Drepturi salariale (banesti). Decizia 938/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6863/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 938R
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.6043 din data de 08.10.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA,având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - GRUP, prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.8688/19.02.2010, lipsind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul intimatei depune la dosar întâmpinare și o cerere prin care aduce la cunoștința instanței schimbarea denumirii societății din SC SA în SA, la care atașează în copie: certificatul de înregistrare mențiuni, încheierea nr.89793/16.12.2009 a Tribunalului București și certificatul de înregistrare.
Curtea ia act de schimbarea denumirii societății din SC în
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului intimatei cuvântul în combaterea recursului.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului formulat de, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6043/08.10.2009 pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că art. 168 din Contractul colectiv de muncă în formă sa aplicabilă la data de 25.02.2003 avea următoarea formulare: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte în anul 2003, părțile contractante au hotărât încheierea unui act adițional la contractul colectiv de muncă prin care s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract pe care au convenit să-l modifice și să-l completeze.
În acest context, la art. 168 s-a adăugat un nou alineat cu următorul cuprins:"Pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu."
Astfel, prin art. 168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, Patronatul și Sindicatul au stabilit că pentru anul 2003, suplimentările salariale privind primele de Paști și de C vor fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Atât reclamantul cât și pârâta sunt de acord că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol (cu ocazia sărbătorilor de Paști și C), ci au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Obiectul acțiunii prin care a fost sesizată instanța a constat în pretențiile reprezentând suplimentările salariale pentru Paști și C începând cu anul 2004.
Pentru această perioadă, raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de contractul individual de muncă și de prevederile contractelor colective de muncă aplicabile.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, instanța a constatat că prevederile art. 168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, au fost menținute identic și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
Pentru anul 2005, nu s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, părțile stabilind printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, cu unele completări și modificări.
Modificările negociate au privit și alin. 2 al art. 168, acesta stabilind că " în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
În anul 2006, au fost reluate în aceeași formulare dispozițiile art. 168 alin.2.
Pentru a hotărî asupra temeiniciei și legalității pretențiilor reclamantului, instanța este chemată să interpreteze dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă, acesta fiind temeiul invocat atât de reclamant în susținerea acțiunii, cât și de pârâtă în apărare.
În interpretarea temeiului invocat de părți, instanța a avut în vedere regulile generale și regulile speciale de interpretare a contractelor, având în vedere natura contractuală a acestor dispoziții, pentru a determina înțelesul exact al acestora, prin examinarea manifestării de voința a părților în strânsa corelație cu voința lor internă.
articolului invocat este determinată de o greșită exprimare sau de o greșită redactare concretizată în preluarea alin. 2 al art. 168, introdus în anul 2003, exact cu același conținut și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004. Instanța a stabilit voința internă a părților, rezumându-se în fapt să aprecieze asupra sensului pe care cele două prepoziții( "pentru" și "în") îl dau alin. 2 din texul menționat, pentru a determina însăși forța obligatorie a dispoziției contractuale invocate.
În acest sens, instanța a avut în vedere dispozițiile art.977 Cod civil, care impun principiul priorității voinței reale a părților, interpretarea pornind de la acordul real al voinței părților și nu de la cuvintele în care acest acord este exprimat.
Din înscrisurile administrate în cauză, rezultă că voința reală a părților la data încheierii contractelor colective de muncă ulterioare anului 2003, când au preluat alin. 2 al art. 168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, fost aceea de a sublinia că suplimentarule salariale de Paști și de C, pentru anii 2004, 2005, respectiv 2006, sunt drepturi ce încă din anul 2003, au fost incluse în salariul de bază și urmează să fie executate în acest mod și în acești ani, deci prin includere în salariul de bază.
Acesta a fost scopul preluării în mod identic a unui alineat care, la prima vedere, ar părea anacronic. Sesizând exprimarea defectuoasa din actul adițional încheiat pentru anul 2004, la negocierea contractului colectiv de muncă pentru anul 2005, părțile au modificat alin.2, precizând că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Voința părților a fost aceea de a stabili că, începând cu anul 2003, suplimentările ce fac obiectul pretențiilor deduse judecații au fost incluse în salariul de bază. Este de remarcat și faptul că în modificarea intervenită în anul 2005, se folosește timpul trecut ( au fost introduse), care alături de sintagma "în anul 2003", determină interpretarea menționată.
În sprijinul acestei interpretări vine și hotărârea Comisiei Paritare, căreia i-a fost supus spre interpretare alin. 2 al art. 168, în iunie 2007.
Trebuie precizat că și la data hotărârii respective, alin. 2 era inserat în aceeași formă în cuprinsul contractului colectiv de muncă aplicabil pe anul 2007.
Comisia Paritară a SC SA, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza din art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, în sensul că, începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin.1, care urmau a fi acordate angajaților sub această formă. În nota ce consemnează rezultatul interpretării se arată că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de baza ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Decizia Comisiei Paritare reprezintă o convenție în sensul prevederilor art.969 Cod civil, dintre patronat și sindicat, ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru părți, deci și pentru reclamant, reprezentat de.
În concluzie, voința reală a părților pentru perioada la care se referă pretențiile reclamantului a fost de a stabili că și în anii 2004-2006, suplimentările salariale rămân incluse în salariul de bază, includere care a avut loc în anul 2003.
Această situație rezultă și din mențiunile efectuate în carnetul de muncă și din adresele eliberate de privind salariul minim și salariul mediu brut pe unitate, constatându-se că a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care se înlătură susținerea reclamantului, că nu a primit suplimentările de Paști și de C, drepturi care nu au fost excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părți în anul 2003.
În contractele colective încheiate în anii 2005-2006, s-a menținut alin.1 al art.168, dar la alin.2 al acestui articol, s-a precizat că în anul 2003, suplimentările salariale de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat. Mai mult, a fost respectată și raportarea acestor suplimentari la salariul mediu brut, deoarece, în fiecare an angajații au beneficiat de majorarea salariului de bază, ce includea și suplimentările introduse din anul 2003. Prin aceste majorări, suplimentările introduse în salariul de bază au fost echivalente salariului brut de bază majorat.
Susținerea reclamantului în sensul că acordul încheiat de Comisia Paritară produce efecte numai pentru viitor, iar nu și pentru trecut nu a fost reținută de instanță, întrucât, deși acesta a fost încheiat la data de 18.06.2007, scopul sau a fost de a da o interpretare "unică și eficientă" dispozițiilor art.168 alin.1 și alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data încheierii actului și anume că sistemul introdus în anul 2003 prin alin.2 al art. 168 fost preluat în contractele colective ulterioare și că se va aplica și în continuare până la alte modificări.
Numai dacă decizia comisiei paritare ar fi introdus prevederi noi s-ar fi pus problema retroactivității acestor prevederi, însă nu și în cazul dat, când textele interpretate produc efecte prin ele însele, chiar și în lipsa actului interpretativ și au fost aplicate în perioada 2004-2006 chiar în sensul în care au fost ulterior interpretate, respectiv în sensul că executarea drepturilor prevăzute la alin.1 al art.168 a fost îndeplinită prin includerea acestora în salariile de bază ale angajaților încă din anul 2003, iar acest salariu majorat rezultat după includere a stat la baza majorărilor salariale ulterioare.
De altfel, interpretarea dată de Comisia Paritară are valoarea unei interpretări autentice provenind de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză și, pe cale de consecință, o asemenea interpretare este obligatorie pentru părți.
Mai mult, prin ipoteză, actul interpretativ este retroactiv, în sensul că face parte din actul interpretat de la data încheierii lui, care este anterioară interpretării.
Nu se poate reține nici că această interpretare sau introducerea alin. 2 al art.168 al Contractului colectiv de muncă ar reprezenta o tranzacție prin care salariatul ar fi renunțat la drepturile recunoscute prin lege sau că acestea le-ar fi fost limitate, întrucât, pe de-o parte, " dreptul la prime de C/Paști" nu este un drept ce izvorăște din lege, ci din contractul colectiv de muncă, astfel cum a fost negociat de părți, iar o eventuală nelegalitate a clauzei prin care s-a stabilit includerea acestor suplimentari în salariul de bază al salariaților putea fi invocată de aceștia doar pe perioada existenței contractului. Pe de alta parte, aceste drepturi nu au fost înlăturate, ci s-au executat prin includerea lor în salariul de bază al fiecărui salariat.
Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din Contractele colective de muncă aplicabile pe anii 2004-2006 este o clauză îndoielnică, motiv pentru care interpretarea acesteia se face și potrivit art.978 Cod civil. În acest sens, clauza îndoielnică se interpretează în înțelesul în care aceasta produce un efect.
Menținerea alin. 2 în Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2004, cu aceeași formulare, nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea un efect. O interpretare contrară, în sensul că doar pentru anul 2003 suplimentările au fost incluse, ar lipsi de orice efect alin.2, în condițiile în care acesta este preluat în toate contractele colective de muncă ce stabilesc drepturi și obligații pentru anii ulterior anului 2003, an la care se referă acest alineat.
Preluarea nu este deci accidentală, ci a fost voită tocmai pentru a clarifica situația drepturilor prevăzute la alineatul precedent.
Mai mult, prin aplicarea principiuluiin dubio pro reo, daca ar mai rămâne îndoieli, clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat și acesta este angajatorul. De altfel, această regulă a aplicat-o și Comisia Paritară, stabilind că înțelesul alin. 2 este acela că începând cu anul 2003, suplimentările au fost incluse în salariile de bază și astfel au fost executate către angajați.
Din raportul de expertiză întocmit de expert, rezultă că reclamantul a primit drepturile pretinse prin includerea acestora în salariul din luna februarie 2003 și menținerea în anii următori și încasarea lunară prin plata salariului.
Cea de-a doua variantă a raportului de expertiză prezintă un calcul separat al primelor ce s-ar fi cuvenit reclamantului în situația în care nu ar fi fost incluse în salariu, însă așa cum se arată în raport în fapt, primele au fost incluse în salariu, și scăzând primele calculate separat din sumele plătite ca urmare a majorării salariului prin includerea primelor și menținerea acestora în anii următori, se ajunge la concluzia că reclamantul a primit drepturile pretinse prin plata salariului.
În concluzie, s-a constatat că reclamantul a beneficiat de drepturile solicitate, prin acțiune, conform clauzelor din Contractele colective de muncă aplicabile pe perioada judecății, interpretate de Comisia Paritară, având în vedere și regulile de interpretare a contractelor, față de prevederile art.969, 977, 978, 982 și 983 Cod civil, precum și concluzia raportului de expertiză, motiv pentru care s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5.630 lei, drepturi salariale suplimentare.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a reclamantului, și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată apare ca neîntemeiat.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a - VII -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea recurentului ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Contractele colective de muncă încheiate pe unitate pentru anii 2004, 2005, 2006, prevedeau la art.168 alin. 1: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate".
Deși contractele colective de muncă încheiate pe unitate pentru anii 2004-2006, prevedeau aceste drepturi salariale, nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște.
A apreciat instanța de fond că voința reală a părților (adică a recurentului în calitate de salariat si a intimatei-parate in calitate de angajator) a fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Paști și de C pentru anii 2004, 2005 și 2006, sunt drepturi ce încă din anul 2003 ar fi fost incluse în salariul de bază și au fost executate în acest mod și în acești ani, deci prin includere în salariul de bază.
Este de necrezut cum instanța de fond poate face o astfel de interpretare când din analiza clauzelor contractuale nu rezultă așa ceva.
