Drepturi salariale (banesti). Decizia 86/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.86/2008
Ședința publică din 11 Februarie 2008
Completul compus din
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile numărul 1108/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 4 februarie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr- reclamanta a chemat în judecată pârâta SC SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este îndreptățită la o sumă egală cu două salarii medii nete pe economie, plăți compensatorii lunare, indemnizație de șomaj și venit de completare, cu acordarea acestor drepturi actualizate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a fost angajata societății pârâte până în data de 20.05.2004 când contractul individual de muncă i-a fost desfăcut în baza art. 65 Codul muncii. Fiind vorba de o concediere colectivă, sunt aplicabile prevederile referitoare la drepturile bănești compensatorii.
Acțiunea a fost precizată prin introducerea în cauză a AJOFM A pentru obligarea la plata sumei de 2480 lei reprezentând diferența dintre venitul de completare care i-a fost diminuat ca urmare a faptului că s-a pensionat.
În drept sunt invocate prevederile art. 13 ind. 3 alin. 6 din OG nr. 22/2004.
Pârâta SC SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesual pasive.
Pârâta AJOFM A prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii deoarece reclamanta a beneficiat de toate drepturile prevăzute de lege.
Prin încheierea de ședință din 21.03.2007 instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecată față de pârâta SC SA.
Tribunalul Alba prin sentința civilă nr. 1108/2007 a respins acțiunea civilă precizată formulată de către reclamanta împotriva pârâtei AJOFM A, luându-se act și de renunțarea reclamantei la judecată față de pârâta inițială SC SA.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantei i s-a desfăcut contractul individual de muncă ca urmare a unei concedieri colective, acordându-i-se indemnizația de șomaj și venit de completare, drepturi suspendate pe durata acordării plăților compensatorii.
La data de 1.06.2006 reclamanta a fost pensionată, astfel că a pierdut calitatea de șomer, iar venitul de completare s-a acordat în continuare.
Diminuarea care a afectat veniturile reclamantei rezultă din faptul că venitul de completare este un accesoriu al indemnizației de șomaj și reprezintă diferența dintre salariul mediu net pe economie din luna anterioară încetării plăților compensatorii și nivelul indemnizației de șomaj.
Situația reclamantei este clar prevăzută de lege.
În speță a fost efectuat și un raport de expertiză contabilă care a avut drept scop determinarea diferențelor ce s-ar fi cuvenit reclamantei și care a concluzionat că reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu în ce privește nivelul valoric al venitului de completare.
Constatându-se respectarea prevederilor art. 12 ind. 3 alin. 6 din OUG nr. 22/2004 prima instanță a dispus respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Ca urmare a soluției de respingere a acțiunii reclamantei nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta prin care a solicitat admiterea acestuia și implicit a acțiunii astfel cum a fost precizată.
În motivarea recursului s-a menționat că după momentul în care nu a mai primit indemnizație de șomaj - 20.05.2006, venitul de completare ar fi trebuit să fie de 661 RON conform înscrisului din cartea de muncă și dispozițiilor art. 12 ind. 5 alin. 5 litera b din OG 22/2004, articol care nu face distincție dacă beneficiarul este sau nu angajat sau pensionar.
Prima instanță nu face nici o referire la mențiunile din carnetul de muncă din perioada 1.06.2006-1.06.2007, deși reclamanta a solicitat în mod expres aceasta.
Intimata AJOFM Aad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, având în vedere că reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu, drepturile bănești fiind acordate potrivit dispozițiilor legale.
Se susține că întrucât la data de 1.06.2006 reclamanta a fost pensionată anticipat venitul de completare i-a fost acordat în continuare așa cum este stipulat la art. 12 ind. 3 alin. 6 din OUG 22/2004, adică diminuat cu valoarea indemnizației de șomaj în plată la acea dată și s-a acordat pentru reclamantă, în acest cuantum până la data de 19.05.2007.
În ceea ce privește mențiunile din carnetul de muncă se solicită a se vedea faptul că legiuitorul a făcut o distincție între cuantumul sumelor încasate, care este diferit în funcție de situația în care se află beneficiarul și care este reglementat la art. 12 ind. 3 alin. 4-6 și cuantumul venitului asigurat.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Acțiunea cu care reclamanta a investit instanța a fost de mai multe ori precizată, pentru ca prin declarația consemnată de către prima instanță la termenul din 24.10.2007 reclamanta să precizeze că își menține numai capătul de cerere prin care solicită achitarea diferenței dintre venitul de completare pe care l-a primit în perioada 1.06.2006-1.06.2007 și suma de 661 RON pe care trebuia să o primească și care este menționată în carnetul de muncă, renunțând la judecarea tuturor celorlalte capete de cerere.
De altfel, și prin recursul declarat în prezenta cauză reclamanta reiterează cererea de a i se achita această diferență, apreciind că s-a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 12 ind. 5 litera b din OG 22/2004.
