Drepturi salariale (banesti). Decizia 839/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 839/
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN REPREZENTANT B, TRIBUNALUL BRAȘOV, împotriva sentinței civile nr. 679/13.04.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției Și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice - Prin Reprezentant B, TRIBUNALUL BRAȘOV, a intimatelor reclamante, și, precum și a intimatei pârâte Curtea de APEL BRAȘOV.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele invocate în recursuri, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 679/13.04.2009 a Tribunalului Brașov s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile constând în sporul de confidențialitate corespunzător perioadei 1.12.2005- 28.12.2005.
A fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de Reclamanții, - și -, cu domiciliul ales la cabinet avocat, din B-.C.1, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B- sector 5, Curtea De APEL BRAȘOV, cu sediul în B-, TRIBUNALUL BRAȘOV, cu sediul în B- și Ministerul Economiei Și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B-, și în consecință:
A fost obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea De APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV să calculeze și să plătească reclamanților, Și - drepturile salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu data de 25.03.2008 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor, iar reclamantului - pentru aceeași perioadă de timp, cu excepția perioadei în care se află în concediul pentru creșterea și educarea copilului în vârstă de până la 2 ani.
A fost obligat aceeași pârâți să calculeze și să plătească reclamanților, Și - drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din 28.12.2005 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pe viitor, iar reclamantului - pentru aceeași perioadă de timp, cu excepția perioadei în care se află în concediul pentru creșterea și educarea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea De APEL BRAȘOV Și TRIBUNALUL BRAȘOV să plătească sumele respective actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei Și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Au fost respinse pretențiile reclamanților privind drepturile salariale constând în sporul de confidențialitate pentru perioada 1.12.2005 - 28.12.2005, ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Au fost respinse pretențiile bănești ale reclamantului - pentru perioada în care se află în concediul pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.
S-a luat act de faptul că reclamanții nu au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile constând în sporul de confidențialitate corespunzător perioadei 1.12.2005 - 28.12.2005, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art.1 din Decretul nr.167/10.04.1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Conform art.3 din același act normativ, termenul prescripției este de 3 ani.
In consecința, instanța a constatat că a intervenit prescripția cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 1.12.2005 - 28.12.2005, întrucât acțiunea a fost promovata la data de 28.12.2008, conform rezoluției aflate pe cererea introductivă de instanță.
Pe fondul pricinii Tribunalul a reținut următoarele:
Conform mențiunilor din carnetele de muncă ale reclamanților, aceștia au exercitat și exercită funcțiile de judecători în cadrul Judecătoriei Brașov inclusiv pentru perioada pentru care solicită acordarea drepturilor bănești constând în sporul de risc și solicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate. Reclamantul - se află în prezent în concediu pentru îngrijirea copilului, începând cu data de 1.01.2009.
Instanța a apreciat că solicitarea reclamanților de acordare a drepturilor salariale constând în sporul de risc și solicitare neuropsihică pentru perioada următoare datei de 25.03.2008 este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile deciziei nr.21/10.03.2008 a Jp ronunțate în recurs în interesul legii s-a constatat că judecătorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariului de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâților de ordin 1- 3 la plata drepturilor salariale constând în sporul de confidențialitate, instanța constată că, pronunțându-se asupra recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Înalta Curtea stabilit prin decizia nr.46/2008 că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit. d din legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1,2 din Codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin.1 din Legea nr.56/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și pentru viitor, Tribunalul a reținut că această cerere este întemeiată, întrucât drepturile salariale constituie prin excelență prestări periodice în înțelesul art.110 alin.2 pr.civ. astfel încât pot fi solicitate și acordate înainte de termen. Excepțiile prevăzute de art.110 pr.civ. fără a crea un dezavantaj debitorului deoarece acesta nu pierde termenul executării obligației sale, creează un avantaj procesual creditorului care se găsește deja pregătit pentru data împlinirii fiecărui termen al prescripției periodice cu o hotărâre pe care o va putea pune în executare dacă debitorul nu își îndeplinește de bună-voie obligațiile ce-i revin, prevenindu-se astfel o serie de procese distincte pentru fiecare scadentă.
Întrucât reclamantul - se află începând cu data de 1.01.2009 în concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului, pentru perioada respectivă nu pot fi acordate drepturile solicitate, întrucât contractul de muncă este suspendat.
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație și a dobânzii legale a fost acordată de instanță în temeiul art.1082 și 1084 Cod civil, deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat reclamanților un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației, precum și în lipsa de folosință a acestor sume.
Cererea de obligare la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant a fost admisă în baza dispozițiilor art. 1 - 8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B.
În motivarea cererii de recurs pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV arată că art. 47 din legea 50/1996 a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000.
În prezent salarizarea magistraților se face potrivit dispozițiilor cuprinse în nr.OUG 27/2006, care deși abrogă în totalitate dispozițiile nr.OUG 177/2002, nu cuprinde în nici unul dintre articolele sale dispoziții referitoare la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și nici cu privire la acordarea lui în baza legii 50/1996.
Sporurile, adaosurile la salariul de bază, aplicabile oricărei persoane care desfășoară o activitate remunerată se stabilesc și se acordă astfel cum prevede legea.
Instituirea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică este o atribuție a legislativului. Dacă acesta ar fi considerat că acest spor trebuie reintrodus în noua reglementare privind salarizarea magistraților l-ar fi inclus în actul normativ la data cea mai recentă care reglementează salarizarea acestora, respectiv nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B invocă în motivele de recurs greșita soluționare a instanței de fond în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive.
