în sensul că, admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta la plata sumei de 1679 lei către reclamant, reprezentând indemnizația pentru incapacitate temporară pentru perioada 02.11.2005-16.02.2006.
Respinge cererea de acordare a drepturilor bănești pentru perioada 16.02.2006-20.04.2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier - -
Red.jud.
27 10 2008/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Daniela Vijloi, Mihaela Mitrancă
