Drepturi salariale (banesti). Decizia 846/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 846
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâții Internațional B prin - Punct de lucru D- A județul B, "ART " B prin, B, sector 1, str. - nr.28,.. 1, Punct de lucru B-, bloc 7 D,. C, jud. B și de reclamantul domiciliat în municipiul D,-, județul B, împotriva sentinței nr. 266 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamanții intimați și, lipsă fiind reprezentantul pârâților recurenți, reclamantul recurent și reclamanții intimați:, G, -cu, G, ,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamanții intimați și, au solicitat respingerea recursurilor și menținerea hotărârii primei instanțe.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 7.09.2008, precizată ulterior, reclamanții, G, -cu, G, și, au chemat în judecată pe pârâtele " INTERNAȚIONAL" B și "ART " B solicitând obligarea acestora la plata salariilor pentru lunile septembrie și octombrie 2008, cât și a sumelor reprezentând indemnizația pentru concediul de odihnă pe anul 2008.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au fost angajații societăților, iar în ultimele luni nu au primit salariile cuvenite pentru munca prestată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta " INTERNAȚIONAL" Bas olicitat admiterea în parte a acțiunii și a arătat că reclamanții au fost angajați ai societății începând cu 1.10.2008, excepție făcând numiții și care nu au fost niciodată angajații acestei societăți.
Mai arată că societatea " INTERNAȚIONAL" B este o societate cu experiență în domeniul sticlăriei și domeniul porțelanului întrucât de la înființarea din anul 2000 și-a desfășurat activitatea pe această piață prin activități de comision pentru operațiuni de export. Arată că, în anul 2008 a hotărât extinderea activității închiriind și cumpărând spații de producție și utilaje în vederea fabricării articolelor din sticlă și porțelan din Municipiul Pentru desfășurarea în condiții optime a activității de producție au fost asigurate utilitățile necesare, materiile prime, contractele de desfacere în special pentru piața externă, societatea îndeplinindu-și obligațiile prevăzute de Contractul colectiv de muncă la nivel național, respectiv de a asigura condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de producție. Arată că - cu toate acestea - salariații secției sticlă, deși aveau obligația de a realiza norma de muncă au dat dovadă de delăsare și indolență în ce privește îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, au absentat nemotivat, s-au prezentat la serviciu în stare de ebrietate, nu au realizat producția planificată, înregistrând numeroase nerealizări de normă și rebuturi, societatea fiind în imposibilitate de a-și acoperi cheltuielile de producție și de a asigura plata obligațiilor ce îi revin în desfășurarea activității.
În consecință, în condițiile scăderii vertiginoase a producției și a profitului realizat, conducerea societății a hotărât întreruperea temporară a activității secției de sticlă. Mai arată că, a fost efectuată o repartizare a pierderilor valorice pentru fiecare angajat de către experți contabili aceștia luând în considerare activitatea, performanțele și daunele create de fiecare salariat. Mai arată societatea pârâtă că, plata drepturilor salariale se făcea pe baza plății în acord, în două etape, respectiv avans și lichidare. Analizând pierderile enorme ale secției cât și neîndeplinirea normelor din acord pe fondul dificultăților patrimoniale ale societății, în luna octombrie 2008 salariaților nu le-au fost achitate sume de bani, societatea urmând a calcula în funcție de procentul nivelului de realizare a normelor stabilite prin acord sumele ce trebuie achitate fiecăruia dintre salariați. Mai arată că, deși salariații pretind sume de bani de la societate, pierderile suferite de aceasta ca urmare a comportamentului reclamanților sunt cu mult mai mari.
Prin întâmpinarea sa, societatea pârâtă SC SRL B (filele 322 - 325 dosar fond) a arătat că, solicită respingerea ca nefondată a acțiunii.
În apărare, susține că, reclamanții au fost angajați ai societății pârâte până la 1.10.2008 ocupând funcțiile de prelucrători topitură sticlă la țeavă în - Secția sticlă - Atelier fasonare, conform contractelor individuale de muncă pe care le-a anexat la întâmpinare. Arată că, reclamanții au fost angajați ai societății SC "" SRL D însă, începând cu 29.07.2008 această societate s-a transformat conform Încheierii nr. 2159 a judecătorului delegat de pe lângă Oficiul Registrului și Comerțului de pe lângă Tribunalul Botoșani. Prin urmare, calitate procesuală are noua societate SC " "SRL B, cu sediul în Mai arată că, pentru modernizarea și eficientizarea activității de producție, societatea a întocmit un proiect de retehnologizare a activității de producție contractând un credit cu o dobândă avantajoasă introducând echipamente de automatizare la cuptoarele de sticlă, la cuptoarele de ardere din sectorul de porțelan, la cuptorul de recoacere, instalându-se baterii de condensatori și construindu-se o gospodărie de apă, toate acestea pentru a se reduce costurile, utilitățile și a se asigura modernizarea fluxului de producție.
