Drepturi salariale (banesti). Decizia 898/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 898/R/
Ședința publică din 13 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Daniel Marius
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtaBANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ,împotriva sentinței civile nr. 1024/M din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 6 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1024/M/2008 a Tribunalului Brașova fost espinsă excepția lipsei capacității de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive ale Complexului de pregătire B al Băncii Comerciale Române.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată pe pârâta Banca Comercială Română.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului echivalentul a două salarii brute, reprezentând plata compensatorie pentru trecerea în altă funcție.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost soluționată, prin respingerea acesteia, în ședința publică din data de 23.04.2008, după ce a fost pusă în discuția contradictorie a părților, cu motivarea din această încheiere care face parte integrantă din sentință.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a le Complexului de Pregătire B al Băncii Comerciale Române, instanța a constatat că prin modul de formulare a acțiunii introductive, reclamantul a înțeles să cheme în judecată pe pârâta" Banca Comercială Română, Complexul de Pregătire "
Din formularea de mai sus se arată cu claritate că reclamantul a înțeles să cheme în judecată pe angajatorul său (Banca Comercială Română) și nu o altă persoană juridică. Menționarea ultimului loc efectiv de muncă al reclamantului (Complexul de Pregătire B) după persoana juridică pe care a chemat-o în judecată, nu poate duce la ideea că reclamantul a chemat în judecată o persoană juridică fără capacitate de folosință și fără a avea calitate procesuală pasivă, astfel că excepțiile invocate în apărare vor fi respinse ca lipsite de obiect.
Pe fondul cauzei, din probele de la dosar, instanța a constatat, în fapt următoarele:
Reclamantul este angajatul pârâtei ocupând funcția de revizor la Sucursala Județeană Ba B ăncii Comerciale Române, începând cu data de 01.03.2005, ca urmare a Ordinului Președintelui BCR nr.111/28.02.2005. Anterior acestei date, reclamantul a ocupat funcția de contabil șef la Complexul de Pregătire B al pârâtei Banca Comercială Română.
Această stare de fapt este recunoscută de pârâtă care arată în întâmpinare că în ședința din data de 07.02,2005 Comitetul executiv al Băncii Comerciale Române a aprobat redimensionarea numărului de personal și reorganizarea activității Complexului de Pregătire B,începând cu data de 01.03.2005.
Urmare a reorganizării activității, în funcție de pregătirea și experiența profesională a salariaților ale căror posturi urmează fie reduse din organigramă și în funcție de posturile vacante aprobate în statutul de personal al Sucursalei Ba B CR au fost stabilite și posturi pe care aceștia urmau să le ocupe începând cu data de 01.03.2005.
În acest sens reclamantul care până la acea dată ocupa funcția de contabil șef la Centrul de Pregătire B i se oferea postul de revizor, post vacant în statul de personal al Sucursalei Ba B CR.
Cu privire la intenția de modificare a clauzelor contractului individual de muncă nr.17/01.10.1997, angajatorul BCR l-a informat pe reclamant, în conformitate cu dispozițiile art.17 și 41 din Codul Muncii și art.5 (6) din Contractul Colectiv de Muncă nr.5637/2003,în vigoare la acea dată.
În ceea ce îl privește pe reclamant, acesta a acceptat să ocupe postul de revizor, vacant în statul de personal al Sucursalei Ba B CR, începând cu data de 01.03.2005, dată de la care salariatul a fost eliberat din funcția de contabil șef pe care o deținea în cadrul Complexului de Pregătire
Eliberarea din funcția deținută și anume,de contabil șef la Complexul de Pregătire B și trecerea în funcția de revizor la Sucursala Ba B CR s-a făcut prin Ordinul Președintelui Executiv al BCR,nr.111/28.02.2005.
Instanța nu a putut primi apărarea pârâtei, potrivit căreia, în speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.17, lit. p din Contractul Colectiv de Muncă, coroborat cu prevederile art.19,lit. q și prin urmare reclamantul nu beneficiază de o plată compensatorie echivalentă cu 2 salarii brute lunare deoarece conform anexei 4 Contractului Colectiv de Muncă, pct.2, pârâta,în calitate de angajator, are dreptul "să solicite salariaților trecerea pe alte funcții,în raport cu necesitățile băncii și corespunzător pregătirii profesionale a acestora,în conformitate cu prevederile prezentului contract și ale dispozițiilor legale în vigoare".
Potrivit art.19, lit. q, salariatul băncii are dreptul "să beneficieze de o plată corespunzătoare, în cazul salariaților care au acceptat trecerea pe alte funcții,în conformitate cu art.17,lit. p,cu excepția cazurilor în care trecerea are loc pe o funcție similară".
