Drepturi salariale (banesti). Decizia 956/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.956
Ședința publică din data de 5 iunie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.413 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, -, -, -, -, C, -, toți având domiciliul ales în P,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 30 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp.art.260 alin 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 5 iunie 2008 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Reclamanții, -, -,
, -, -, C, -, au chemat în judecată pârâții Tribunalul Prahova, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției solicitând obligarea acestora din urmă la plata sumei ce reprezintă procentul de 8,29% prev. de HG 403/2001, de la 5.05.2005 la 21.07.2005, sumă actualizată cu rata inflației pe toată perioada până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii se arată că HG 403/2001 și-a încetat aplicabilitatea la 27.07.2005, astfel că, în mod greșit, Ministerul Justiției a dispus, prin ordin, încetarea plății procentului de 8,29% mai devreme.
Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea, în esență, că reclamanții nu puteau beneficia în paralel și de o majorare salarială și de aplicarea prevederilor HG 403/2001.
Prin sentința civilă nr.413 din 5.02.2008 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamanților, în funcție de perioadele lucrate, sumele de bani reprezentând procentul de 8,29% prev. de HG 403/2001, actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței acestora și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin HG 403/2001s-a dispus majorarea salariilor reclamanților cu procentul de 8,29%, iar HG 403/2001 a fost abrogată prin HG 687/12.07.2005.
A mai reținut instanța de fond că apariția Legii nr.100/2005 nu excluse aplicarea disp. HG 403/2001, atâta vreme cât ultimul act normativ nu fusese abrogat. Mai mult, printr-un ordin al ministrului nu se pot abroga dispozițiile unei hotărâri de guvern, cele două acte neavând aceeași valoare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În toate cele trei recursuri se susține, în esență, că HG 403/2001 a prevăzut o majorare de 8,29% a salariilor în scopul de a nu se diminua veniturile nete ale salariaților ca urmare a măririi cotei de contribuție la asigurări sociale de la 1.04.2000.
Prin OG 23/2005 aprobată prin Legea 100/2005 a avut loc o creștere a salariilor personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești cu peste 40%, astfel că nu se mai justifica aplicarea procentului de 8,29%.
Mai mult, art.1 alin.4 din HG 403/2001 prevedea că procentul de majorare de 8,29% se aplică o singură dată, la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Ordinul Ministrului Justiției nr.738/20.05.2005 nu a îngrădit sfera de aplicare a disp. HG 403/2001, ci a fost dat tocmai în aplicarea acestei hotărâri de
guvern și cu respectarea scopului și finalității ei. Mai mult acest ordin a fost atacat în instanță și s-a constatat legalitatea lui.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele invocate în cele trei recursuri, curtea va constata că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
HG nr.403/2001, cuprinzând Normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 183 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, prevede la art.1 alin.1 că repturile salariale ale asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I și II din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare, stabilite pentru luna martie 2001, se majorează începând cu data de 1 aprilie 2001 corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportate de aceștia, astfel încât veniturile nete să nu fie diminuate.
La alin.6 al aceluiași articol se prevede că la agenții economici care au acordat creșteri salariale potrivit contractelor colective de muncă sau contractelor individuale de muncă până la data de 1 aprilie 2001 părțile semnatare pot conveni ca, în situațiile în care majorările salariale acordate acoperă creșterile prevăzute, prevederile acestui alineat să nu se mai aplice.
Art. 2 din HG 403/2001 stabilește că prevederile prezentelor norme se aplică în mod corespunzător personalului din sectorul bugetar.
HG 403/2001 a fost abrogată prin HG 687/12.07.2005, începând cu data de 27.07.2005.
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr.738/C/20.05.2005 s-a dispus încetarea plății coeficientului de 8,29% începând cu data de 5.05.2005, înainte de abrogarea disp. HG 403/2001.
Din analiza acestor reglementări legale rezultă că dispozițiile HG 403/2001 trebuiau aplicate până la momentul abrogării hotărârii de guvern, până la 27.07.2005.
Apariția Legii 100/2005 prin care s-au majorat salariile reclamanților nu excludea aplicarea HG 403/2001, atâta vreme cât acest act normativ era încă în vigoare.
Mai mult, art.1 alin.6 din HG 403/2001 reglementa situația dedusă judecății, stabilind în mod clar că aplicarea coeficienților de majorare poate fi înlăturată numai în cazul în care au intervenit majorări salariale anterior datei de 1.04.2001.
Ori, în cazul reclamanților-intimați majorările salariale au intervenit ulterior acestei date, astfel că beneficiau în continuare de prevederile HG 403/2001, până la abrogarea expresă a acesteia.
Pentru considerentele expuse, curtea va constata că sentința instanței de fond este legală și temeinică, astfel că, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge toate recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.413 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, -, -, -, -, C, -, toți având domiciliul ales în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- - - - - -
Grefier,
Red. /AȚ
2 ex./30 iunie 2008
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