Consideră că rolul Ministerul Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în legea finanțelor publice, însă acest fapt nu poate constitui o motivare pertinentă din partea instanței de fond în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a MEF având în vedere tocmai realitatea potrivit căreia elaborarea proiectului bugetului de stat este efectuată de MEF pe baza bugetelor ordonatorilor principali de credite, în cauza de față a Ministerului Justiției.
Se precizează că, în ceea ce privește acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul lunar de bază brut, legea bugetului de stat reprezintă norma de finanțare a resurselor bugetare și repartizării acestora pe destinații.
Potrivit Legii nr. 50/2002 privind finanțele publice cu modificările ulterioare nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, pe de o parte, iar pe de altă parte, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Se critică sentința și pentru faptul că instanța de fond în mod greșit a dispus acordarea sporului de confidențialitate de 15% având în vedere faptul că nu există un act normativ care să prevadă acordarea sporului de confidențialitate categoriei magistraților.
Legea de salarizare a magistraților, respectiv OUG nr. 27/2006, prevede în mod expres sporurile specifice de care beneficiază magistrații, printre acestea nefiind menționat sporul de confidențialitate de 15%. Acordarea sporului de confidențialitate revine în exclusivitate, fiind un atribut al legislativului.
De asemenea se apreciază că instanța de fond în mod greșit a dispus plata drepturilor solicitate cu aplicarea indicelui de inflație, în situația în care Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără baza legală pentru respectiva cheltuială.
Mai mult, se apreciază că actualizarea conform indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată.
Ministerul Justiției și Libertăților cetățenești consideră sentința Tribunalului Brașov ca fiind criticabilă pentru motivele prevăzute de art 309 pct. 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
Întrucât motivarea cererii este întemeiată pe dispozițiile OG nr. 137/2000, se învederează că dispozițiile acestui act normativ au fost declarate în mod repetat neconstituționale.
Totodată, se arată că prin Decizia nr. 1325 din 4.12.2008, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Se consideră că în cazul neacordării sporului de confidențialitate nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor OG137/2000 și a dispozițiilor Constituției, pentru că nu ne aflăm în fața unui drept la sporul de confidențialitate, ca drept recunoscut și protejat de lege pentru personalul auxiliar de specialitate și magistrați.
În speță nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi un spor de confidențialitate personalului auxiliar și magistraților.
Magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de legea 303/2004, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OUG 27/2006.
Se arată prin motivele de recurs că legiuitorul este în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
Admițând acțiunea, instanța de judecată a adăugat implicit la lege, ceea ce nu poate fi permis, având în vedere atribuțiile, competențele, conferite de legea fundamentală celor trei puteri în actualul stat de drept.
Se arată de asemenea că dreptul solicitat nu poate fi acordat nici în virtutea dispozițiilor Codului muncii și nici prevalându-se de dispozițiile OG nr. 137/2000, care se referă strict la modul de aplicare a legii și nu la examinarea soluțiilor legislative.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor justifică calitatea procesual pasivă întrucât acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul legii bugetului de stat, precum și a legilor de rectificare, conform art. 28 Legea 500/2002. Acest pârât are obligația de a vira fonduri de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, tocmai în recunoașterea calității pe care însuși acest pârât și-o invocă în cadrul întâmpinării formulate, respectiv " rolul de a răspunde de elaborarea proiectelor bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite".
În ceea ce privește criticile care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, iar prima instanță în mod corect admis acțiune.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, ținând cont și de momentul în care s-a pronunțat această decizie de recurs în interesul legii, respectiv în cursul soluționării recursului, înainte de încheierea dezbaterilor soluția ÎCCJ fiind obligatorie, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamantei au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
Criticile recurentului MEF cu privire la acordarea simultană atât a actualizărilor cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței datorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept, nefiind o dobândă convențională ( și - Teoria generală a obligațiilor). În acest sens a dispus și ÎCCJ într-o cauză similară prin decizia 668/2008.
Criticile privind sporul de confidențialitate sunt nefondate. Prin decizia 48/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, " judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Această decizie este obligatorie în temeiul art 329 al. 3 Cod procedură civilă, iar dispozițiile art. 21 și 20 ale Constituției care dispun asupra accesului liber la justiție prevăd modul de soluționare în conformitate cu legile interne, dar și a tratatelor internaționale cu precădere.
Soluția instanței de fond nu trebuie interpretată ca rezultat al acordării unor drepturi salariale fără suport legal. Nu poate fi primită apărarea pârâtului Ministerul Justiției care invocă decizia Curții Constituționale 821/3.07.2008 care a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și a constatat că dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000, invocat și de reclamanți ca temei de drept al pretențiilor lor, sunt neconstituționale " în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Această decizie a Curții Constituționale este obligatorie însă este decizie ce impune consecvență judecătorului învestit cu aplicarea și interpretarea unui text de lege, respectiv impune norme de interpretare a dispozițiilor art. 1, art. 2 alin 3 și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000, fără a exclude liberul acces la justiție al cetățeanului și a permite o analiză pe fond a pretențiilor cu care instanța a fost învestită.
Art. 23 din declarația Universală Drepturilor Omului prevede faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală, ori munca a fost prestată de reclamanți în condiții de confidențialitate, la fel ca munca celuilalt personal judiciar.
Pentru considerentele menționate în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursurile declarate vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin B, împotriva sentinței civile nr. 679/13.04.2009 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 Iunie 2009
Președinte ptr. - plecată în concediu legal semnează Președinte Instanță | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CJ 3.07.2009
Tehnored AG 8.07.2009 / 2 ex
Jud fond /
Președinte:Ligia VîlcuJudecători:Ligia Vîlcu, Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi
