Eroare judiciara. Speta. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 100/Ap
Ședința publică din 14 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
Grefier șef secție
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelurilor declarat de reclamantul și de pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN Direcția Generală a Finanțelor Publice B și MINISTERUL PUBLIC - parchetuzl de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV, având ca obiect: "reparare prejudicii erori judiciare", împotriva sentinței civile nr. 143 din 11.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei concluzii scrise din partea apelantului reclamant, însoțite de un set de înscrisuri doveditoare.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 30.06.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 07.07.2009, apoi la 14.07.2009.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr. 143/S/2009, a Tribunalului Brașova fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul -, cu domiciliul ales în B,-, - 29,. A,. 6, la sediul profesional al av., în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat convențional prin B, și în consecință, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 56.000 lei reprezentând daune morale.
A respins restul pretențiilor până la concurența sumei de 700.000 lei.
O obligat pârâtul să plătească reclamantului 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut:
După cum rezultă din actele aflate în dosarul penal nr. 1416/P/2003 al Tribunalului Brașov, respectiv din dosarul de urmărire penală atașat acestei cauze, la data de prin ordonanța de reținere aflată la fila 48 s-a dispus de către Poliția Municipiului B reținerea pe timp de 24 ore, începând cu data de 7.04.2003, ora 16,30, reținerea învinuitului -.
Prin ordonanța din data de 8.04.2003 dată în dos. nr. 482/P/2003 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV (fila 50 din dosar) s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului - pe timp de 5 zile, cu începere de la data de 8.04.2003 și până la 12.04.2003, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 98/8.04.2003 (fila 49 din dosar).
Prin încheierea pronunțată la data de 5.06.2003 în dos. nr. 1416/2003 al Tribunalului Brașov măsura arestării preventive a fost prelungită numai în ceea ce îi privește pe inculpații și.
În ceea ce îl privește pe reclamant, prin ordonanța din data de 12.04.2003 emisă de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV în dos. nr. 482/P/2003 s-a dispus obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea B pentru o perioadă de 30 zile, această măsură nefiind prelungită ulterior.
Reclamantul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de același Parchet la data de 30 mai 2003, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. 2 și art. 197 alin. 1 Cod penal, iar prin sentința penală nr. 480/8.09.2004 a Tribunalului Brașova fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și a fost achitat pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal.
Prin dec. pen. nr. 196/Ap/13.12.2007 a Curții de APEL BRAȘOVa fost admis apelul declarat de reclamant împotriva sus-menționatei sentințe, care a fost desființată în ceea ce privește condamnarea acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, și, în urma rejudecării, reclamantul a fost achitat pentru infracțiunea de violare de domiciliu, în baza art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. d pr.pen.
Această decizie a rămas definitivă prin respingerea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și de inculpații și.
Astfel fiind, rezultă că reclamantul a fost achitat în mod definitiv pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și în considerarea cărora au fost luate măsura reținerii, iar ulterior a arestării preventive.
Potrivit dispozițiilor art. 504 alin. 2 Cod procedură penală, are dreptul la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
3 al aceluiași text de lege prevede că privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit.
Pentru a putea fi antrenată răspunderea Statului, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: împotriva persoanei să se fi luat o măsură de privare ori restrângere a libertății, iar ulterior aceasta să fi fost scoasă de sub urmărire penală sau achitată, fără a se face distincție între motivele scoaterii de sub urmărire penală sau achitării.
În speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege-sus citat pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a Statului în vederea reparării erorii judiciare săvârșite, în sensul că reclamantul a fost privat de libertate în cursul procesului penal, fiind reținut de organele de poliție pentru 24 ore și ulterior arestat prin ordonanță a procurorului pentru o durată de 5 zile, iar caracterul nelegal al privării de libertate a fost stabilit implicit prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive de achitare a acestuia, respectiv sentința penală nr. 480/8.09.2004 a Tribunalului Brașov și decizia penală nr. 196/Ap/13.12.2007 a Curții de APEL BRAȘOV, rămasă definitivă prin decizia pronunțată la data de 22.10.2008 în dos. nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Art. 504 Cod procedură penală, reglementând obligația de plată a daunelor de către Stat în cazul erorilor judiciare, are în vedere reparația integrală a prejudiciului cauzat, despăgubirile trebuind să acopere atât prejudiciul material, cât și pe cel moral, fără însă a se putea acorda sume nejustificate în raport cu întinderea prejudiciului, instituția răspunderii delictuale neputându-se transforma într-un izvor de îmbogățire fără just temei.
S-a reținut că reclamantul a solicitat exclusiv obligarea pârâtului la plata de daune morale.
În raport cu probele administrate în cauză, acțiunea reclamantului apare ca fiind parțial întemeiată, pentru considerentele care urmează:
Din declarațiile martorilor și, audiați în cauză, a rezultat că reclamantul a fost grav afectat de măsurile privative de libertate luate împotriva sa, iar derularea procesului penal pe o perioadă de mai mult de 5 ani a avut consecințe în ceea ce privește viața personală și de familie a reclamantului, acesta despărțindu-se de soția sa, care a părăsit țara împreună cu fiica lor minoră, reclamantul fiind tratat de cei care îl cunoșteau ca un violator și nereușind să-și refacă viața personală, respectiv să aibă relații de prietenie cu o femeie, din același motiv.
Martorii au mai arătat că situația celor care au avut calitatea de inculpați în dosarul penal a fost mediatizată, aceștia fiind tratați în presă drept "violatorii din Noua", aspect care rezultă și din dosarul penal, în care se află copii ale unor articole din presă.
De asemenea, martorii au relatat faptul că reclamantul a fost prezent la toate termenele de judecată ce s-au acordat în procesul penal, neputând părăsi localitatea și fiind împiedicat a-și realiza intenția de a părăsi țara pentru a lucra în străinătate, precum și că acesta a pierdut mai multe locuri de muncă din cauza faptului că era nevoit să lipsească adesea de la serviciu, pentru a se prezenta la proces.
Mai mult, martorul a arătat că reclamantul a devenit depresiv, încercând, într-o împrejurare când se afla în locuința martorului, să se arunce pe fereastră, fiind marcat de situația prin care trecea, acest aspect fiind cunoscut din auzite, de la mai multe persoane, și de martorul.
Martorul, reținut odată cu reclamantul, a arătat că au fost maltratați de polițiști, fiind legați, încătușați și fiindu-le puse lanțuri la picioare, din cauza cărora au suferit leziuni, precum și că nu li s-a permis să își satisfacă necesitățile fiziologice pe perioada transportării lor de la B la B, ulterior au fost ținuți în arestul Poliției B cu mâinile încătușate la spate și cu fața la perete timp de 6-7 ore, iar timp de 48 ore nu au primit nici măcar hrană.
În raport cu cele ce preced, instanța a reținut că măsura reținerii și ulterior a arestării a avut consecințe grave asupra vieții personale și de familie a reclamantului, cu consecința apariției unor stări depresive, iar pe perioada derulării procesului penal viața reclamantului a fost marcată de acuzațiile aduse, acesta fiind tratat ca un violator, motiv pentru care soția sa a intentat acțiune de divorț, natura acuzațiilor aduse fiind de natură a crea și o reacție de respingere din partea societății și a persoanelor de sex opus.
Art. 505 alin. 1 Cod procedură penală, prevede că la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.
Astfel, în speță se pune problema cuantificării prejudiciului moral suferit, în baza probelor administrate, având în vedere că reclamantul nu a solicitat daune materiale.
Daunele morale - ca echivalent al prejudiciului moral - constituie o componentă a pagubei invocate de reclamant, pentru că vătămarea intereselor sale personale nepatrimoniale - onoare, demnitate, reputație, imagine, încredere acordată de societate - determină efecte directe în fondul existenței materiale.
În doctrină și în jurisprudență s-a considerat că dauna morală constă în atingerea valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea personală, sensibilitate fizică și psihică, cinste, demnitate, onoare, prestigiu social și profesional și alte valori similare.
În speță, prin privarea de libertate a reclamantului pe durata a 6 zile, reclamantului i-au fost afectate demnitatea, onoarea și reputația, iar suferințele psihice provocate de această măsură trebuie să fie reparate prin acordarea de despăgubiri, simplul fapt al privării de libertate fiind de natură să producă celui în cauză suferințe pe plan moral, social și profesional și constituind în sine o lezare a demnității și a onoarei, a libertății individuale și a celorlalte drepturi personal-nepatrimoniale ocrotite de lege.
În practica instanțelor interne și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului s-au cuantificat prejudiciile morale suferite prin măsuri privative de libertate, aceste valori având caracter orientativ.