Prevederea contractuala nu lasă loc unei alte interpretări - în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază și nu începând cu anul 2003. O astfel de formulare nu îndreptățește instanța să considere că această includere în salariul de bază a funcționat și pentru anii următori.
Un alt argument adus de instanța de fond respingerii acțiunii a fost acela că și Comisia Paritară a dat o hotărâre în sensul că salariații nu ar mai avea dreptul la drepturile salariale suplimentare.
Interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecata cu atât mai mult cu cât aceasta reprezintă o veritabilă modificare a clauzei contractuale. Or, aceasta contravine însuși scopului și esenței interpretării - de a lamuri anumite prevederi, fără ca aceasta lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauză.
Nu se poate reține argumentația folosită de Comisia Paritară în decizia nr. 5140/2007, în sensul că au devenit parte a salariului de bază și nu ar trebui individualizate.
În primul rând, nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale - de a modifica salariul de bază - ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare în anumite momente, care se adăugau (suplimentau) la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de bază.
Modificarea salariului de bază poate avea alte rațiuni, ținând de libertatea de negociere pe care părțile o au. Singura legătură care există între drepturile prevăzute de art. 168 alin.1 contractul colectiv de muncă și salariul de bază mediu constă în faptul că valoarea acestor drepturi este dată de cuantumul salariului de bază.
S-a constatat din toata argumentarea Comisiei că în realitate aceasta ajunge să schimbe însăși natura acestor drepturi suplimentare precum și procedura convenită de părți, ceea ce nu este admisibil, întrucât ar echivala cu o modificare a contractului colectiv de muncă.
Dacă părțile ar fi urmărit într-adevăr includerea în salariul de bază pentru fiecare an, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare a clauzelor contractuale, cu atât mai mult cu cât acest art.168 din CCM a făcut obiectul unor renegocieri între părți reflectate prin modificarea acestuia prin actele adiționale încheiate în 2003, 2005 și în 2006. Ele însă au păstrat formularea art. 168 alin. 1 CCM neschimbată, iar interpretarea Comisiei Paritare în sensul că părțile au înțeles că prevederile alin. 1 ale art. 168 au rămas fără obiect nu poate fi reținută de instanță câtă vreme prin această interpretare se lasă fără efecte juridice o clauză convenită de părți, ceea ce contravine însuși scopului interpretării unui act juridic, care este acela de a lămuri actul respectiv și nu de a-l invalida și totodată se încalcă unul din principiile de interpretare a contractelor prevăzut de art. 978. civ. - acela că orice act trebuie interpretat în sensul aplicării lui (producerii de efecte juridice) și nu în sensul neaplicării sale.
Recurentul solicită instanței să observe că nu trebuie minimizată importanța alin.1 al art. 168. și concentrată atenția numai asupra alin.2 al acestui articol, iar interpretarea dată de Comisia Paritară contravine și tezei a-II-a a alin. 1 al art. 168. care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Asemenea prevedere nu și-ar mai fi găsit locul în situația în care părțile ar fi voit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază.
Aceste negocieri nu au avut loc niciodată și nici nu s-a făcut vreo referire la motivul pentru care nu au fost inițiate, iar salariații nu au fost informați despre pretinsa procedură de achitare a drepturilor suplimentare despre care face vorbire Comisia Paritară, astfel încât să fie în măsură să aprecieze dacă a fost respectată o anumită clauză contractuală care îi privește în mod direct.
Mai mult decât atât, nu există nici o dovadă că drepturile salariale respective le-ar fi fost achitate. Din adresa nr. 2022/04.09.2007 rezultă care este salariul de bază mediu la nivelul SC SA B, fapt ce nu face dovada achitării drepturilor salariale suplimentare care trebuie să fie în cuantum de un salariu de baza mediu.
