Drepturi salariale (banesti). Decizia 99/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 99/
Ședința publică din 28 ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Județeană de Pază M, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1244 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentanta pârâtei recurente Direcția Județeană de Pază M, consilier juridic și reprezentantul reclamantei intimate, av.. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta pârâtei recurente depune delegație și adresa nr. 178/28.01.2009 emisă de recurentă, înscris pe care-l comunică și reprezentantului reclamantei intimate. Nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul reclamantei intimate declară că nu solicită termen pentru studierea acestui înscris și nu are alte cereri de formulat.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, apreciind că în raport de prevederile art. 154 din Codul muncii și ale art. 2 din OG137/2000 și dată fiind activitatea reclamantei, aceasta are dreptul la sporul de autofinanțare. Solicită, de asemenea, obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1244/13 iunie 2008, Tribunalul Mureșa admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Pază M, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și, drept consecință, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea de 25% din salariul de bază lunar, începând cu data de 01.01.2007 și până la încetarea stării de discriminare a reclamantei, respingând pretențiile acesteia cu privire la majorarea de 18% a salariului.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că prin dispozițiile nr. 19/30.01.2006 și 70/16.03.2007 salariul de bază al directorului pârâtei a fost stabilit la nivelul prevăzut în nr.OUG 10/2007 pentru funcția de consilier gradul pentru autofinanțare și că reclamanta se află în aceeași situație juridică și faptică întrucât, prin îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, contribuie la obținerea veniturilor unității pârâte - din derularea contractelor de prestare a serviciilor de pază - prin care se realizează autofinanțarea Direcției județene de pază
Drept urmare, s-a constatat că prin neacordarea procentului de majorare de 25% din salariul de bază pentru autofinanțare, reclamanta este în mod evident discriminată, în sensul art. 2 alin. 1 - 3, 6 din OG nr. 137/2000, această majorare a salariului de bază fiindu-i refuzată nu pentru că nu ar îndeplini criteriul de acordare (contribuția la autofinanțare) ci pentru că aparține unei alte categorii socio-profesionale decât aceleia în favoarea căreia a fost acordată această majorare.
Cu privire la celelalte pretenții ale reclamantei, privind neacordarea majorării de 18% ce a fost recunoscută în cursul anului 2007 în favoarea directorului pârâtei, tribunalul a constatat că neacordarea acestei majorări reclamantei nu echivalează cu vreo discriminare, de vreme ce din dispoziția nr. 70/2007 a președintelui Consiliului județean M ( fila 59 dosar fond ), prin care s-a acordat această majorare, nu reiese că ar fi fost generată de îndeplinirea vreunui criteriu care să fie comun și reclamantei, cum a fost cazul majorării de 25% pentru autofinanțare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii integrale a acțiunii reclamantei.
Din cuprinsul memoriului de recurs rezultă invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, constând în aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor nr.OG 137/2000, susținându-se că în speță nu se poate reține existența vreunei forme de discriminare a reclamantei, aceasta nefiind defavorizată nici în privința drepturilor salariale și nici a dreptului la desfășurarea unei activități conform pregătirii profesionale.
S-a mai arătat că sporul de 25% pentru autofinanțare nu este stipulat în niciunul dintre actele normative care prevăd salarizarea personalului contractual al Direcției Județene de Pază M, aceasta făcându-se potrivit negocierilor colective și individuale, iar în cuprinsul referatului în baza căreia s-a întocmit ultima dispoziție privind salarizarea directorului, procentul de 25% pentru autofinanțare nu constituie decât un argument, nu un spor.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea hotărârii primei instanțe, care a apreciat în mod corect că, prin neacordarea procentului de majorare de 25% din salariul de bază, pentru autofinanțare, a fost în mod evident discriminată, în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 - 3, 6 din nr.OG 137/2000.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, astfel că va fi admis pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată primei instanțe la data de 8 februarie 2008 și precizată la 25 martie 2008, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la stabilirea salariului său în baza modului și criteriilor de stabilire a salariilor directorului și membrilor Consiliului consultativ pentru anii 2007 - 2008, respectiv la nivelul prevăzut de nr.OG 10/2007, anexa II b, pentru funcția de consilier juridic gradul I A, plus un procent de 25% pentru autofinanțare, salariu care să fie majorat în anul 2007 cu 18%, în trei etape, iar apoi să i se adauge cele trei sporuri prevăzute în fișa de negociere pentru anul 2007, respectiv salariu de merit 15%, spor vechime 20% și spor fidelitate 10% ( fila 131 fond).
Examinând solicitările reclamantei, prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. 1 - 3 și 6 din nr.OG 137/2000, prima instanță a reținut că salariul acesteia a fost stabilit în mod discriminatoriu, la un nivel redus față de cel al directorului unității pârâte, respectiv prin neacordarea unei majorări de 25% pentru autofinanțare, începând cu 1 ianuarie 2007. La baza acestei constatări s-a reținut că stau dispozițiile nr. 19/30 ianuarie 2006 și nr. 70/16 martie 2007, emise de președintele Consiliului Județean M, prin care s-a stabilit nivelul salariului de bază pentru directorul Direcției Județene de Pază ( la 1670 lei și o indemnizație de conducere de 5%, conform prevederilor nr.OG 3/2006 ), precum și majorările salariale acordate în cursul anului 2007 ( 5% de la 1 ianuarie, 2% de la 1 aprilie și 11% de la 1 octombrie, în baza nr.OG 10/2007 ), din cuprinsul celor două referate de fundamentare a proiectului respectivelor dispoziții reieșind că s-a avut în vedere funcția de consilier gradul IA+ 25% pentru autofinanțare. ( filele 59 - 60 dosar fond ).
Reclamanta a fost încadrată în muncă la unitatea pârâtă în funcția de consilier juridic, iar nivelul salariului de bază al acesteia pentru anul 2007, în cuantum de 1450 lei, s-a stabilit prin negociere directă cu conducerea instituției, fiind respectate prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate ( filele 62 - 77, 95 dosar fond ). De asemenea, în aceeași modalitate a beneficiat de salariu de merit - 15%, spor vechime - 20% și spor fidelitate - 10%, contractul colectiv de muncă necuprinzând clauza referitoare la acordarea vreunui spor pentru autofinanțare.
În acest context, Curtea constată că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță că reclamanta ar fi fost discriminată, sub aspectul salarizării, față de directorul unității pârâte, deoarece, astfel cum rezultă din aspectele anterior relevate, cele două persoane nu se află în situații comparabile, având funcții și atribuții diferite. Spre deosebire de situația reclamantei, angajată pe bază de contract individual de muncă, directorul este numit în funcție prin hotărâre a consiliului județean, iar salarizarea sa se stabilește prin dispoziție emisă de președintele respectivei instituții, conform prevederilor art. 11 din Normele metodologice de aplicare a nr.OG 14/1998, aprobate prin nr.HG 361/1999. Atribuțiile de serviciu ale acestuia sunt prevăzute de art. 17 din Regulamentul de organizare și funcționare a Direcției Județene de Pază M, fiind specifice funcției de conducere deținute și, în același timp, diferite de sarcinile de serviciu ale consilierului juridic, evidențiate în fișa postului. ( filele 93, 212 dosar fond ).
Argumentul invocat în considerentele hotărârii primei instanțe, conform căruia, prin îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, reclamanta contribuie la realizarea veniturilor obținute de unitatea angajatoare ( venituri utilizate, apoi, pentru autofinanțare ), nu justifică, în opinia Curții, adoptarea unui sistem de salarizare similar cu cel al directorului și nici acordarea unor pretinse sporuri sau majorări încasate de acesta, în condițiile în care sarcinile și responsabilitățile pe care le implică cele două funcții sunt diferite. Pe de altă parte, din ansamblul probelor administrate în cauză, nu rezultă că directorul unității pârâte ar fi beneficiat de o majorare a salariului de bază cu 25%, pentru autofinanțare, o astfel de mențiune neregăsindu-se în cuprinsul statelor de plată depuse la dosar.
În fine, Curtea relevă că, în contextul în care reclamanta era nemulțumită de modul de stabilire a propriului salariu de bază, inclusiv a sporului și a altor drepturi la care se considera îndreptățită, aceasta avea la îndemână procedura contestației reglementate de art. 30 din nr.OG 10/2007, urmată de sesizarea instanței de contencios administrativ competente, procedură la care, însă, nu a recurs.
Pentru considerentele expuse, reținând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, constând în greșita aplicare a prevederilor art. 2 alin. 1 - 3 și 6 din nr.OG 137/2000, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul dedus judecății și va modifica hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul Direcției Județene de Pază M, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1244 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Direcția Județeană de Pază
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 28 ianuarie 2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./09.03.2009
Jud.fond.;
Asist.jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