S-au asigurat personalului toate condițiile pentru buna desfășurare activității. În cursul anului plata salariaților s-a efectuat în regie și nu în acord în funcție de realizările de norme. Mai arată că, salariații din secțiile sticlă au dat dovadă de delăsare și indolență în ce privește îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, numeroase comenzi înregistrând întârzieri la livrare și probleme de calitate. Cu toate acestea societatea și-a îndeplinit obligația de a achita drepturile salariale.
A mai arătat că, de la începutul activității de producție din anul 2005 deși societatea a avut două secții de sticlă și de porțelan salariaților din sectorul sticlărie li s-a acordat o atenție sporită pentru că activitatea în această secție este complexă, consumul de gaz ridicându-se lunar la cifre foarte mari. Cu toate acestea, salariații nu au răspuns la chemările firmei de a recupera în zilele de sâmbătă și duminică nerealizările de norme din timpul săptămânii sau pentru a determina o comandă când trebuia livrată motivând că nu-i interesează și că trebuie să fie plătiți pentru cât au lucrat.
Arată că, în această situație conducerea firmei a fost nevoită să renunțe la numeroase comenzi, iar din luna mai 2008 s-a hotărât introducerea plății în acord. Că, deși normele stabilite erau cu mult subevaluate fiind concepute pentru program de 6 ore, realizările secției au fost dezastruoase fapt ce rezultă din documentele anexate, pierderile fiind în cuantum de 70%, motiv pentru care s-a hotărât închiderea activității secției sticlă și continuarea cu o singură secție, cea de porțelan. Mai arată că, deși societatea a înregistrat pierderi enorme pentru neîndeplinirea normelor din acord, în luna septembrie 2008 le-au fost achitate salariaților drepturilor salariale doar în avans, la lichidare constatându-se că, în funcție de procentul de realizare a normelor stabilite prin acord nu mai era de achitat nici o sumă. Că, de asemenea, societatea a acționat salariații în judecată pentru recuperarea sumelor și pagubelor provocate de aceștia.
Prin sentința nr. 266 din 23.02.2009, Tribunalul Botoșania disjuns cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele și cu chemata în garanție B, dispunând înregistrarea acesteia sub un număr nou de dosar, pentru care s-a fixat un alt termen de judecată.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților și și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de aceștia în contradictoriu cu pârâta " INTERNAȚIONAL" B pentru lipsa calității procesuale active.
Prin aceeași hotărâre a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții:, G, -cu, G, și în contradictoriu cu pârâta "ART " A fost obligată această pârâtă să plătească reclamanților susmenționați diferența de drepturi salariale aferente lunii septembrie 2008, precum și indemnizația de concediu de odihnă pentru perioada considerată lucrată la această societate în intervalul 1.01.2008 - 30.09.2008.
De asemenea, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, G, -cu, G, și în contradictoriu cu pârâta " INTERNAȚIONAL" A fost obligată această pârâtă să plătească reclamanților susmenționați drepturile salariale pentru luna octombrie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și că aceștia nu au fost implicați într-un raport de muncă cu pârâta " INTERNAȚIONAL" B, neexistând nici un contract de muncă între aceste părți.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că toți reclamanții din prezenta cauză au fost angajați prin contracte individuale de muncă la societatea comercială "", cu sediul în
Din întâmpinarea pârâtei SC D rezultă că, la 29.07.2008 societatea SC SRL D s-a transformat în SC. Această societate angajatoare, la data de 1.10.2008 a emis decizii de desfacere a contractelor individuale de muncă ale reclamanților în conformitate cu art. 55 lit. b din Legea 53/2003. Aceste decizii sunt datate cu 8.10.2008 (filele 339 - 414 ds. fond).
societatea pârâtă " INTERNAȚIONAL" Baî ncheiat contracte individuale de muncă cu reclamanții pe perioadă nedeterminată ( 75-86 și 90-163 ds. fond), excepție făcând doar reclamanții și care nu au fost angajați de această societate.