Din analiza mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantei se reține că aceasta în perioada 20.05.2004-1.06.2004 a primit indemnizație de șomaj, între 1.06.2004-31.05.2005 a beneficiat de plăți compensatorii, între 1.06.2005-20.05.2006 reclamanta este repusă în plată cu indemnizația de șomaj și venitul de completare, iar pentru că la data de 23.05.2006 se pensionează între 1.06.2006 și 1.06.2007 primește numai venitul de completare.
Procedând în acest mod, pârâta AJOFM a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, și deoarece în discuție este numai venitul de completare, respectiv cuantumul acestuia, Curtea va proceda la verificarea sentinței primei instanțe numai prin raportare la prevederile care reglementează venitul de completare.
Potrivit art. 12 ind. 2 alin.1 din OUG nr. 22/2004 venitul lunar de completare se stabilește o data cu indemnizația de șomaj și este egal cu diferența dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, calculat pe baza elementelor din contractul individual de munca, dar nu mai mult decât salariul mediu net pe economie comunicat de Institutul Național de Statistica pentru luna anterioară celei în care a avut loc concedierea, și nivelul indemnizației de șomaj.
(2) Venitul de completare se acordă lunar, pe perioadele următoare:
a) 20 de luni, pentru salariații care au o vechime în muncă de până la 15 ani;
b) 22 de luni, pentru salariații care au o vechime în muncă cuprinsă între 15 ani și 25 de ani;
c) 24 de luni, pentru salariații care au o vechime în muncă de peste 25 de ani.
La art. 12 ind. 3 alin. 1 se prevede că indemnizația de șomaj și venitul de completare stabilite, în condițiile legii, pentru persoanele prevăzute la art. 12 se suspenda pe perioada acordării plăților compensatorii, se recalculează și se pun în plata începând cu prima luna după expirarea perioadei de acordare a plăților compensatorii.
Recurenta reclamantă, atunci când și-a fundamentat acțiunea și ulterior recursul, omite a avea în vedere dispozițiile art. 12 ind. 3 alin. (5) potrivit cărora dacă în perioada de acordare a indemnizației de șomaj intervin situații de natura celor prevăzute la <LLNK 12002 76 10 202 44 35>art. 44 și 45 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, venitul de completare se acorda în cuantumul prevăzut la alin. (2) până la expirarea perioadei prevăzute la art. 12^2 alin. (2).
Art. 44 litera g din Legea nr. 76/2002 prevede că plata indemnizației de șomaj încetează de la data solicitării pensiei anticipate.
Cum reclamanta recurentă a solicitat înscrierea la pensie anticipată, aceasta se regăsește în situația prevăzută de art. 12 ind. 3 alin. 5, fiind îndreptățită la plata venitului de completare până la expirarea perioadei de 24 de luni, în cuantumul precizat la alin. 2, respectiv ca diferență între salariul individual mediu net și nivelul indemnizației de șomaj.
De altfel, și la alin. 6 se prevede că dacă în perioada acordării venitului de completare prevăzut la alin. (3) persoanele se încadrează în muncă sau se pensionează, conform legii, beneficiază până la expirarea perioadei prevăzute la art. 12 ind.2 alin. (2) de venit de completare în cuantumul prevăzut la alin. (2).
După cum a stabilit și expertul prin raportul de expertiză efectuat în cauză, acest salariu individual mediu net la care face referire art. 12 ind. 3 alin. 2 era în perioada solicitată prin acțiune de 661 lei.
Din această sumă se scade valoarea indemnizației de șomaj și rezultă cuantumul venitului de completare.
Recurenta este în eroare când solicită să i se acorde suma de 661 lei menționată în carnetul de muncă.
Mai întâi că această sumă nu reprezintă venitul de completare, ci doar suma din care, scăzându-se cuantumul indemnizației de șomaj, rezultă venitul de completare.
În al doilea rând, pârâta AJOFM nu a greșit atunci când a menționat în carnetul de muncă această sumă deoarece OUG nr. 22/2004 la art. 12 ind. 5 alin. 5 face referire lavenitul asiguratși nu lavenitul de completare. Pe de altă parte, și această dispoziție legală face referire la venitul de completare recalculat potrivit prevederilor art. 12 ind. 3 alin. 2.
Prin urmare susținerea recurentei în sensul că diminuarea cuantumului venitului de completare nu este corectă este nefondată, întrucât venitul de completare este un accesoriu al indemnizației de șomaj, cuantumul acestuia fiind clar stabilit prin dispozițiile legale menționate, respectiv ca diferență între salariul individual mediu net și nivelul indemnizației de șomaj.
Dacă legiuitorul ar fi urmărit să acorde beneficiarilor venitul de completare în cuantumul integral, conform solicitării reclamantei recurente, trebuia să facă trimitere expresă la alin. 3 al art. 12 ind. 3 din OUG nr. 22/2004 și nu la alin. 2 al articolului de lege în discuție.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a făcut o aplicare și interpretare corectă a legii aplicabile în raport de probele administrate, nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 cod procedură civilă, astfel că în conformitate cu art. 312 alin. 1 cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1108/26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02. 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./25.02.2008
Tehnored.TM/ 2 ex
Judecători fond:
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Monica Maria Mureșan, Ana Doriani
