Drepturi salariale (banesti). Decizia 9744/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9744
Ședința din Camera de Consiliu de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică din 03 2008, privind judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 3436/14.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 03 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată la data de 07. 01. 2008 și înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta a chemat în judecată pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, AUTRITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata c/valorii tichetelor de masă pe perioada 07. 01. 2005 - 07. 01. 2008.
În motivare, reclamanta a arătat că este beneficiar al tichetelor de masă, drept prevăzut de art. l alin.1din Legea nr. 142 / 1998 pr ivind acordarea tichetelor de masă,în care se prevede ca salariații din cadrul sectorului bugetar beneficiază de alocații individuale de hrană sub forma ichetelor de masă. Legea a intrat în vigoare în anul 1998, an începând cu care salariații bugetari au putut beneficia de aceste prevederi, până în anul 2001, incluziv, iar din anul 2002 această prevedere legală a fost restrânsă succesiv prin legile bugetului de stat, aceleași care au suspendat și dreptul funcționarilor publici la prima de vacanță, până la data de 31dec.2006.
Dispozițiile Legii nr.142/1998 instituie posibilitatea pentru salariați de a beneficia de alocație individuală de hrană, acordată ca formă prin tichete de masă suportate de angajator, pe costuri, neimpozabilă din punct de vedere fiscal, legea instituind acest drept și salariaților din sectorul bugetar - funcționari publici și personal încadrat cu contractul individual de muncă, pentru a nu exista discriminare.
A precizat că dreptul la tichete de masă reprezintă o măsură de protecție socială a salariaților, făcând parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă prevăzut în Constituție la art. 41 alin 2, iar acordarea tichetelor de masă reprezintă prin însăși natura sa o măsură de protecție privind securitatea salariaților, desfășurarea activității în condiții optime vizând asigurarea hranei zilnice a fiecărui salariat, sub forma tichetelor de masă, în condițiile în care angajatorul nu asigură, la locul de muncă, hrana salariaților. Faptul că actul normativ special - Legea nr.142 / 1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără a stabili în mod imperativ în sarcina angajatorului obligativitatea acestora, nu poate determina concluzia că reclamantul nu ar fi îndreptățit să primească aceste tichete, ținând cont de caracterul acestora, iar acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul salariaților și nu trebuie condiționată de cuprinderea în buget a sumelor necesare, care este obligația angajatorului,acesta din urmă având obligația și prerogativa legală de a prevedea în bugetul propriu fondurile necesare în ace st scop.
Prin neacordarea acestor drepturi are loc o discriminare a reclamantei în raport cu alte categorii de salariați din economia țării, inclusiv din cadrul unor domenii ale sectorului bugetar care primesc tichete de masă(ex:unitățile spitalicești cu paturi, din laboratoare, servicii și compartimente funcționale aparținând Ministerului Sănătății Publice, care, în temeiul art. 23 din OUG nr. 115 / 2004, au beneficiat lunar de 20 de tichete de masă în perioada 2004-2006.
Pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Caf ormulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată
A arătat că tichetele de masă se acordă în condițiile stabilite prin Lg 142/1998 care nu are un caracter imperativ, stabilindu-se de către angajator posibilitatea acordării lor, în funcție de cheltuielile prevăzute în buget. În acest sens trebuie respectate dispozițiile legale imperative prevăzute de Lg 500/2002 privind finanțele publice, care au interzis acordarea tichetelor de masă personalului din instituțiile bugetare.
Pe de altă parte, acordarea tichetelor de masă nu constituie o protecție din cele prevăzute de Constituție, așa cum susține reclamanta.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv:contract individual de muncă al reclamantului, extras din contractul colectiv de muncă 2004, 2006, practică judiciară.
La solicitarea instanței, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Caa rătat că la nivelul instituției nu există negociat un contract colectiv de muncă.
La data de 18.02.2008, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătata că nu există un temei legal de acordare a tichetelor de masă, prin Legea nr. 142/1998 fiind reglementată posibilitatea acordării acestora cu condiția respectării legilor bugetului de stat. Drepturile salariale ale salariaților Direcției Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C sunt prevăzute prin legi speciale, care nu prevăd obligativitatea acordării acestor drepturi. De asemenea, la nivelul instituției nu s-a negociat un contract colectiv de muncă care să prevadă acordarea tichetelor de masă.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 3436 din 14.05.2008, a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, Autoritatea Națională a Vămilor B, ministerul Finanțelor Publice
Pentru a pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Reclamanta este salariata instituției pârâte Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, care este o instituție bugetară, între părți derulându-se raporturi juridice de muncă bazate pe un contract individual de muncă. În acest contract, începând cu anul 2004, nu există reglementat dreptul salariaților de a primi tichete de masă.
Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea tichetelor de masă rămân la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în cazul instituțiilor publice, în măsura în care asemenea cheltuieli sunt prevăzute în bugetul de stat.
Din analiza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă s-a constatat că legea instituie doar categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, stabilind în același timp condiția unei prevederi în bugetul de stat a cheltuielilor corespunzătoare.
Potrivit rt. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Sunt imperative dispozițiile art. 46 alin 4 din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, potrivit cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
Această măsură legislativă, ce ține de politica economică a statului, nu poate fi considerată abuzivă, decât dacă se încalcă grav o normă privind protecția intereselor celor vizați de această măsură.
Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României nu se regăsește, în mod expres, acordarea tichetelor de masă, așa cum susține reclamantul, aceasta reprezentând o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2004-2006, care interziceau acordarea acestor tichete, au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Pe de altă parte, Statul nu poate fi privit ca suma instituțiilor publice, acesta răspunzând pentru prejudiciile cauzate de toate instituțiile sale, inclusiv ale societăților private. Acceptând dreptul unei unități private de a-și face propria politică economică, lăsând la latitudinea sa posibilitatea acordării acestor beneficii, acest drept de opțiune nu poate fi restricționat instituțiilor publice.
Mai mult, referirea la alte categorii profesionale nu poate fi reținută pentru că aceste categorii au situații juridice diferite și se bucură de alte drepturi și obligații și a căror salarizare se asigură din bugete distincte. Aceste dispoziții prohibitive, din legile bugetului de stat, se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Reclamanta este în eroare susținând că prin neacordarea acestor drepturi se creează o discriminare în raport cu salariații unităților aparținând Ministerului Sănătății Publice, care beneficiază lunar de 20 tichete de masă, potrivit art. 23 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 115/2004.
În domeniul sanitar, au fost aplicabile dispozițiile Legii nr. 270/2003, iar în prezent dispozițiile Legii nr. 95/2006, care definesc ˝spitalele publice˝ ( definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare), ca fiind instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiul autonomiei financiare.
Instanța a apreciat că Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii. De altfel, reclamanții aveau posibilitatea de a negocia, prin intermediul sindicatului, includerea acestor drepturi în contractele colective de muncă.
De altfel prin decizia nr. 14/18.02.2008 a ICCJ s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
În concluzie, dreptul pretins de reclamantă nu este un drept rezultând exclusiv din lege și aplicându-se prin efectul legii astfel că, în atare condiții, instanța a respins cererea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta considerând-o nelegală și netemeinică precizând că au fost invocate dispoz. art. 46 alin.4 din Lg. 507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, ale Lg. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005, ale Lg. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006, texte de lege ce prevăd că nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Recurenta consideră că aplicarea acestor legi contravine principiului egalității cetățenilor în fața legii și autorităților publice, fără discriminări, statuat de dispoz. art. 16 alin.1 din Constituția României, întrucât ar însemna ca, în funcție de modalitatea de finanțare a instituțiilor bugetare, să existe personal contractual care să beneficieze de această măsură de protecție, ci și personal contractual care nu beneficiază de acest drept.
Chiar dacă s-ar avea în vedere dispozițiile legilor speciale invocate de instanța de fond, ca argument legal al soluției pronunțate, trebuie subliniată împrejurarea că, raportat la perioada pentru care a fost promovată acțiunea, respectiv 12.12.2004-12.12.2007, cel puțin pentru anul 2007 nu a fost menționat nici un act normativ care să stabilească interdicția de acordare a acestui drept ce derivă din legea 142/1998, cu atât mai mult pentru perioada de timp în continuare.
Față de aceste considerente, a susținut că acțiunea este întemeiată, cu atât mai mult cu cât, chiar prin pronunțarea deciziei nr. 14/18.02.2008, a ICCJ, de admitere a recursului în interesul legii, nu s-a stabilit interdicția de acordare a acestui drept decât în privința judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici.
Reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea soluției pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
În cauză, intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în nume propriu, precum și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor B, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului întrucât nu există niciun temei legal privind acordarea către reclamantă a drepturilor pretinse.
Curtea constată a fi nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente.
Potrivit disp. art. 1 alin.1 din Lg. 142/1998, salariații în cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator.
Potrivit alin.2 din aceeași lege, aceste tichete se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajator.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului și un drept în favoarea salariatului, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă reprezentând doar o vocație ce se poate realiza în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
O astfel de interpretare a fost reținută de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr.14/2008.
Reclamanta având calitatea de salariată la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, instituție bugetară, chiar dacă avea vocație la această alocație individuală de hrană, pentru a beneficia de aceste tichete era necesar ca prin legea bugetului de stat și în bugetul local să fie prevăzute și alocate sumele necesare cu acest titlu, așa cum prevăd disp. alin.2 al art. 1 din Lg. 142/1998.
În măsura în care nu au fost prevăzute în buget fondurile necesare, reclamanta nu este îndreptățită să i acorde acest beneficiu,întrucât acordarea acestei alocații așa cum s-a arătat mai sus, reprezintă un drept al angajatorului și nu o obligație.
Sunt considerentele pentru care instanța de recurs constată că hotărârea primei instanțe nu este supusă casării sau modificării pentru vreunul din cazurile prevăzute de artl. 304 Cod pr. civ. și pe cale de consecință, în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ. va respinge recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 3436/14.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, Autoritatea Națională a Vămilor B și Ministerul Finanțelor Publice.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./9.12.2008
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Carmen Tomescu, Ligia Epure