De asemenea, pentru reclamantul contractul cu " INTERNAȚIONAL" Baf ost încheiat abia pentru perioada începând cu 2.10.2008.
Prin întâmpinările formulate, pârâtele au recunoscut faptul că reclamanții au fost angajați în perioada septembrie la societatea SRL B, iar, cu excepțiile arătate, aceștia au fost angajați de la 1.10.2008 la societatea pârâtă " INTERNAȚIONAL"
În ceea ce privește drepturile salariale pentru luna septembrie 2008 instanța de fond a constatat că prin întâmpinarea sa pârâta SC SRL Bar ecunoscut că nu a achitat decât avansul din drepturile salariale aferente acestei luni. A depus în acest sens la dosar listele de lichidare (pg. 330 - 336 ds. fd) și dispozițiile de plată (316-322 ds. fd). Din lista de plată, chenzina 1 avans pentru luna septembrie 2008 ( 337 - 338 ds. fd.) rezultă doar achitarea parțială a drepturilor reclamanților pentru luna septembrie 2008.
Potrivit art. 154 din Legea 53/2003 salariul îl reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza Contractului individual de muncă, aceste salarii fiind stabilite în raport cu dispozițiile art. 157 prin negocieri individuale și colective între angajatori și salariați.
Potrivit art. 163 din Legea 53/2003 plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit. În continuare art. 164 din aceeași lege stabilește că nici o reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Așadar, față de dispozițiile sus menționate instanța de fond a reținut că nu poate primi apărările invocate de către societatea pârâtă cu privire la faptul că prin activitatea lor reclamanții ar fi produs prejudicii societății, prejudicii care urmează a fi stabilite prin hotărâri judecătorești.
Reținând că, societatea nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale în integralitatea lor pentru luna septembrie 2008 și a recunoscut neefectuarea acestei plăți prin întâmpinarea și apărările formulate, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata diferenței de drepturi salariale pentru luna septembrie 2008.
În ceea ce privește acordarea indemnizației de concediu de odihnă, cerere formulată în contradictoriu cu societatea SC, instanța de fond a admis-o justificat de faptul că societatea nu a făcut dovada achitării acestor drepturi în conformitate cu art. 287 din Codul muncii, potrivit cărora sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În consecință, a fost obligată pârâta SC SRL B să plătească reclamanților sus menționați indemnizația de concediu de odihnă pentru perioada lucrată la această societate în intervalul pentru care s-au solicitat aceste drepturi, respectiv pentru perioada 1.01.2008 - 30.09.2008 moment în care au încetat raporturile de muncă cu societatea.
În acordarea acestor drepturi instanța de fond a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 4 din Legea 53/2003 compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
În analizarea pretențiilor formulate în contradictoriu cu societatea " INTERNAȚIONAL" B, instanța de fond a avut în vedere că obiectul cererii reclamanților se referă la plata pentru luna octombrie 2008, moment de la care reclamanții cu excepția numiților și au devenit angajații acestei societăți.
Această pârâtă nu a făcut în nici un fel plata drepturilor salariale pentru perioada lucrată de reclamanți. Statele de plată prezentate și nesemnate nu constituie probă în sensul art. 163 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Prin urmare, a obligat pârâta " INTERNAȚIONAL" B să achite reclamanților drepturile salariale pentru luna octombrie 2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele "ART " L B și " INTERNAȚIONAL" B, precum și reclamantul.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtele "ART " L B și " INTERNAȚIONAL" B au arătat, argumentând pe larg criticile formulate în sprijinul acestor motive de recurs, că nu au achitat reclamanților salariul în totalitate invocând abateri disciplinare ale acestora, respectiv neprezentarea la serviciu, precum și faptul că aceștia nu au manifestat nici un interes în exercitarea atribuțiilor de serviciu ce le reveneau.
De asemenea, pârâta recurentă C "ART " LBa mai arătat că prima instanță nu a analizat fondul pricinii în ceea ce privește capătul de cerere vizând plata primelor de concediu aferente perioadei ianuarie - septembrie 2008, susținând că pentru soluționarea acestei pretenții trebuiau analizate statele de plată, state de plată care nu se află la dosarul cauzei.
