Drepturi salariale (banesti). Decizia 880/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 880/
Ședința publică din 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, -, (), A, -, (), -, (), R, -, -, -, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Galați, cu sediul în G,-, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, recurenții, - și cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Galați, împotriva sentinței civile nr. 7/F/18.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți TRIBUNALUL GALAȚI, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 30 2009.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Prin acțiunea înregistrată inițial la TRIBUNALUL GALAȚI sub nr- reclamanții -, -, (), A, -, (), -, R, -, -, -, -, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL GALAȚI solicitând obligarea acestora la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din îndemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 01.02.2007 corespunzător perioadei lucrate la zi, actualizată cu indicele de inflație la data plății, cu luarea în considerare pentru fiecare reclamant a datei începerii sau încetării raporturilor de muncă și a instanței la care a funcționat.
De asemenea, au mai solicitat obligarea pârâților ca și pe viitor să calculeze cuantumul salariilor cu luarea în considerare a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din îndemnizația de încadrare brută lunară.
În fapt, au motivat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin dispozițiile art. 41 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal auxiliar din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002.
Au mai susținut că în timp ce nr.OUG 177/2002 prevedea expres în art.50 că se abrogă și Legea nr. 50/1996, în art. 41 din nr.OUG 27/2006 se prevede expres că se abrogă numai nr.OUG 177/2002 nu și Legea nr. 50/1996.
Au mai apreciat că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și trebuia acordat în continuare judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate.
Pe de altă parte, au mai susținut reclamanții că potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar".
În susținerea acțiunii au înțeles să se folosească de proba cu acte și proba cu expertiza contabilă.
Prin încheierea pronunțată la data de 24.06.2008 TRIBUNALUL GALAȚI,în baza dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 75/2008 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Curtea de APEL GALAȚI spre competentă soluționare.
La Curtea de APEL GALAȚI cauza a fost înregistrată sub nr-.
Pârâții, deși legal citați, nu au depus întâmpinare la dosar.
Prin Sentința Civilă nr. 7/F/18.09.2008 Curtea de APEL GALAȚIa admis în parte acțiunea, i-a obligat în solidar pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și TRIBUNALUL GALAȚI să plătească reclamanților -, -, (), -, (), -, R, -, -, -, -, sporul de risc și solicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, calculat la îndemnizația brută de încadrare pentru perioada 01.02.2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 18.09.2008, actualizat la data plății efective, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte.
I-a obligat pe aceeași pârâți să plătească reclamantei sporul de risc și solicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, actualizat la data plății efective calculat la îndemnizația brută de încadrare pentru perioada 04.03.2008 - 18.09.2008, reclamantei pe perioada 23.05.2007 - 18.09.2008, reclamantei pe perioada 17.07.2007 - 18.09.2008,reclamantei pe perioada 15.12.2007 - 18.09.2008 și reclamantei A pe perioada 01.02.2007 - 13.11.2007.
A respins cererea privind plata acelorași drepturi și în viitor, ca nefondată.
În motivare, instanța constată temeinicia pretențiilor formulate de către reclamanți pentru perioada începând cu data de 01.02.2007 până la data pronunțării prezentei hotărâri, văzând Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 obligatorii potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Potrivit jurisprudenței (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României) rolul unei instanțe este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară Deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Astfel, acțiunea promovată de reclamanți pentru perioada 01.02.2007 și până la pronunțarea prezentei hotărâri, respectiv 18.09.2008 este fondată.
Drepturile salariale trebuie actualizate la data plății efective față de dispozițiile art. 161 alin. 4 din Codul muncii care prevăd obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului prin neplata drepturilor salariale.
Referitor la reclamantele, și din tabelul depus la dosar de reclamanți și întocmit de serviciul personal din cadrul Curții de APEL GALAȚI instanța reține următoarele:
- reclamanta a lucrat în perioada 04.03.2008 - 18.09.2008 astfel că, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. 1 și 2 din Codul muncii se pot acorda drepturile salariale solicitate numai pentru perioada efectiv lucrată, actualizată la data plății efective;
- reclamanta a lucrat în perioada 23.05.2007 - 18.09.2008 astfel că se pot acorda drepturile salariale numai pentru perioada efectiv lucrată actualizate la data plății efective;
- reclamanta a lucrat în perioada 17.07.2007 - 18.09.2008 astfel că se pot acorda drepturile salariale solicitate numai pentru perioada efectiv lucrată, actualizate la data plății efective;
- reclamanta a lucrat în perioada 01.02.2007 - 13.11.2007, astfel că se pot acorda drepturile solicitate numai pentru perioada efectiv lucrată, actualizate la data plății efective;
- reclamanta a lucrat în perioada 15.12.2007 - 18.09.2008, astfel că se pot acorda drepturile solicitate numai pentru perioada efectiv lucrată actualizată la data plății efective.