Instanța de judecată a stabilit efectuarea unui raport de expertiză în cauză, a dispus obligația achitării onorariului de expertiză în sarcina recurentei, încălcând în mod flagrant dispozițiile art. 287 Codul muncii, conform cărora "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului".
Oricum, recurentul a achitat onorariul stabilit, iar instanța, în mod tendențios l-a desemnat în cauză pentru efectuarea raportului de expertiză pe d-nul expert, cunoscut pentru expertizele efectuate în mod constant în favoarea societății pârâte SC SA.
Raportul de expertiza efectuat în cauză nu i-a fost comunicat, prin urmare dreptul Ia apărare al recurentului a fost încălcat, neavând posibilitatea de a formula obiecțiuni și de a solicita efectuarea unui nou raport de expertiză.
Față de toate aceste considerente, recurentul solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unui nou raport de expertiză în condiții de obiectivitate și imparțialitate.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este fondat.
Într-adevăr, interpretarea literală a art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 nu autorizează concluzia potrivit căreia în toată această perioadă suplimentările salariale de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază acordate pe tot parcursul anului fiecărui salariat, dispoziția referindu-se exclusiv la anul 2003.
Astfel, soluția contrară cu privire la voința reală a părților, nu poate fi extrasă numaidecât din prezumții întemeiate pe o logică formală, nejuridică, nefiind formulate în baza regulilor speciale de interpretare a clauzelor contractuale, precum faptul că includerea în reglementarea aplicabilă anilor 2004-2006 unei măsuri dispuse pentru anul 2003 nu s-ar justifica decât în situația în care s-ar intenționa ca aceeași măsură să producă efecte și în continuare, respectiv că modalitatea de modificare anuală a textului inițial convenit ar demonstra continuitatea aplicării măsurii de includere a suplimentelor salariale și în perioada 2004-2006.
Cât privește hotărârea Comisiei paritare, prin care s-a convenit asupra voinței comune a părților, în sensul că aceasta a fost ca primele să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat începând cu anul 2003, numai aceasta nu face dovada acordării drepturilor salariale în discuție, potrivit celor solicitate.
Mai mult, față de conținutul clar și neechivoc al textului art.168, acesta nu are nevoie de o explicitare a voinței părților, utilă doar în situația clauzelor neclare sau îndoielnice, astfel că interpretarea dată prin notele Comisiei paritare apare ca o modificare a clauzelor contractului.
În același sens, teza potrivit căreia pentru anii ulteriori lui 2003 art.168 alin.1 ar fi devenit caduc, părțile convenind să nici nu mai fie acordate prime, întrucât au fost incorporate în salariul de bază, nu poate fi valabil susținută, de vreme ce dispoziția expresă a art.168 alin.1 a fost menținută în toate contractele colective de muncă la nivel de unitate ce au urmat, până în anul 2007 inclusiv, aplicabile cu prioritate, dacă conțin clauze mai favorabile față de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Sub aceste aspecte, măsura includerii sumelor reprezentând prime de Paști și C în salariul de bază al reclamantului a constituit modalitatea în care s-a realizat reașezarea salariilor în anul 2003, însă aceasta nu a afectat în nici un fel valabilitatea clauzei cuprinse în art.168 alin.1 pentru viitor, independentă de nivelul salariului de bază, astfel cum a rezultat în urma reașezărilor succesive; de altfel, o atare susținere a pârâtei-intimate nu rezistă nici față de modalitatea de stabilire a valorii acestor sume, prevăzută imperativ de art.168 alin.1 din, respectiv prin negociere, începând cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, cu privire la modalitatea de acordare, condiții, criterii, beneficiari, valoarea concretă, etc, în absența cărora societatea nu se poate prevala de culpa de a nu fi inițiat negocieri, iar salariații având acțiunea directă întemeiată pe contract, pentru realizarea dreptului stipulat neechivoc de acesta și în contra căruia angajatorul nu se poate apăra invocând formularea "defectuoasă" (pentru că în acest caz s-ar ajunge la schimbarea înțelesului clar și lămurit al clauzei).
