Drepturi salariale (banesti). Decizia 971/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 971/
Ședința publică din 30 mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1585 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reprezentantul pârâtei-recurente, av. A și reprezentanta reclamantului-intimat, av. în substituirea av., lipsă fiind reclamantul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este tardiv, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentanta reclamantului-intimat depune la dosar întâmpinare și concluzii scrise.
Din oficiu, instanța invocă excepția tardivității recursului declarat în cauză, având în vedere că sentința tribunalului i-a fost comunicată pârâtei la data de 13 martie 2008, iar recursul a fost înregistrat în data de 25 martie 2008.
Reprezentantul pârâtei-recurente lasă la aprecierea instanței soluția privind excepția invocată.
Reprezentanta reclamantului-intimat solicită respingerea recursului ca tardiv formulat.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1585/23 noiembrie 2007, Tribunalul Mureșa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția prematurității introducerii acțiunii; a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu și a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului diferențelor de drepturi salariale reprezentând: un salariu de bază mediu pe SC""SA pe anul 2004; două salarii de bază medii pe SC""SA pe anul 2005; un salariu de bază mediu pe SC""SA pe anul 2006, sume actualizate cu indicele de inflație; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu referire la excepțiile invocate, următoarele:
Este neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece conform prevederilor art. 165-166 din Codul muncii, acțiunea în plata diferențelor de natură salarială se poate introduce în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Este neîntemeiată și excepția prematurității introducerii acțiunii, întrucât nu există nicio prevedere legală care să instituie vreo procedură prealabilă sesizării instanței, potrivit art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere, în esență, considerentele relevate în continuare:
În perioada aflată în litigiu, la nivelul unității a existat un contract colectiv de muncă, acesta fiind actul juridic cu valoare normativă ( potrivit art. 1 alin. 1 raportat la art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr.130/1996) care reglementează salarizarea, cu modificările sale anuale, rezultate ca urmare a negocierilor anuale obligatorii în materie de salarizare ( potrivit art. 3 alin. 1, alin. 2 și alin. 4 din Legea nr.130/1996 ).
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul de unitate (alineat care nu a suferit modificări în perioada 2003 - 2007): "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
În perioada anilor 2003 - 2004, art. 168 alin. 2 din același contract a avut următorul cuprins: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
În perioada anilor 2005 - 2006, în urma modificării, art. 168 alin. 2 primit următorul conținut: "În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Pe de altă parte, în baza negocierilor anuale obligatorii (prevăzute de art.3 alin.1, alin. 2 și alin. 4 din Legea nr.130/1996), în perioada 2004 - 2007 fost modificat și articolul 128 alin.5 și alin.6 din Contractul colectiv la nivel de unitate, acordându-se majorări salariale în fiecare an, prin mărirea salariului de bază minim pe unitate la care se aplică coeficienții de salarizare, ceea ce a atras majorări ( creșteri ) ale salariilor de bază într-un procent general (în medie) cuprins între 10 - 13%, diferențiat pe ani.
În interpretarea salariatului, suplimentările salariale de Paști și C pot fi considerate ca introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai exclusiv pentru anul 2003, iar pentru perioada ulterioară, acestea trebuie acordate în mod separat de salariul de bază, în mod distinct de majorările salariale incluse în salariul de bază, în fiecare an, potrivit art.128 alin.5 și alin.6 din contractul colectiv.
Dimpotrivă, în interpretarea unității angajatoare pârâte, suplimentările salariale în discuție trebuie considerate ca și incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ca efect al creșterilor salariale ale salariului de bază acordate, în fiecare an, în baza art.128 alin.5 și alin.6 din contractul colectiv.
Ca atare, având în vedere și că, în dreptul muncii, contractul colectiv de muncă are valoare de act normativ, instanța a constatat că, în speță, conflictul judiciar se reduce la interpretarea divergentă a unor dispoziții normative, deci la tranșarea unei probleme de drept pe calea unei interpretări judiciare obligatorii pentru părți.
soluționată o problemă de drept, în cauză este inadmisibilă administrarea unei expertize, potrivit art. 201 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, instanța a apreciat că interpretarea legală este cea potrivit căreia art.168 alin.1 și alin.2 din Contractul colectiv reprezintă un izvor normativ pentru plata, în mod distinct, a suplimentărilor salariale litigioase numai pentru anul 2004, pentru motivele prezentate în continuare.
În primul rând, din interpretarea gramaticală a prevederilor art. 168 alin. 2 din contract, rezultă că s-au utilizat prepozițiile "pentru", care potrivit Explicativ al Române, este o prepoziție care exprimă un raport temporal concretizat exclusiv la complementul circumstanțial de timp pe care acesta îl introduce (în cazul nostru, exclusiv la "anul 2003", iar nu alte perioade de timp).
Însă, locuțiunea restrictivă "pentru anul 2003", coroborată cu verbul la viitor "vor fi incluse", a fost în mod expres modificată, fiind înlocuită, începând cu anul 2005, cu locuțiunea "în anul 2003" raportată la verbul la timpul trecut " au fost incluse". Ori, rațiunea acestei modificări a prevederilor contractuale a fost tocmai faptul că s-a observat caracterul restrictiv al exprimării anterioare, prin folosirea prepoziției "pentru".
Această modificare normativă a intrat în vigoare doar în anul 2005 și nu retroactivează, deci pretențiile deduse judecății sunt întemeiate numai pentru anul 2004.
În legătură cu cuantumul suplimentărilor solicitate prin acțiune, instanța a reținut că acestea nu pot fi decât cele stabilite determinabil, prin raportare la "salariul de bază mediu" pe unitate, așa cum stipulează art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar nu prin raportare la "salariul mediu brut", așa cum greșit s-a procedat prin motivarea acțiunii. Valoarea anuală a "salariului de bază mediu" este una foarte ușor determinabilă, prin programele informatice de calculare a salariilor de care dispune pârâta, ca medie aritmetică a salariilor de bază pe unitate (adică a salariilor de bază stabilite pentru angajații unității prin contractul colectiv, pentru anul în cursul căruia se datorau suplimentările de Paști și de C).
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta la cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea integrală a acesteia, cu consecința respingerii acțiunii.
Prin memoriul de recurs s-au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, susținându-se, cu prioritate, excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe considerentul greșitei rețineri de către instanța de fond a incidenței prevederilor art. 283 lit. c) din Codul muncii, în realitate drepturile pretinse prin acțiune fiind afectate de termenul de 6 luni, prevăzut de art. 283 lit. e).
Învestită cu soluționarea căii de atac, Curtea a invocat, la primul termen de judecată, excepția tardivității recursului declarat de pârâta, excepție care, constatându-se a fi întemeiată, va fi admisă în baza următoarelor considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar prevederile art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă sancționează cu decăderea neexercitarea căii de atac în termenul legal, cu excepția cazului în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În cauza dedusă judecății, hotărârea primei instanțe a fost comunicată pârâtei la data de 13 martie 2008, prin preluarea acesteia de către serviciul registratură, astfel cum rezultă din dovada de predare-primire aflată la fila 86 din dosarul primei instanțe.
Or, recursul a fost declarat la data de 25 martie 2008, prin urmare, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999.
Pentru considerentele expuse, recursul pârâtei va fi respins ca tardiv, aceasta neformulând o cerere de repunere în termenul de recurs, prin invocarea vreunei împrejurări mai presus de voința sa, care ar fi împiedicat-o să exercite calea de atac în termenul legal.
Văzând și art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta SC""SA cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1585 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului, domiciliat în comuna Vânători, sat Vânători nr.320, județul M, a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
ptr., fiind
în concediu, semnează
președintele instanței
GREFIER
ptr., fiind
în concediu, semnează
prim grefier
Red.Sz.
Tehnored.
2 exp.
10.07.2008
Jud.fond.-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