Din probele administrate rezultă că reclamantul nu a fost trecut într-o funcție similară celei ocupate (de contabil șef) ci în funcție de revizor la Sucursala Județeană Ba B ăncii Comerciale Române.
Susținerea pârâtei că în situația în care reclamantul nu ar fi acceptat postul vacant oferit, contractul individual de muncă ar fi fost desfăcut în baza art.65 (1) din Codul Muncii trebuie coroborată cu dispozițiile art.67 din același cod, potrivit cărora salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul de muncă aplicabil.
Textul de lege mai sus invocat face trimitere la Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, adică de prevederile acestuia mai sus menționate. Faptul că reclamantul și-a exprimat acordul și a semnat un act adițional la contractul individual de muncă, prin care se modifică în principal funcția și felul muncii, așa cum recunoaște și pârâta, denotă că aceasta din urmă a respectat dispozițiile art.41, alin 1 din Codul Muncii, potrivit cărora contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât potrivit dispozițiilor alin.2 din același articol, se menționează, cu titlu de excepție, că modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod,ceea ce nu s-a întâmplat în cazul reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Banca Comercială Română criticând-o pentru următoarele motive:
1. greșit s-au respins excepțiile lipsei capacității de folosință și a calității procesuale pasive a Complexului de pregătire B al, întrucât este angajatorul, iar complexul este o entitate fără personalitate juridică.
Instanța a omis să se pronunțe asupra "extinderii de acțiune", cerere care nu întrunește cerințele cererii de chemare în judecată, nu-și găsește fundamentul în dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă. Neanalizând cererea de "extindere", instanța nu s-a pronunțat asupra excepției de prescripție a dreptului la acțiune.
2. Pe fondul cauzei se critică asupra interpretării prevederilor contractului colectiv de muncă, întrucât banca nu a solicitat trecerea pe o altă funcție determinată de necesitățile activității curente, ci reclamantul a acceptat postul pentru a nu i se desface contractul de muncă, ca urmare a reorganizării activității.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a combătut motivele de recurs.
Recursul nu este fondat.
1. Cu privire la motivele de recurs:
Excepția lipsei capacității de folosință a fost corect respinsă de instanță, în aplicarea prevederilor art. 41 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere. Or, este dovedit că Centrul de pregătire are organe proprii de conducere și în consecință excepția a fost legal respinsă.
Pentru aceleași considerente va fi respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât, în prezența organelor de conducere, entitățile ce nu au personalitate juridică pot sta în judecată capârâte,calitatea fiind conferită de lege.
În ce privește critica referitoare la "extinderea de acțiune", Curtea reține că potrivit art. 84 Cod procedură civilă cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită. Prin urmare, instanța nu este ținută de titulatura dată cererii de parte, ci are posibilitatea să o califice. "" de acțiune este în realitate o precizare ce se circumscrie dispozițiilor art.132 Cod procedură civilă și care a fost formulată în termenul prevăzut de alineatul 1 al acestui articol. Susținerea că această cerere nu îndeplinește cerințele cererii de chemare în judecată nu poate fi primită din moment ce textul art. 132 Cod procedură civilă nu impune o atare condiție și care nu este necesară față de cazurile pe care le reglementează.
Cu privire la excepția de prescripție, corect a fost respinsă, acțiunea fiind introdusă în termenul legal de 3 ani calculat de la data emiterii Ordinului Președintelui, nr. 111/28.02.2005 iar din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamantul a înțeles să cheme în judecată ca pârâtă însăși Banca Comercială Română, concluzie întărită de precizarea formulată în termenul prevăzut de art. 132 Cod procedură civilă.
2. Pe fondul pricinii, prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile art. 17 lit. p și art. 19 lit. q din Contractul colectiv de muncă.
Se susține că trecerea salariatului într-un post inferior s-a realizat ca urmare a acceptului său, urmare a reorganizării activității. O altă interpretare a textelor susmenționate nu poate fi dată cât timp la dosar nu există nicio dovadă a reorganizării activității pârâtei. În aceste condiții interpretarea tribunalului potrivit căreia trecerea pe un alt post, deosebit de cel pe care reclamantul l-a avut, s-a făcut la solicitarea angajatorului, este corectă și în consecință prevederile contractuale arătate au fost legal aplicate.
Față de considerentele expuse, curtea reține că recursul nu este fondat, urmând ca potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins, menținându-se sentința recurată ca fiind legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Banca Comercială Română împotriva sentinței civile nr. 1024/M din 23.05.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.10.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./06.11.2008
Tehnoredact./10.11.2008/ 2 ex.
Jud. fond,
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Mihail Lohănel, Daniel Marius