Prin urmare, numai faptul că salariul de bază nu a scăzut este irelevant sub aspectul existenței dreptului pretins, întemeiat pe o dispoziție autonomă care a fost menținută, astfel că urmează să se dea eficiență clauzei imperative a articolului 168 alin.1, din contractul colectiv de muncă, de care reclamantul s-a prevalat în mod legitim pentru a-și justifica acțiunea și a dovedi existența dreptului pretins.
În consecință, în aplicarea art.312 alin.1-3 raportat la art.304 pct.8,9 și 3041Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea în parte și va obliga pârâta la plata către reclamant, a suplimentărilor salariale de C (2005) și Paști (2005-2006), în valoare actualizată de 2441,08 lei, determinată prin expertiza efectuată în primă instanță și necontestată sub aspectul calculului matematic.
Va respinge însă pretențiile salariale cu titlu de primă de C pentru anul 2004, ca fiind formulate prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului la data de 10.01.2008, cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, raportat la data scadenței, în luna decembrie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât, împotriva sentinței civile nr.6043/08.10.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă SA fosta SC SA.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 2441,08 lei reprezentând valoarea actualizată a primelor de C pentru anul 2005 și Paști pe anii 2005 și 2006.
Respinge cererea de obligare la plata primei de C 2004, ca efect al prescripției dreptului material la acțiune.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 februarie 2010.
PREȘDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Dact:
2 ex./23.02.2010
Jud. fond:
Cu opinia separată a d-nei Judecător, în sensul respingerii recursului, ca nefondat.
Consider ca recursul nu este fondat si trebuia respins ca atare.
Potrivit art.168 din Contractul Colectiv de Muncă incheiat la nivelul angajatorului, cu ocazia sarbatorilor de Pasti si C salariatii aveau dreptul de a beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile inainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentarile vor incepe negocierile cu, in vederea stabilirii valorii concrete, modalitatii de acordare, conditiilor, criteriilor si beneficiarilor.
Cu ocazia negocierilor contractului de munca aplicabil la nivelul societatii parate in anul 2003, la art.168 s-a adaugat un nou alineat potrivit căruia, pentru anul 2003, suplimentarile de la aliniatul 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecarui salariat, conform modalitatii si in conditiile negociate cu.
In anii 2005, 2006 si 2007 au fost reluate in aceeasi formulare dispozițiile art.168 alin.2.
Comisia paritara, interpretand dispozitiile contractului in cauza, a stabilit ca, incepand cu anul 2003, avand in vedere ca primele au fost incluse in salariile de baza ale angajatilor, vointa partilor contractului a fost să includă în salariul de bază al angajatilor suplimentarile salariale prevazute la alin.1 al art. 168. Deoarece partile contractante sunt in masura sa interpreteze dispozitiile contractului, nu se poate face abstractie de aceasta hotarare a Comisiei paritare.
Dupa cum a retinut si prima instanta, din înscrisurile administrate in cauza rezulta ca vointa reala a părților la data încheierii contractelor colective de munca ulterioare anului 2003, fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Pasti si de C, pentru anii 2004, 2005, respectiv 2006 și 2007 au fost mentinute in salariul de baza.
Asa cum rezulta din raportul de expertiza contabila efectuat in cauza, ulterior anului 2003 nu au fost constatate diminuari ale salariului, iar sporurile acordate reclamantului au fost calculate la salariul de baza stabilit in anul 2003 prin includere primelor de Pasti si de
In consecinta, este cert ca, odata incluse in salariul de baza in anul 2003, si pentru perioada 2004-2007 drepturile salariale suplimentare s-au regasit incluse in salariul de baza al recurentului reclamant.
Pentru acestea, consider ca prima instanta a facut o interpretare corecta a situatiei de fapt si de drept, iar recursul trebuia respins ca nefondat.
Judecator
-
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Dragoș Alin Călin