În drept, s-a invocat incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Reclamantul, în memoriul de recurs, menționează că înțelege să atace sentința pronunțată în dosarul - al Tribunalului Suceava, intimate fiind " INTERNAȚIONAL" B și B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, în rejudecare, angajatorul să fie obligat să-i plătească 75% din salariul de bază până la începerea efectivă a activității și să se admită cererea de chemare în garanție a
Examinând recursurile declarate de pârâtele C "ART " L B și " INTERNAȚIONAL" B, prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Salariul este un element esențial al contractului de muncă, o parte importantă a obligațiilor asumate de angajator și a cauzei juridice a obligației persoanei angajate.
În ceea ce privește pretinsele abateri disciplinare invocate de pârâtele recurente în sarcina reclamanților, partea are la dispoziție răspunderea disciplinară reglementată de legislația muncii, răspundere care intervine atunci când un salariat săvârșește cu vinovăție o abatere disciplinară.
Însă nu este posibil ca angajatorul să refuze plata drepturilor salariale invocând abateri disciplinare ale reclamanților intimați.
. 264 al. 1 din Codul muncii prevede sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară, nefiind posibilă aplicarea unei alte sancțiuni în afara celor stabilite expres de textul citat, iar sancționarea disciplinară se face potrivit unor reguli procedurale care au ca scop de a asigura, pe de o parte, eficiența combaterii unor acte și comportări dăunătoare procesului muncii iar, pe de altă parte, de a garanta stabilirea exactă a faptelor și de asigura dreptul la apărare al salariaților în cauză, evitându-se, astfel, sancțiuni nejuste.
. 164 al. 1 și 2 din Codul muncii stabilește clar și neechivoc că "nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege" și că "reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă".
Așa fiind, se reține că prima critică formulată de ambele pârâte recurente este nefondată
Cu privire la cea de a doua critică formulată de pârâta recurentă C "ART " L B se reține că în art. 287 din Codul muncii este consacrată obligația angajatorului ca până la prima zi de înfățișare să depună dovezile în apărarea sa, sarcina probei revenind angajatorului.
Astfel legiuitorul acordă celeritate soluționării conflictului de drepturi, prin instituirea sarcinii probei unității printr-o normă juridică imperativă, astfel încât nerespectarea acestei îndatoriri procesuale atrage decăderea unității din dreptul de a propune dovezi.
Potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească, deci sarcina probei revine celui care face o afirmație. Ca atare, reclamantul este cel care trebuie să-și dovedească pretenția de vreme ce a promovat cererea de chemare în judecată potrivit adagiului onus probandi incubit actori.
În conflictele de drepturi sarcina probei este răsturnată în sensul că aceasta revine unității. Este firesc să fie așa, întrucât documentația ce a stat la baza emiterii actelor unilaterale de către unitate se află la acesta, partea adversă neavând acces la documentație. Regula procesuală instituită de legiuitor este rațională și reglementată printr-o normă juridică imperativă a cărei nerespectare conferă instanței de judecată prerogativa de a decădea unitatea din beneficiul de a propune dovezi, trecând la soluționarea cauzei, unitatea fiind astfel sancționată pentru întârzierea nejustificată în administrarea probațiunii.
Așa fiind, cum pârâta recurenta C "ART " L B nu a respectat obligațiile stabilite imperativ de textul art. 287 din Codul muncii, motivul de recurs vizând neanalizarea capătul de cerere referitor la plata primelor de concediu aferente perioadei ianuarie - septembrie 2008 nu poate fi reținut.
Pentru considerentele reținute, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursurile declarate de pârâtele recurente "ART " L B și " INTERNAȚIONAL" B ca nefondate.
Recursul declarat de este inadmisibil, deoarece potrivit dispozițiilor art. 299 Cod procedură civilă "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului".
Deci, conform textul de lege menționat, obiectul recursului îl constituie hotărârea tribunalului, respectiv sentința nr.266 din 23.02.2009 a Tribunalului Botoșani. Din memoriul de recurs depus de reclamantul recurent se deduce că nemulțumirile sale vizează o altă hotărâre, ce nu a făcut obiectul prezentului dosar, motiv pentru care, Curtea, în baza dispozițiilor legale menționate, coroborate cu ale art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de acesta ca inadmisibil.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele - recurente " INTERNAȚIONAL" B și împotriva sentinței nr. 266 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul recurent împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/10.07.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Dumitraș Daniela
