Drepturi salariale (banesti). Decizia 831/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.831/ Dosar nr-
Ședința publică n data de 09 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
Judecător: - -
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții - continuat de moștenitorii acestuia, împotriva sentinței civile nr.73/F din data de 24 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 18 mai 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 25 mai 2009, apoi pentru 01 iunie 2009 și apoi pentru astăzi 09 iunie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr.73/F/24.09.2008, Curtea de APEL BRAȘOVa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru pretențiile aferente perioadei 10.06.2002 - 28.07.2005.
A respins acțiunea formulată de reclamanții -, -, -, în contradictoriu cu pârâții Statul Român at prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul ales la antul în DGFP B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, iar pentru perioada 10.06.2002-28.07.2005 ca prescrisă. Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, și Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, și sunt deținătorii certificatelor și autorizațiilor iar în cadrul activității pe care o desfășoară gestionează informații clasificate conform HG 585/2002 și legii 182/2002, fără a avea o compensare financiară sub forma sporului pentru confidențialitate, așa cum prevăd dispozițiile legale în vigoare, pentru categorii profesionale care lucrează cu același tip de informații.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru pretențiile perioadei anterioare datei de 28.07.2005, în temeiul disp. art. 1, 3 și 7 din decretul 167/1958, se constată că acțiunea a fost înregistrată cu depășirea termenului general de prescripție de trei ani, sens în care va fi admisă excepția și pretențiile reclamanților vor fi respinse.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța constată că temeiul de drept al acțiunii este alin 3 din OG 137/2000, iar pretențiile ce fac obiectul prezentei cauze, reprezintă în realitate veritabile despăgubiri, pe care pârâții ar trebui să le acorde reclamanților, pentru discriminarea creată acestei categorii de personal, prin neacordarea sporului de confidențialitate deși alte categorii de personal din același sistem bugetar, încasau aceste drepturi, în baza unor reglementări speciale.
Apărarea Ministerului Public prin care se solicită instanței să respecte hotărârile Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea art. 27 din OG 137/2000 nu poate fi înlăturată deoarece potrivit art. 31 alin 3 din legea 47/1992, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale suntsuspendate de drept.
Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. 1, art. 2 alin 3 și art. 27 alin 1 din OG 137/2000 prin decizia 821/3.07.2008, 818/3.07.2008, 820/3.07.2008 aceste decizii fiind publicate în monitorul oficial din 16.07.2008 și fiind obligatorii pentru instanțele de fond.
Fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată presupune chiar interpretarea dispozițiilor art.2 și art.27 din OG 137/2000 în sensul pe care Curtea Constituțională l-a considerat neconstituțional.
Admițând o astfel de cerere instanța ar fi apreciat că "omisiunea legiuitorului de a le acorda și reclamanților beneficiul acestor drepturi constituie o discriminare contrară legii și normelor comunitare". Ori, prin deciziile mai sus arătate un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței pe care-și fundamentează reclamanții pretențiile - înțeles prin care se conferă instanțelor judecătorești competența dea desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative (cazul în speță) a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 Cod procedură civilă întrucât prin însăși natura sa, activitatea juridică desfășurată de reclamanți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale ( unele chiar clasificate sau secrete de serviciu).
Existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile art. 7 și art 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 ( care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție); art. 14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție ( care interzic discriminările); art. 4 din Carta socială europeană revizuită ( ratificată prin Legea nr, 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echilibrată; art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. 1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c și f, art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003 ( care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără dimensiuni, restrângeri sau limitări); art. 20, art. 16 alin. 1, art. 53 și art. 41 din Constituție ( care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii.
Recursul reclamanților este fondat, potrivit următoarelor considerente:
În primul rând este de menționat că pentru perioada anterioară datei de 29.07.2005 operează excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât:
Potrivit art. 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare " persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Potrivit art. 1 din decretul nr. 167/1958, dreptul comun în materie de prescripție " dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", iar potrivit art. 3 termenul general de prescripție este de 3 ani.
Același termen de prescripție este prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii în materia cererilor având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate.
În ceea ce privește momentul începerii curgerii termenului de prescripție, potrivit art. 8 din decretul nr. 167/1958 " prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
Ulterior datei de 29.07.2005urmează a face aplicarea art. 329 al. 3 teza finală Cod procedură civilă potrivit cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii este obligatoriu pentru instanță.
În consecință, prin decizia 48/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, statuându-se că, "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%,calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar), acțiunea reclamanților va fi admisă conform dispozitivului.
În ceea ce privește actualizarea sumelor cu indicele de inflație, se constată că, în cazul neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor bănești, creditorul este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului prin obligarea debitorului la plata de daune interese, ce vor cuprinde atât suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit.
Prin urmare, în temeiul art. 1084 Cod civil, pentru a asigura o reală despăgubire se impune actualizarea creanței.
Efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă se impune întrucât orice modificare a drepturilor salariale este supusă înscrierii, conform D 92/1976.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor urmează a fi admisă, potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, având în vedere că între acesta și reclamanți nu există legături de muncă. Statul Român nu are atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților.
Este adevărat că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, însă Ministrul Economiei și Finanțelor îi revin responsabilități privind elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și al legilor de rectificare.
Pentru aceleași considerente, în temeiul dispozițiilor art.60 Cod procedură civilă, instanța va admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, în raport de dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanți potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți, -, -, și, decedat pe parcursul soluționării cauzei, recurs continuat de moștenitorii, și, împotriva sentinței civile nr.73/24.09.2008 a Curții de APEL BRAȘOV, pe care o modifică în parte, în sensul că;
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanții, -, -, și, decedat pe parcursul soluționării cauzei, recurs continuat de moștenitorii, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și, în consecință;
Obligă pârâții Ministrul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov să calculeze și să plătească reclamanților, -, diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 29 iulie 2005 și pentru viitor, iar pentru reclamanții, - și, începând cu data de 29 iulie 2005 și până la încetarea raporturilor de muncă, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale la data plății efective.
Obligă pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Respinge restul pretențiilor reclamanților.
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință;
Obligă intervenientul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate, menționate anterior.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, at de Ministerul Economiei și Finanțelor, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
Menține dispozițiile sentinței privind admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 10 iunie 2002 - 28 iulie 2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 iunie 2009.
Președinte, Pt - - - aflată în concediu de odihnă, semnează președinte instanță | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./3.07.09
Tehnored. 06.07.09 - 3 ex.
Jud fond /
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Daniel Marius Cosma
