Drepturi salariale (banesti). Decizia 907/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 907/R-CM
Ședința publică din 08 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR, B,-, sector 5 și de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, P,-, județul A, împotriva sentinței nr.20/F-CM din 16 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți, Sindicatul A pentru intimații-reclamanți șa și intimații-pârâți Tribunalul Argeș și Curtea de APEL PITEȘTI.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursurile în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată la data de 10 martie 2008, reclamantul Sindicatul A, în numele și pentru membrii de sindicat, -a, a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș și Curtea de APEL PITEȘTI, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați să le recunoască sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 1 februarie 2007 și pentru viitor, precum și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale rezultând din acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu 1 februarie 2007 și în continuare, cât și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică", magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate "beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest text de lege a fost însă abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
OG nr.83/2000 este o ordonanță ordinară, emisă cu încălcarea dispozițiilor art.144 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, reglementând domenii ce nu pot face decât obiectul legilor organice.
Sporul de 50% din salariul de bază brut lunar "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică" de care beneficiau magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art.41 alin.2 și 53 din Constituția României și ale art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat- A adus atingere existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi. De altfel, dispozițiile art.155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit.d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
reprezintă o stare de conjuncție rezultată din acțiunea factorului stresant și capacitatea de adaptare a organismului. Cu cât o persoană se află mai frecvent în starea de alarmă sau de rezistență, cu atât este mai mare riscul instalării epuizării cu toate consecințele sale negative.
Cele mai multe persoane nu se adaptează și acest fapt are ca rezultat nu numai o slabă performanță și o productivitate scăzută, ci și îmbolnăvirea, dereglarea homeostazei. Lucrătorii care au foarte mult de lucru sau multe responsabilități, nu numai că-și realizează sarcinile într-un mod inadecvat, dar se pot chiar îmbolnăvi.
de suprasolicitare este caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit și cu sarcini de mare diversitate, menținute timp îndelungat, activități profesionale excesive: lipsa relaxării, odihna insuficientă, nerespectarea termenelor limită.
Toate aceste coordonate sunt specifice și activităților unui magistrat, a cărui muncă este suprasolicitată, cu sarcini imense, menținute timp îndelungat, fără odihnă suficientă, fapt ce a determinat legiuitorul din 1996 să aibă în vedere o formă de remunerare, respectiv sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, drept câștigat și neconstituțional înlăturat de nr.OG83/2000.
Această neconstituționalitate va fi constatată de instanță, susțin reclamanții, pe cale incidentală, iar nu de Curtea Constituțională, care în temeiul art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, republicată, decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, nu și asupra acelora ce privesc texte de lege abrogate.
Aceștia arată că prin sentința civilă nr.691/CM din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, irevocabilă, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească acelorași reclamanți sporul de 50% pe perioadele iulie 2004-februarie 2007, sume actualizate cu indicele de inflație, iar Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze pârâților fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și excepția inadmisibilității acțiunii.
În motivarea acestor excepții, pârâtul a arătat că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, iar guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și de repartizarea sumelor de la bugetul de stat către ordonatorii principali de credite.
Ministerul Justiției, care este ordonator principal de credite, are atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate face plata drepturilor salariale ale reclamanților, întrucât în Legea bugetului de stat nu au fost și nu sunt prevăzute sumele necesare plății acestora.
Pe de altă parte, obligarea acestui pârât la majorarea creditelor bugetare aprobate Ministerului Justiției este inadmisibilă, deoarece acest lucru nu se poate face decât în baza unei legi, fiind așadar o problemă de legiferare.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, arătând în primul rând că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin nr.OG83/2000, iar Legea nr.154/1998 a stabilit noi principii de salarizare care au la bază valoarea de referință universală.
S-a arătat, de asemenea, că abrogarea dispozițiilor legale, care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare. Numai legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
În al treilea rând, acest pârât a susținut că este inadmisibilă acordarea acestui drept și pentru viitor, deci pe o perioadă în care dreptul solicitat nu este actual. Prin acțiuni în justiție nu pot fi valorificate decât drepturi recunoscute și ocrotite de lege, iar prin prezenta acțiune se solicită drepturi neprevăzute de lege, astfel că prin acordarea acestora instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Prin încheierea din 26.06.2008, în temeiul art.1 alin.1 coroborat cu art.2 alin.2 din nr.OUG75/2008, Tribunalul Argeșa scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competență soluționare Curții de APEL PITEȘTI, instanță pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la data de 3 iulie 2008.
Prin sentința nr.20/F-CM/16 septembrie 2008, Curtea de APEL PITEȘTIa admis acțiunea formulată de reclamant în numele și pentru membrii de sindicat și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamanților drepturile reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu data de 1.02.2007 și până în prezent, precum și pe viitor.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi către ceilalți pârâți.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a constatat că, într-adevăr, reclamanții nu sunt salariați ai acestui minister, atribuții privind angajarea și salarizarea având ceilalți pârâți, însă Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Potrivit art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, ctivitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți.
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii invocată de același pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a reținut că:
Caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare - art.157 alin.2 Codul muncii.
Este însă atributul instanței de judecată a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării, în executarea raporturilor juridice de muncă, este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.
Aceleași considerente au fost avute în vedere și de Înalta Curte de Casație și Justiție la pronunțarea Deciziei nr.VI/2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat cu privire la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.(1) din nr.OUG177/2002, art.28 alin.(4) din nr.OUG43/2002, modificată prin nr.OUG24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004.
Astfel, s-a arătat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Pe fondul cauzei, avându-se în vedere apărările formulate de pârâtul Ministerul Justiției, Curtea a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Topoloveni. Sporul de 50% solicitat prin prezenta acțiune a fost reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, text în conformitate cu care "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin Decizia nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008 a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare psihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
S-a reținut prin această decizie că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, însă abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă. Potrivit art.107 alin.3 din Constituția în vigoare la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta. În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/13.07.2000 (publicată în nr.331/17.07.2000) Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat nu numai la completarea și modificarea Legii nr.50/1996, ci și la abrogarea unor dispoziții ale acestui act normativ. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 (modificată și completată prin Legea nr.189/2004) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca pe evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar că, în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
S-a mai reținut în decizia pronunțată în recurs în interesul legii că norma de nivel inferior, în speță art. I pct.42 din nr.OG83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000 prin care a fost abrogat art. 231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
unei legi sau ordonanțe poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești, însă Curtea Constituțională are în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art.147 alin.1, cu referire la art.126 alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești.
Ca atare, Înalta Curtea concluzionat că art.I pct.42 și art.IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art.147 alin.1 din Constituția României, și își încetează efectele.
În ceea ce privește cererea reclamanților privind acordarea sporului de 50% și pentru viitor, curtea o apreciază ca întemeiată.
În primul rând abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că acest articol este și în prezent în vigoare.
Acest aspect rezultă de altfel și din dispozitivul deciziei nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, în recurs în interesul legii. Astfel, în decizia sa, Înalta Curtea stabilit că acest spor se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.324/2001, fără a stabili și o eventuală dată de la care acest spor nu s-ar mai cuveni.
Pe de altă parte, salariul este o prestație periodică, iar art.110 alin.2 Cod procedură civilă permite solicitarea înainte de termen a unei prestații periodice, instituind practic o excepție de la regula potrivit căreia drepturile solicitate printr-o acțiune trebuie să fie actuale, urmând bineînțeles ca hotărârea obținută să fie pusă în executare la împlinirea termenului.
Pentru toate aceste considerente, s-a concluzionat că reclamanții sunt îndreptăți să solicite acest spor și pe perioada februarie 2007, dată la care s-a oprit hotărârea judecătorească pe care reclamanții o au pronunțată deja.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs recurenții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor.
Ministerul Justiției a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
Sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală, deoarece art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.42 din nr.OG83/2000, iar ulterior a intrat în vigoare nr.OG8/2007, respectiv o nouă lege de salarizare a personalului auxiliar, care nu mai prevede acest spor.
Ministerul Finanțelor a criticat sentința instanței de fond, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- prima instanță s-a pronunțat în mod nelegal atunci când a admis cererea ce chemare în judecată a acestui recurent, raportat la art.25 din Decretul nr.31/1954, art.3 alin.1 pct.48 din nr.HG386/2007; în realitate rolul recurentului este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, respectând procedura reglementată în legea finanțelor publice;
- instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și nu există o legitimare procesuală în cauză, în lipsa unui raport juridic de serviciu între recurent și reclamanți și de asemenea aceștia nu justifică în patrimoniul lor un drept împotriva recurentului, ci numai împotriva unității angajatoare pe care pot să o sancționeze în cazul neîndeplinirii obligației legale;
- în fine, această instituție nu are nici o obligație legală prin prisma dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002, cu alte cuvinte nu are calitate procesuală pasivă.
Intimații-reclamanți, deși citați în mod legal nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare sau concluzii scrise.
Recursul declarat de Ministerul Justiției este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.21/10 martie 2008, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, decizie obligatorie potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Susținerea că personalul auxiliar nu mai are dreptul la acest spor, întrucât prin intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, acest spor ar fi fost abrogat este pur gratuită față de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În considerentele acestei decizii, instanța supremă a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art.1 pct.42 și art.IX alin.2 din nr.OG83/2000, impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, și respectiv ale art.231din aceeași lege să se producă și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000.
Sub acest aspect în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50%, astfel încât acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece așa cum s-a arătat prin prevederile din nr.OG83/2000, au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art.107 alin.3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței.
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție, rezidă incontestabil, în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din aceeași lege, se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textul de lege, inclusiv la personalul auxiliar de specialitate din speța dedusă judecății.
Recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor este de asemenea nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale către reclamanți, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală a pârâtului.
Este reală susținerea recurentului în sensul că între el și reclamanți nu există raporturi de muncă, atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților având-o cei doi pârâți. În considerarea acestui fapt de altfel recurentul nici nu a fost obligat să achite drepturile salariale reclamanților, ci doar să aloce fondurile necesare achitării acestora.
Este de remarcat că nici în acțiune și nici în sentința civilă recurată nu se face vorbire de existența unor pretinse raporturi de muncă între recurent și intimații-reclamanți, iar calitatea procesuală pasivă a recurentului nerezultând dintr-un raport de muncă, ci doar din dispozițiile legii și anume art.19 din Legea nr.500/2002 și nr.OG22/2002.
În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare, calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui obligat în raportul juridic dedus judecății și față de care se poate realiza dreptul subiectiv civil afirmat prin acțiunea introductivă.
Astfel, cum în mod just a reținut instanța de fond, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în baza titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale era absolut necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, operațiune ce nu poate fi realizată decât cu concursul direct al recurentului, obținut prin pronunțarea sentinței de față.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.291 Codul muncii și art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr.20/F-CM din 16 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./11.05.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