În ceea ce privește acordarea sporului și pentru viitor, instanța apreciază că această cerere nu este întemeiată întrucât acordarea unui spor salarial depinde de îndeplinirea unor condiții, respectiv de reținerea calității de personal auxiliar, desfășurarea unui raport de muncă, evenimente viitoare și incerte ce nu pot da naștere unui raport obligațional.
Elementele componente ale salariului, așa cum sunt definite de art. 155 din Codul muncii, pot suferi modificări în viitor atât ca și cuantum cât și ca modalitate de acordare, în voința legiuitorului putând fi chiar abrogate.
În atare condiții instanța de judecată nu se poate substitui voinței legiuitorului stabilind acordarea unor drepturi salariale.
Salariații, în cazul în care se constată că au fost prejudiciați prin neacordarea unor drepturi salariale, sporuri ca urmare a aplicării sau interpretării greșite a legii iar angajatorul nu înțelege să le acorde de bunăvoie, au la îndemână acțiunea civilă în justiție pentru repararea prejudiciului suferit.
Deci nu se poate prezuma un eventual prejudiciu în viitor iar instanța nu poate anticipa evoluția legislației în materie.
Pentru aceste considerente s-a respins cererea de acordare a sporului de 50 % și pe viitor ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții, împreună cu o serie de alte persoane care nu au fost părți în dosarul de fond, cât și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
În recursul formulat de reclamanți se arată că în mod greșit nu s-a acordat acest drept și pentru viitor, neavându-se în vedere Decizia 21/2008 și considerându-se calitatea lor de personal auxiliar ca un eveniment viitor și incert. Solicită modificarea sentinței recurate în acest sens.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților critică în esență următoarele:
Sentința este nelegală prin prisma art.304 pct.4 pr.civ. întrucât instanța de fond și-a depășit limitele puterii sale producând o imixtiune în sfera de atribuții a puterii legislative. Prin sentința pronunțată la instanța de fond în mod nelegal s-a adăugat la lege ceea ce reprezintă o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești.
De asemenea se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr civilă, întrucât nu s-a avut în vedere că legea 50/1996 a fost abrogată în totalitate prin art. 30 din OG 8/2007.
Consideră că nu pot fi acordate drepturi care nu sunt prevăzute prin lege.
Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea recursurilor și restituit în baza Deciziei Curții Constituționale nr. 104/2009, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 1 și 2 din OUG 75/2008.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI sub nr-.
La termenul din 28.09.2009 a fost invocată excepția inadmisibilității recursului declarat de, - Și.
Asupra acestei excepții, curtea reține că acești recurenți nu au avut calitatea de părți în dosarul de fond. Întrucât singurele persoane care au legitimare activă și interesul de a ataca hotărârea pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI sunt părțile care au pierdut procesul, instanța va constata că este inadmisibilă exercitarea recursului de către un terț față de proces și va respinge ca inadmisibil recursul declarat de aceștia.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt parțial fondate pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că sporul de suprasolicitare se cuvine personalului auxiliar al instanțelor în temeiul art. 47 din Legea 50/1996, chiar după apariția OG 8/2007.
Această problema de drept, a fost dezlegată prin Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată în interesul legii de ICCJ, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, iar în cauză nu mai pot fi făcute alte interpretări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale.
Așa cum se arată în cuprinsul acesteia "nici în prezent (10.03.2008, ulterior apariției OG 8/2007) dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Cu toate acestea în mod greșit a apreciat instanța că acest spor se cuvine și reclamanților care fac parte din personalul conex.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea 567/2004(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.
Funcțiile de agent procedural, aprod și șofer sunt conexe funcției de personal auxiliar de specialitate, dar nu se includ în aceasta, ca urmare sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu i se cuvine și personalului conex.
Faptul că în anul 1996 uncțiile de agent procedural și aprod erau incluse în personalul auxiliar de specialitate, este irelevant. Obiectul acțiunii este plata acestui spor pentru perioada ulterioară datei de 01.02.2007, dată la care reclamantele, și, prin voința legiuitorului, își pierduseră calitatea de personal auxiliar de specialitate, fiind incluse în categoria personalului conex.
În consecință va fi admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, va fi modificată în parte sentința recurată și va fi respinsă acțiunea formulată de aceste reclamante.
Pentru aceleași motive va fi respins și recursul declarat de acestea.
Referitor la plata acestui spor pentru viitor curtea constată întemeiat recursul declarat de reclamanți, cu excepția personalului conex. Fiind vorba de un spor permanent și pentru a evita un alt litigiu asemănător, instanța va modifica sentința recurată și va dispune plata și pentru viitor a acestui spor, cu condiția continuării desfășurării raportului de muncă și atât timp cât cadrul legal referitor la salarizarea personalului auxiliar nu va suferi modificări prin voința legiuitorului.
La calculul drepturilor stabilite prin prezenta hotărâre se va ține cont de perioada lucrată efectiv de fiecare reclamant în parte.
Vor fi menținute dispozițiile care nu sunt contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil decursul declarat de recurenții, - și, împotriva sentinței civile nr.7/F din 18.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și.
Admite recursul declarat de, -, (), A, -, (), -, (), R, -, -, -, (-), ,.
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților.
Modifică în parte sentința civilă nr.7/F/18.09.2008 a Curții de APEL GALAȚI în sensul că drepturile se cuvin și în continuare, până la modificarea cadrului legal.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, și.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate și înlătură din sentință mențiunile contrare prezentei decizii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
OPINIE SEPARATĂ ÎN:
Respingerii ca inadmisibile a recursurilor declarate de recurenții, și.
recursului declarat de recurenții - reclamanți, (), (), R, și.
Modificării în parte a sentinței civile recurate în sensul că drepturile se cuvin și în continuare, până la modificarea cadrului legal.
Respingerii ca nefondat a recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Motivarea Opiniei Separate
Am opinat separat asupra soluției pronunțată în cauză pentru următoarele considerente:
În rezolvarea problemei de drept am apreciat că instanța trebuie să se raporteze la modul de formulare a dispozitivului Deciziei nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin acest dispozitiv s-a constatat că inclusiv personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar șidupă intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.Deci, interpretarea dată este în sensul că subzistă efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996 și în continuare.
În consecință, instanța trebuie să aibă în vedere, atunci când stabilește ce categorii de personal au dreptul la sporul de stres de 50%, la prevederile Legii nr. 50/1996, în referire la salariații care beneficiau de sporul respectiv.
Astfel, în Anexa nr. 2 la Legea nr. 50/1996, la punctele 24 și 25 din cadrul capitolului A (Coeficienți de multiplicare pentrupersonalul de specialitate auxiliar), sunt inserați inclusiv aprozii și agenții procedurali care beneficiau de dispozițiile art. 47 din lege.
Și din considerentele deciziei pronunțate cu ocazia soluționării recursului în interesul legii, rezultă că efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuarepersoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege(.),în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
Concluzia logică este în sensul că Decizia nr. 21/2008 se aplică și acestor categorii de personal, care beneficiaseră de sporul de 50% ca aparținând categoriei personalului auxiliar de specialitate, întrucât în acest sens se poate interpreta dispozitivul deciziei amintite (sintagma "personal auxiliar de specialitate" se raportează la Legea nr. 50/1996 și nu la alte acte normative ulterioare).
A interpreta astfel înseamnă a nega în prezent un drept care, la un moment dat a fost recunoscut chiar de către legiuitor, încălcându-se astfel, prevederile Articolului 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, și acțiunea promovată de reclamantele, și apare ca fiind fondată, în sensul obligării pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, corespunzător perioadei - lucrate, pe perioada 01.02.2007 și în continuare, până la modificarea cadrului legal.
Cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
JUDECĂTOR,
: /16.10.2009
opinie separată:/26.10.2009
:DC/2 ex/29.10.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/C-tin
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Benone Fuică, Alina Savin
