Drepturi salariale (banesti). Decizia 9697/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9697
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL M și PRIMARUL MUNICIPIULUI M, împotriva sentinței civile nr.3361/06.05.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Gorj și înregistrată la data de 12.11.2007, sub nr-, petiționara a solicitat instantei ca, prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimați Consiliul Local M și Primarul orașului M, să dispună obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloare ore suplimentare, pentru posturi prestate în zile de sărbători legale, sâmbete și duminici, pentru perioada 01.04.2005-01.12.2006, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petiționara a arătat că a fost salariata Poliției comunitare M din cadrul intimaților și nu a fost remunerată pentru orele prestate suplimentar, pentru posturi prestate în zile de sărbători legale, sâmbete și duminici.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile M-N și Codul muncii art.41 lit
Intimata, prin întâmpinare, a arătat că în vederea stabilirii drepturilor salariale solicitate de petentă, acordate conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.10/2007 care rglementează drepturile salariale ale personalului contractual din cadrul Poliției comunitare, este necesară efectuarea în cauză a unei expertize contabile.
La termenul din 29.01.2008 instanța a încuviințat efectuarea unei expertize contabile, în acest sens numindu-se expert și având ca obiective calcularea pentru perioada 01.04.2005-01.12.2006, a sumelor pentru orele suplimentare efectuate și plata pentru zilele nelucrătoare, sâmbete și duminici, sărbători legale, pe aceeași perioadă.
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 3361 din 06.05.2008, a admis acțiunea formulată de petitionara, în contradictoriu cu intimați Consiliul Local M și Primarul municipiului M.
A obligat intimatul la plata către petentă a sumei brute de 2665 lei, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare prestate, pe perioada 01.04.2005-01.12.2006 și a orelor prestate în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale, neplătite pentru aceiași perioadă, sumă actualizată la data efectuarii expertizei, urmând a fi actualizată la data plății.
A fost fost obligat intimatul la plata, către petentă, a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a constatat următoarele:
Petiționara a fost salariata intimatului Consiliul Local M-Poliția comunitară M având funcția de personal contractual și a solicitat drepturi bănești neacordate pentru perioada 01.04.2005-01.12.2006, reprezentind plata orelor suplimentare, pentru orele prestate în zile de sărbători legale, sâmbete și duminici.
Din analiza raportului de expertiză, care a avut ca material documentar fișa de calcul a salariilor și statele de plată, puse la dispoziție de intimată, instanța a constatat că pentru perioada 01.04.2005-01.12.2006 petentei i se cuvine suma brută de 2665 lei, actualizată la data expertizei, urmând a fi actualizată la data plății efective, reprezentând plata orelor prestate în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța le- admis pentru suma de 300 lei, reprezentând onorariu expert.
Potrivit art. 269 din Codul muncii, angajatorul este obligat să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului.
Cum petenta nu a primit drepturile bănești cuvenite cererea a fost admisă și obligat intimatul la plata către petentă a sumei brute de 2665 lei, reprezentând contravaloare ore suplimentare prestate și necompensate, în perioada 01.04.2005-01.12.2006, sumă actualizată la data efectuarii expertizei urmând a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății și la suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului recurenții au arătat că hotărârea pronunțată este dată prin aplicarea greșită a legii, întrucât a fost motivată pe un raport de expertită eronat, în sensul că expertul desemnat a calculat sporul de 100% pentru orele efectuate sâmbăta și duminica și sărbătorile legale dar nu a scăzut compensarea cu timp liber corespunzător. Expertul desemnat a interpretat greșit definirea orelor suplimentare, respectiv a considerat munca prestată în zilele de repaus săptămânal ca ore suplimentare, deși fac parte din programul normal de lucru.
Recurenții au mai arătat că intimata a desfășurat activitate în zilele de repaus săptămânal pentru care a beneficiat de zile libere corespunzătoare, cu respectarea duratei normale a timpului de lucru respectiv 40 de ore/săptămână,
Din anexa la raportul de expertiză se observă câte ore au fost efectuate în zilele de sâmbătă și duminică și sărbători legale pe fiecare lună în perioada solicitată de intimată.
Aceste ore fac parte din cele 170 ore în medie care reprezintă normatele lunii.
Din pontajele pe care le-a depus la dosarul cauzei rezultă liberele legale acordate conform programului de lucru din fiecare lună.
Au mai arătat recurenții că expertul a interpretat greșit orele efectuate în zilele de repaus săptămânal întrucât acestea nu sunt ore suplimentare, ci fac parte din programul normal de lucru, pentru care se acordă recuperări în cursul săptămânii următoare.
În cazul de față nu se putea acorda sporul de 100 % deoarece pentru orele lucrate în repaus săptămânal a beneficiat de recuperări, astfel că nu s-a depășit durata normală a timpului de muncă.
Art.117-138 Codul muncii cât și.nr.9/2005 la art.13, respectiv.3/2006, art.18, OG.10/2007(art.18), care sunt legile speciale speciale de salarizare ale personalului contractual din sectorul bugetar, precizează că se plăteste sporul de 100% numai dacă nu se compensează cu timp liber corespunzător munca prestată peste durata normală a timpului de lucru.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art.304 alin. 1 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, întrucât este neîntemeiat și nelegal, iar declararea a fost făcută tardiv.
Curtea constată că excepția tardivității recursului invocată de intimată prin întâmpinare este nefondată întrucât în raport de data comunicării sentinței recurate 2.06.2008 și menționată pe plicul în care a fost înaintată cererea de recurs instanței de fond 10.06.2008 recursul este declarat în termenul legal de 10 zile.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâți Curtea constată și reține următoarele:
Conform art. 132 alin.1 Codul muncii, repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
Interpretând aceste dispoziții legale se ajunge la concluzia că, atunci când nu se acordă repausul sâmbăta și duminica, este obligatoriu ca repausul să se acorde în alte zile din săptămână.
Însă acordarea decalată a repausului săptămânal se cumulează, obligatoriu, cu sporul stabilit de art.132 alin.3 CM.
Potrivit art. 117 Codul muncii, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prev. de art. 109 Codul muncii, este considerată muncă suplimentară și se compensează potrivit art. 119 Codul muncii, prin ore libere, plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, salariatul beneficiind de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Potrivit art. 120 Codul muncii, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, în termenul prev. de art. 119 Codul muncii, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu, care se stabilește prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Dispozițiile art. 134-138 Codul muncii reglementează zilele de legală și dreptul salariaților care desfășoară activitate pe perioada acestor zile de a fi compensați cu timp liber în următoarele 30 de zile, iar în situația în care nu beneficiază de aceste zile libere, dreptul de a primi un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, Codul muncii instituie în favoarea salariaților anumite drepturi și obligații corelative în sarcina angajatorilor, a căror nerespectare atrage răspunderea acestora din urmă.
În cauza de față, după cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, intimata a prestat un număr de 112 ore suplimentare în perioada 01. 04.2005-1. 12. 2006, nu a beneficiat de timp liber în compensare și nu i-au fost plătite în totalitate. De asemenea, rezultă că reclamanta a prestat activitate și în zilele de repaus săptămânal și în zile de sărbători legale pentru care nu a beneficiat în totalitate de repausul cuvenit în alte zile din săptămână, însumând un număr de 848 ore.
Pentru orele suplimentare, pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal și pentru cele lucrate în zilele de sărbători legale, la stabilirea drepturilor bănești s-a avut un spor de 75%, respectiv 100%, conform dispozițiilor Codului Muncii și a contractului de muncă unic la nivel național pentru anii 2005-2006.
În raport de dispozițiile legale mai sus menționate și constatând din verificările efectuate de expert că, într-adevăr, reclamanta a prestat ore suplimentare în timpul programului normal de lucru, activitate în zilele de repaus săptămânal și în cele de sărbători legale, pentru acestea nebeneficiind de timp liber în compensare și nici de plata în totalitate a drepturilor bănești ce i se cuveneau, Curtea constată că reclamanta este îndreptățită a-i fi acordate drepturile bănești stabilite în raportul de expertiză, unitatea angajatoare neîndeplinindu-și obligațiile prevăzute expres în Codul muncii.
Recurenții sunt în eroare atunci când susțin că au acordat timp liber, în compensare, pentru orele suplimentate efectuate, astfel că nu mai pot fi obligați la plata sporului de 100%, deoarece, din verificările efectuate de expert, rezultă că aceștia nu au acordat timp liber în compensare și deci, nu și-au îndeplinit o obligație prevăzută expres în Codul muncii, critica din recurs, sub acest aspect, fiind nefondată.
De asemenea, nefondată este și critica privitoare la confuzia făcută de expert între orele suplimentare și activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, întrucât din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că expertul a verificat și a stabilit distinct orele suplimentare, activitatea desfășurată în zilele de repaus săptămânal și cea desfășurată în zilele de sărbători legale, instanța fixând 3 obiective în acest sens.
Sporul de 100% acordat pentru activitatea desfășurată în zilele de repaus săptămânal a fost avut în vedere în mod corect de către expert la stabilirea drepturilor bănești, întrucât din verificarea foilor colective de prezență a rezultat că aceasta nu a beneficiat în totalitate de repausul cuvenit.
Împrejurarea că reclamanta este beneficiara indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, spor care se acordă pentru specificul activității desfășurate, nu înseamnă că aceasta nu este îndreptățită a i se acorda sporurile mai sus menționate, în condițiile în care dreptul de a beneficia de aceste sporuri este prevăzut în Codul muncii, dispoziții preluate ulterior în contractul colectiv de muncă.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că sentința pronunțată este temeinică și legală și urmează ca, în baza art. 312 Cod procedură civilă, să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL M și PRIMARUL MUNICIPIULUI M, împotriva sentinței civile nr.3361/06.05.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./10.12.2008
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
