Drepturi salariale (banesti). Decizia 842/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.842/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 15 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.663 din data de 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 1 iunie 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 09 iunie 2009, apoi pentru astăzi 15 iunie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr.663/31.03.2008, Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant legal al Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare.
A respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinare.
A respins acțiunea formulată de reclamantii:, și intervenienții în nume propriu și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția de necompetență materială a tribunalului dea soluționa prezenta cauză trebuie analizată în raport cu obiectul cererii deduse judecății. Astfel,reclamanții cer acordarea unui drept salarial (primă de vacanță pentru anii 2004 -2005),necontestând modul de stabilire a salariilor,conform art.36 alin.1 din nr.OUG27/2006,potrivit căruia:"personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență,nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale,poate face contestație,în termen de 15 zile de la data comunicării,la organele de conducere ale Ministerului Justiției,Consiliului Superior al Magistraturii,Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ale Direcției Naționale Anticorupție ori,după caz, la Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile".
Numai în ipoteza de mai sus își are aplicare alineatul 2 al aceluiași articol care prevede că"împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin.1 se poate face plângere,în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție,pentru hotărârile Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de casație și Justiție sau,după caz,a Curții de Apel București,pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile".
În speță sunt aplicabile dispozițiile art.281 din Codul Muncii coroborate cu dispozițiile art.284 din același Cod,astfel că potrivit art.2,pct.1,lit. c din Codul d e procedură civilă,competența aparține tribunalului d e la domiciliul reclamantului.
Din aceste motive,instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei competenței materiale a acesteia în a soluționa prezenta cauză.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată de acest pârât, instanța a constatat că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta să pună la dispoziția Ministerului Public fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ca urmare, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții,cât și intervenienții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,așa cum rezultă din carnetele de muncă ale acestora.
Este adevărat că prin art.41 indice 1,alin.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești,articol introdus prin art.1 din nr.OG83/2000,s-a prevăzut că "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate au în baza acestei legi dreptul pe perioada concediului de odihnă,pe lângă indemnizația de concediu,la o primă egală cu indemnizația brută sau,după caz,indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat".
Ulterior,așa cum recunoaște pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor în întâmpinare,acest drept a fost suspendat succesiv începând cu anul 2001 prin legile bugetare.
Pentru perioada vizată,respectiv anii 2005 - 2006,instanța reține că prin art.7,alin.3 din Legea nr.512/2004 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 s-a prevăzut că "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare,referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă precum și a celor ale art.32 al.2 din Legea nr.188 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici,republicată cu modificările ulterioare,se suspendă până la data de 31 decembrie 2005".
Totodată,potrivit art.5 alin.5 din Legea nr.379/15.12.2005 - Legea bugetului de stat pe anul 2006 s-a prevăzut că:"Prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2006."
Prin Decizia nr.XXIII/12.12.2005 pronunțată în dosar nr.31/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a statuat că în aplicarea dispozițiilor alin.41 indice 1 din Legea nr.50/1996 - privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești,introdus prin nr.OG83/2000,stabilește că:
Prima de concediu,pe lângă indemnizația de concediu,respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau,după caz,salariul brut din luna anterioară plecării în concediu,pentru magistrați și personalul auxiliar,se acordă numai în perioada anilor 2001 - 2002,astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată.
Potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă,în cazul soluțiilor pronunțate în interesul legii,dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Instanța nu poate primi susținerea reclamanților potrivit căreia Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra drepturilor magistraților și ale personalului auxiliar de a beneficia de prima ce se acordau ocazia plecării în concediul legal de odihnă doar pentru perioada 2001 - 2004,deoarece hotărârile ce au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești vizau doar această perioadă,fiindcă dispozițiile art.41 indice 1 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești,referitoare la prima de vacanță au fost abrogate expres,începând cu data de 1 ianuarie 2003 prin art.50 din nr.OUG1777/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Potrivit art.50 (1)" Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2003."
Alineatul (2) al aceluiași articol prevede:" Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogăart. 1^1, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare."
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că legile bugetului de stat nu au suspendat dreptul la prima aferentă concediului de odihnă, ci numai plata acesteia.
Totodată, se precizează că Decizia XXIII/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a avut ca obiect numai primele de concediu de odihnă aferente anilor 2001 - 2004.
De asemenea se invocă ineficiența în cauză a deciziilor Curții Constituționale și lipsa de obiectivitate a puterilor execute și legislative, care au discriminat magistrații de celelalte categorii socio-profesionale.
În ce privește fondul cauzei, se invocă dispozițiile art.155 Codul Muncii, art.1 din Convenția nr.100/1951, art.7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economie, Sociale și Culturale, OUG nr.177/2002 și art. 18 din Codul Muncii.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Art.411alin.1 din Legea 50/1996 a stabilit dreptul magistraților pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau după caz, indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu.
Dreptul la prima aferentă concediului de odihnă a fost suspendat prin legi bugetare succesive.
Astfel, art.7 alin.3 din Legea 512/2004 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2005 suspendat aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare, referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu până la data de 31.12.2005.
În continuare, Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr.379/15.12.2005 ( art.5 alin.5) a suspendat aplicarea acelorași dispoziții legale până la data de 31.12.2006.
Pe de altă parte, dispozițiile art.411din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, referitoare la prima de vacanță, au fost abrogate expres prin art.50 din OUG 177/2002 începând cu data de 1.01.2003.
Decizia XXIII/12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art.411din Legea nr.50/1996, prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, se acordă numai în perioada anilor 2001 - 2002.
Față de dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă și considerentele mai sus expuse, motivele de recurs invocate de reclamanți sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de reclamanți și cererea de aderare la recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți -, --, -, -, împotriva sentinței civile nr.663/M/31.03.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Respinge cererea de aderare la recurs formulată de reclamanții, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2009.
Președinte, Pt - - - flată în concediu de odihnă, semnează președintele instanței | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red./3.07.09
Tehnored. 06.07.09 - 2 ex.
Jud fond /
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Nicoleta Grigorescu, Daniel