Astfel, instanța a reținut că în cauza Pantea contra României Statul Român a fost obligat să plătească reclamantului suma de 55.000 euro pentru o perioadă de 6 luni de lipsire de libertate în mod nelegal, iar din jurisprudența internă se poate cita dec. nr. 3189/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit o despăgubire, cu același titlu, în sumă de 30.000 dolari pentru o perioadă de 353 zile de lipsire de libertate.
aceleași niveluri ale daunelor morale au fost stabilite și prin hotărârile judecătorești depuse la dosar cu titlul de practică judiciară, respectiv: suma de 300.000 lei pentru lipsire de libertate pentru trei luni de arestare preventivă (sentința civilă nr. 1543/2006 a Tribunalului Dolj ), 1.000.000.000 lei vechi pentru 6 luni de lipsire de libertate (sentința civilă nr. 136/S/2005 a Tribunalului Brașov ) etc.
Astfel fiind, instanța a apreciat ca fiind întemeiată cererea privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale pentru lipsirea sa de libertate pe durata a 6 zile, cuantificând aceste daune la suma de 1.000 lei/zi, simplul fapt al privării de libertate fiind de natură să producă celui în cauză suferințe pe plan moral și social și constituind în sine o lezare a demnității și a onoarei, a libertății individuale a persoanei, a sensibilității umane și a celorlalte drepturi personal-nepatrimoniale ocrotite de lege.
În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale pentru consecințele determinate de măsura restrictivă de libertate constând în interdicția de a părăsi localitatea, instanța reține că această măsură a fost limitată la durata de 30 zile, din actele dosarului penal nerezultând că aceasta a mai fost prelungită, așa încât îngrădirea dreptului la libera circulație a avut loc doar pe termenul arătat mai sus, iar nu pe întreaga durată a procesului penal, așa cum susține reclamantul.
Referitor la daunele morale reprezentând prejudiciul creat prin lezarea demnității și onoarei reclamantului, precum și a vieții private și de familie a acestuia, prin acuzațiile penale grave care i-au fost aduse, instanța a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că familia reclamantului s-a destrămat prin divorț, iar acestuia i s-a creat, în cadrul comunității, imaginea de violator, ceea ce determină în mod automat o reacție de respingere din partea societății și a persoanelor de sex opus.
Nu mai puțin, rezultă că reclamantul a fost afectat psihic atât de acuzațiile aduse, cât și de durata procesului penal, aspecte inerente oricărei persoane care s-ar afla în această situație.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, dar trebuie să se aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care persoanei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, aceste criterii fiind consacrate ca atare în practica instanțelor, inclusiv a instanței supreme.
În speță, nu a fost dovedit că reclamantul se bucura de o reputație neștirbită, care să îi fi fost grav afectată de măsurile privative de libertate, din actele dosarului de urmărire penală rezultând că acesta este cunoscut cu antecedente penale din minoritate, și nici de o reputație profesională deosebită.
În raport cu probele administrate în cauză, precum și cu jurisprudența și doctrina existente în materie, instanța a apreciat că suma de 50.000 lei constituie o reparație echitabilă a prejudiciului moral suferit, pretențiile în cuantum de 700.000 lei fiind disproporționate în raport cu durata lipsirii de libertate și cu consecințele produse.
Totodată, instanța a reținut că daunele morale trebuie să constituie o satisfacție echitabilă și nu pot fi deturnate de la scopul lor, pentru a se conferi un folos material nejustificat.
În ceea ce privește celelalte aspecte de fapt care rezultă din declarațiile martorilor, referitoare la agresarea reclamantului de către organele de poliție cu ocazia reținerii și la modul în care a fost tratat în acea perioadă, instanța a reținut că acestea nu se circumscriu dispozițiilor art. 504 Cod procedură penală, reclamantul având posibilitatea de a se plânge pe alte căi decât procedura de față, care privește exclusiv repararea prejudiciului prin măsuri privative sau restrictive de libertate.
De asemenea, faptul că reclamantul ar fi pierdut mai multe locuri de muncă și ar fi fost împiedicat să muncească în afara țării ca urmare a procesului penal purtat împotriva sa, se circumscrie domeniului daunelor materiale, iar nu morale, întrucât prejudiciile create sunt de natură materială și se referă la daune efectiv create și un eventual beneficiu nerealizat, ori reclamantul nu a solicitat acordarea de despăgubiri materiale, ci doar morale.
În fine, instanța a înlăturat apărările făcute de pârât prin întâmpinare, în sensul că obligația de despăgubire nu există în sarcina sa, pe considerentul că măsura arestării preventive a fost luată în mod legal, cu respectarea dispozițiilor legii penale, deoarece acesta este contrară prevederilor art. 504 Cod procedură penală, care nu distinge după cum măsura arestării preventive a fost sau nu legală sub aspect formal, ci pune doar condiția ca persoana privată de libertate să fi fost ulterior scoasă de sub urmărire penală sau achitată prin hotărâre judecătorească definitivă, condiție care, în speță, este îndeplinită.
Față de aceste considerente, în baza art. 504, 505 Cod procedură penală, Tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat convențional prin B, și în consecință a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 56.000 lei reprezentând daune morale și a respins restul pretențiilor până la concurența sumei de 700.000 lei.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat, potrivit chitanțelor doveditoare depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâtul precum și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV, considerând-o netemeinică și nelegală.
Pârâtul Statul Român - prin DGFP B, critică hotărârea sub aspectul greșitei respingeri a inadmisibilității acțiunii, arătând că măsura arestării preventive a fost luată în mod legal, nu s-au dovedit elementele răspunderii delictuale, iar sub aspectul cuantumului pretențiilor arată că sunt exagerate și nu se justifică.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOVa criticat sentința sub aspectul acordării daunelor morale, arătând că la momentul luării ei, măsura arestării preventive a fost legală, existând indicii temeinice ce o justificau.
Reclamantul a criticat sentința exclusiv sub aspectul cuantumului redus al daunelor acordate, în raport de suferințele la care a fost supus.
Părțile au depus întâmpinări prin care au combătut motivele invocate în apeluri.
Apelurile nu sunt fondate.
Întrucât apelul pârâtului și parchetului vizează legalitatea atragerii răspunderii statului vor fi analizate cu precădere.
Conform art. 504 alin. 2. proc. pen. "are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal". Așa cum a reținut prima instanță, cerințele textului sunt îndeplinite reclamantul fiind privat de libertate în mod nelegal, dovadă fiind soluțiile de achitare pronunțate prin Sentința penală nr. 480/2004 a Tribunalului Brașov și Decizia penală nr. 196/2007 a Curții de APEL BRAȘOV, rămase definitive prin respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, astfel că susținerile din ambele apeluri privitoare la legalitatea măsurii reținerii și apoi a arestării preventive sunt înlăturate.
De vreme ce sunt îndeplinite cerințele legale pentru atragerea răspunderii statului, acțiunea reclamantului este pe deplin admisibilă, apărările pârâtului în acest sens fiind înlăturate, după cum nu pot fi reținute considerentele referitoare la dovedirea elementelor răspunderii civile delictuale din moment ce însăși legea prezumă existența ei și dă loc la despăgubiri.
Sub aspectul cuantificării despăgubirilor toate apelurile sunt nefondate.
Din ansamblul reglementării art. 505. proc. pen. rezultă că reparația trebuie să fie integrală, păstrându-se un echilibru între prejudiciul-material și/sau moral-suferit și cuantumul valoric al despăgubirii ce se acordă. La stabilirea și întinderea reparației se ține seama de durata privării de libertate, consecințele produse asupra persoanei ori familiei celui privat de libertate (art. 505 alin. 1). Simpla privare nelegală de libertate este de natură să aducă atingere valorilor umane, să creeze suferință psihică și să afecteze grav relațiile de familie, să determine un mediu social nefavorabil cu influențe și în planul raporturilor de muncă. În cauză este dovedit că relațiile de familie ale reclamantului s-au destrămat, iar sănătatea i-a fost afectată, fiind la un anumit moment în prag de suicid, ceea ce justifică acordarea daunelor morale în cuantumul stabilit de prima instanță. Cererea reclamantului de majorare a daunelor la suma de - lei apare ca fiind exagerată în raport de durata de 6 zile de privare de libertate și în vădită disonanță cu practica judiciară depusă la dosarul cauzei.
Față de considerentele expuse curtea reține că apelurile nu sunt fondate, urmând ca potrivit art. 296. proc. civ. să fie respinse, păstrându-se sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamantul - și pârâtul Ministerul Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și apelul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.143/S din 11 mai 2009 Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red. - 29.07.2009
Tehnored. - 30.07.2009
4 ex.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de reclamantul și pârâtul Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și apelul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV, împotriva sentinței civile nr.143/s din 11 mai 2009 Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 14.07.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Grefier șef sectie, |
Red. -/
Dact. /
Jud. fond:
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif
