Drepturi salariale (banesti). Decizia 863/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 863/2009
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Carmen Fiț
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1065/LM/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul civil nr-.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de amânarea pronunțării din 22 iunie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub dosar nr-, în urma casării cu trimitere spre rejudecare, dispusă prin decizia civilă nr.629/30.04.2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosar nr-, reclamanta a contestat legalitatea notificării nr.6729/2006 emisă de pârâtul Spitalul Municipal "Dr. " H și a convenției din 31.01.2001 prin care i s-a pus în vedere reclamantei să achite suma de 54079 RON, cu titlu de cheltuieli de personal.
În motivarea acțiunii sale a arătat că suma pretinsă de către pârât ca finanțare a rezidențiatului reprezintă în realitate drepturi bănești pentru munca prestată în intervalul februarie 2001-martie 2006, fiind plătită din fonduri pentru plata salariilor medicilor rezidenți, de la bugetul de stat și nicidecum din fondurile spitalului, iar nr.OUG58/2001, invocată de pârât a intrat în vigoare la 3 luni de da semnarea contractului individual de muncă.
În drept, a invocat art.1 cod civil și art.3 din nr.OG58/2001.
Prin întâmpinarea depusă, în condițiile aret,115-118 Cod proc.civ. pârâtul Spitalul Municipal "Dr. " Has olicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată susținând că suma de 54079 lei, reprezintă drepturi salariale cu caracter de cheltuieli de școlarizare pentru perioada 1.02.2001-31.03.2006, conform art.3-5 din nr.OUG58/19.04.2001, deși reclamanta nu prestat nici o zi de muncă în cadrul spitalului.
Prin sentința civilă nr.1065/LM/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, s-a respins acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta împotriva pârâtului Spitalul Municipal "Dr. "
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că notificarea nr.6729/2006 emisă de pârât reprezintă un înscris prin care pârâtul a adus la cunoștința reclamantei, faptul că datorează suma de 54079 RON cu titlu de cheltuieli de personal, fără a avea caracterul unei decizii de imputare și că în aceste condiții reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu de ordin patrimonial.
Prin urmare instanța de fond a apreciat că nu există motive de constatare a nulității unui înscris, câtă vreme acesta provine de la o persoană juridică care are capacitate juridică. Prin notificare, pârâta a dus la cunoștința reclamantei faptul că aceasta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul individual de muncă și prin convenția din 31.01.2001.
Cât privește susținerea reclamantei potrivit căreia în cauză nu sunt incidente prevederile nr.OUG58/2001 deoarece la data încheierii contractului individual de muncă de către reclamantă cu pârâtul acest act normativ nu fusese promulgat, a fost respinsă ca nefondată reținându-se că anterior datei de 1.02.2001, reclamanta semnase la data de 31.01.2001.
Întrucât nu s-a dovedit vicierea consimțământului reclamantei la data încheierii convenției obligația pe care o conține rămâne valabilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea motivelor de recurs a susținut că soluția instanței de fond se interpretează pe o interpretare eronată a dispozițiilor legale și pe a apreciere eronată probelor administrate în cauză.
Astfel, sub un prim aspect a susținut că notificare nr.6729/2006 este lovită de nulitate deoarece potrivit noilor reglementări cuprinse în noul Cod al muncii, aprobat prin Legea nr.53/2003, răspunderea patrimonială a unui salariat poate fi angajată doar de către instanța de judecată, orice demers la angajatorului fiind nul absolut.
A mai arătat că nu se poate reține, așa cum a procedat prima instanță, că notificarea are un simplu caracter informativ, fără nici un fel de consecințe pentru reclamantă, deoarece din cuprinsul ei rezultă clar că următorul pas pe care pârâta intenționa să-l facă era obligarea reclamantei la plata sumei indicate în notificare.
O altă critică adusă de reclamantă soluției pronunțate a vizat greșita interpretare dispozițiilor nr.OUG58/2001, cu privire la care recurenta a susținut că prevede obligativitatea restituirii a 36 de salarii medii pe economie, nicidecum a salariilor încasate în perioada rezidențiatului.
Prin urmare, recurenta susține că a fost indusă în eroare la data semnării convenției - angajament din moment ce aceasta cuprinde sancțiuni suplimentare neprevăzute de lege.
Sub un ultim aspect a arătat că dacă obligația stabilită prin convenția-angajament din 31.01.2001 rămâne valabilă și legală, chiar dacă nu o obligă direct pe recurentă la plata acestei sume, este de natură să o prejudicieze deoarece ulterior nu s-ar mai putea discuta și dovedi dacă această obligație a fost stabilită legal sau nu. În plus, angajamentul a fost încheiat sub imperiul nr.OUG259/2000 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, stagiaturii și activității de cercetare, act normativ care a fost respins prin Legea nr.605/31.10.2001, astfel încât toate angajamentele încheiate în baza acestui act normativ rămân fără nici un fel de consecințe juridice.
În drept, a invocat art.304/1 Cod proc.civ. și art.270 și urm.Codul muncii.
Intimatul pârât Spitalul Municipal "Dr. " H, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză de reclamantă, reiterând aceleași aspecte în apărare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat din următoarele motive:
Prin Angajamentul - Convenție din data de 31.01.2001 încheiat între părți, reclamanta s-a obligat ca odată încheiat contractul individual de muncă cu pârâtul să funcționeze și să presteze activitatea de medic specialist, în cadrul secției Neurologie, timp de 5 ani, de la data absolvirii rezidenței și obținerii specializării, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Sănătății nr.1086/28.12.2000. Prin același act s-a stipulat că în situația în care reclamanta nu va respecta această obligație, aceasta se obligă să suporte cheltuielile ocazionate cu stagiile de pregătire efectuate în clinici universitare sau în unitățile de profil din județele acreditate în acest sens de Ministerul Sănătății, suportate sub formă de salar și alte cheltuieli, respectiv 36 salarii medii pe economie (23).
La data de 1.02.2001, între părți s-a încheiat contractul individual de muncă nr.3964/1.02.2001 prin care reclamanta s-a angajat în cadrul spitalului pârât, ca medic rezident la secția Neurologie, începând cu data de 1.02.2001(22).
Ulterior, prin decizia nr.51/2006 emisă de pârât, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei începând cu data de 3.05.2006, prin demisie (7 - dosar nr-).
Urmare a acestei demisii, pârâtul a emis notificarea nr.6729/1.09.2006, prin care i s-a adus la cunoștință, reclamantei faptul că datorează acestei instituții medicale suma de 54079 RON, reprezentând cheltuieli de personal, în conformitate cu dispozițiile art.3 alin.5 din nr.OUG58/2001 aprobată prin Legea nr.41/2002, deoarece nu și-a respectat obligația de a presta după rezidențiat, un număr egal de ani cu durata corespunzătoare finanțării rezidențiatului, în specialitatea pentru care s-a scos postul la concurs, asumată prin Angajamentul - Convenție din 31.01.2001 (2 - dosar nr-).
Referitor la nulitatea acestei notificări, se constată că aspectele critice invocate de către recurentă nu pot fi primite deoarece așa cum corect a reținut și instanța de fond prin acest înscris, reclamantei i se aduce la cunoștință care sunt despăgubirile pe care trebuie să le plătească ca urmarea nerespectării obligației asumate prin convenția din 31.01.2001.
Faptul că la sfârșit, pârâtul menționează că are convingerea că reclamanta va achita de bună voie suma de 54079 RON, nu este de natură a transforma acest act într-o decizie de imputare deoarece așa cum corect a susținut recurenta acest lucru este inadmisibil în lumina prevederilor noului Cod al muncii, aprobat prin Legea nr.53/2003.
Referitor la legalitatea convenției încheiate de părți, se constată că această înțelegere a fost încheiată sub imperiul nr.OUG259/7.10.2000, care la art. 3 prevedea că:
" (1) și farmaciștii rezidenți care ocupă prin concurs posturile pentru care se organizează rezidențiat în condițiile art. 2 alin. (2) încheie contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu unitatea sanitară care a solicitat postul respectiv.
( 2) După obținerea diplomei de medic, de stomatolog sau de farmacist specialist aceștia sunt obligați să lucreze cel puțin 5 ani la unitatea sanitară cu care au încheiat contractul individual de muncă.
(3) Contractul individual de muncă încheiat între rezident și unitatea sanitară în condițiile alin. (1) va cuprinde o clauză conform căreia nerespectarea obligației prevăzute la alin. (2)atrage răspunderea materială a rezidentului, în sensul obligării acestuia la plata unei sume echivalente cu cel puțin 36 de salarii medii pe economie, sumă calculată la data încetării contractului individual de muncă din inițiativa rezidentului."
Susținerile recurentului, că ar fi fost indusă în eroare de către intimat în sensul că acesta a inclus în convenție sancțiuni pecuniare suplimentare sunt nefondate deoarece la data semnării acestui angajament era în vigoare nr.OUG259/2000, care la art.3 alin.3, prevedea obligarea rezidentului la plata a 36 de salarii medii pe economie, iar la data emiterii notificării, consecință a demisiei reclamantei din 3.05.2006, era în vigoare nr.OUG58/2001 cu modificările și completările ulterioare, care la art.3 alin. 4 și 5 prevedea:
" 4)Rezidenții care ocupă prin concurs posturile pentru care se organizează rezidențiat, în condițiile alin. (1) și (2), încheie contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu unitatea sanitară care a publicat postul respectiv, cu respectarea legislației în vigoare și a normelor Uniunii Europene cu privire la libera circulație a persoanei.
(5) După obținerea titlului de specialist aceștiasunt obligați să lucreze la unitatea sanitară cu care au încheiat contractul individual de muncă cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare finanțării rezidențiatului în specialitatea pentru care s-a scos postul la concurs.
(6) Ocuparea unui alt post decât cel pe care au fost confirmați ca rezidenți se poate face numai după îndeplinirea obligației prevăzute la alin. (5).Nerespectarea acestei obligații atrage răspunderea materială a rezidentului, prevăzută anume în contractul individual de muncă menționat la alin. (4)."
În consecință, nu a existat nici un viciu de consimțământ, convenția încheiată având, potrivit art.969 Cod civil, putere de lege între părțile contractante care sunt obligate potrivit art.970 alin.1 Cod civil să o execute cu bună credință. Prin urmare, recurenta a știut exact care sunt consecințele nerespectării convenției încheiate cu spitalul la data de 1.01.2001, cu atât mai mult cu cât drepturile de natură salarială încasate de reclamantă pe perioada rezidențiatului au fost plătite pentru pregătirea în specialitate, și nu pentru munca prestată.
În raport de cele ce preced se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. prezentul recurs urmează să fie respins ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1065/LM/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - Semnează Vicepreședinte |
Grefier, - - Semnează Prim grefier |
Tehnored. CF, 2 ex.IM 15.07.2009
Jud.fond- M,
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Carmen Fiț, Ana Doriani
