Eroare judiciara. Speta. Decizia 101/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 101 din 18 iunie 2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 iunie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Elena Pașcan JUDECĂTOR 2: Niculina Țiț judecător
GREFIER: - - -
La ordine a venit spre soluționare amânarea de pronunțare a apelurilor civile cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror din cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, promovate de reclamanții și, pârât STATUL ROMÂN - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, precum și de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, împotriva sentința civilă nr.1004/D din 06 iunie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
Dezbaterile au fost făcute în ședința publică din data de 11 iunie 2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din aceasta.
- deliberând -
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1004/D/6.06.2007, TRIBUNALUL BACĂUa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, astfel cum a fost precizată. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului sumele de 200.000 lei (RON) cu titlu de daune morale și 9.195 lei (RON) cu titlu de daune materiale și reclamantului sumele de 200.000 lei (RON) cu titlu de daune morale și 9.195 lei RON cu titlu de daune materiale.
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către fiecare reclamant.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 3136/110/25.05.2006 ( 3111/2006 număr vechi ) astfel cum a fost precizată,reclamanții și - au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând a se dispune obligarea pârâtului, în temeiul art.5.5. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 20(1) din Constituția României, art. 504 și următoarele din Codul d e procedură penală, art. 998 Cod civil, la plata următoarelor sume:
1. - 7250 lei RON, pentru fiecare reclamant, reprezentând prejudiciul material pentru cele 145 zile de detenție ( mai puțin zilele de duminică care se solicită a fi luate în calcul pentru daunele morale ) în care reclamanții, în raport de abilitățile lor și de calificările profesionale puteau câștiga suma de 50 lei /zi;
2. - 7500 lei RON, pentru fiecare reclamant, reprezentând cheltuieli de transport ale părinților reclamanților de la domiciliu și retur la poliție, parchete, instanțe, avocați și la alte instituții, pe parcursul procesului care s-a desfășurat pe perioada 15.01.2001 - 27.01.2006;
3. - 5000 lei RON,pentru fiecare reclamant, reprezentând timpul pierdut de către părinții reclamanților cu deplasările la diferite autorități, timp în care pentru muncile din gospodărie au fost nevoiți să recurgă la munca altor persoane și care au fost plătite în acest scop;
4. - 1000 lei RON, pentru fiecare reclamant,reprezentând cheltuieli de transport ale martorilor aduși la instanțe pe perioada procesului;
5. - 500 lei RON, pentru fiecare reclamant, reprezentând cheltuieli de transport cu avocații de la B la Slănic M, capăt de cerere la care practic s-a renunțat, cheltuieli ce se regăsesc la punctul 2 ( a se vedea fila 110 dosar pct. E );
6. - 500 lei RON, pentru fiecare reclamant, reprezentând cheltuieli legate de documentarea apărării;
7. - 2000 lei RON, pentru fiecare reclamant, reprezentând cheltuieli pentru expedierea corespondenței la CEDO și la alte autorități interne;
8. - 2000 lei RON, pentru fiecare reclamant, reprezentând cheltuieli pe faxuri, telefoane, abonament rețea internet;
9. - 30.000 lei RON, pentru reclamantul, ce reprezintă pierderi materiale suferite de familia acestuia în afacerile acesteia, prin îndepărtarea publicului de la serviciile oferite, deoarece orice activitate de comerț presupune o reputație și o respectabilitate minimă ori, prin condamnarea reclamantului această reputație a fost afectată;
10. - 10.000 lei RON, pentru ambii reclamanți, ( 5.000 lei pentru fiecare ), reprezentând onorariul cuvenit apărării, bazat pe diferența dintre media din încasările cele mai mari din Baroul și încasările medii, avându-se în vedere că în procent de peste 99% avocații s-au dedicat altor specialități, față de avocatul ales al reclamanților;
11. - 600.000 lei RON, pentru fiecare reclamant, reprezentând daune morale, ca urmare a oprobriului public la care au fost supuși aceștia, familia și martorii din proces, a acuzațiilor la care au fost supuși precum și duratei în timp a dubiului moral care va plana asupra reclamanților.
12. - cheltuieli de judecată ocazionate cu prezentul proces.
În motivarea acțiunii s-a susținut, în principal, că au fost arestați preventiv în mod abuziv și trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor fiind achitați după un proces care a durat peste 5 ani, prin Decizia penală nr. 538/27.01.2006 pronunțată în dosarul penal nr. -/2005 ( 7206/2005 ) al Înalte Curți de Casație și Justiție, prin care s-a menținut sentința penală nr. 146/15.03.2005 Tribunalului Bacău.
În dovedirea acțiunii reclamanții au înțeles să depună, în dovedire, mai multe înscrisuri, să se folosească de actele din dosarul penal ( care au fost atașate, spre consultare ) și de expertize științifice.
Ulterior, reclamanții, prin avocatul ales, au arătat că înțeleg să se folosească, în dovedirea acțiunii, numai de înscrisurile și de declarațiile a doi martori ( a se vedea fila 81 dosar ) iar la proba cu martori au renunțat la termenul din 18 aprilie 2007 ( a se vedea fila 82 dosar ).
Tribunalul, a reținut, că acțiunea, astfel cum a fost precizată, este întemeiată în parte.
S-a reținut că prin Decizia penală nr. 538 din 27 ianuarie 2006, pronunțată în dosarul nr. -/ 2005 / nr. vechi 7206/2005 ) Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și inculpații și - ( reclamanți în prezenta cauză ), împotriva Deciziei penale nr. 334/11.10.2005 a Curții de Apel Bacău, casat decizia menționată și rejudecând cauza a menținut ca legală și temeinică sentința penală nr. 146/15.03.2005 a Tribunalului Bacău, prin care cei doi inculpați ( reclamanții din prezenta cauză ) au fost achitați, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a", raportat la art. 10 lit. " c" Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. " i" Cod penal.
În consecință, față de data introducerii prezentei acțiuni civile - 25.01.2006, Tribunalul a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 504 și urm. din Codul d procedură penală și art. 998 Cod civil, reclamanții fiind îndreptățiți în a obține atât despăgubiri materiale cât și despăgubiri morale.
În ceea ce privește daunele morale - punctul 11 din acțiune - instanța a apreciat că acestea sunt întemeiate la valoarea de 200.000 lei RON, pentru fiecare reclamant, avându-se în vedere: vârsta acestora, pregătirea școlară, mediul din care provin, acuzația foarte gravă pentru care au fost cercetați și anchetați, durata arestării preventive ( de câte 145 zile fiecare ), precum și impactul acestei acuzații asupra opiniei publice, respectiv oprobriul public la care au fost supuși într-o comunitate ( orașul Slănic -M ) relativ mică.
De asemenea, și în ceea ce privește daunele materiale, solicitate de fiecare dintre reclamanți, instanța a reținut că acestea urmează a fi admise în parte.
Astfel, din probatoriile administrate în cauză ( înscrisurile depuse la dosar și consultarea dosarelor penale ) a rezultat că reclamanții, potrivit art. 1169 cod civil nu au dovedit pretențiile reprezentând sumele de: 7500 lei RON și 500 lei RON ( punctele 2 și 5 din acțiune ) reprezentând cheltuieli de transport ale părinților reclamanților și avocatului; 1000 lei RON cheltuieli de transport ale martorilor ( punctul 4 din acțiune ); 5000 lei RON reprezentând cheltuielile de documentare ale apărării ( punctul 6 din acțiune ) și câte 2000 lei RON cheltuieli pentru faxuri, telefon, abonament rețea internet ( punctele 7 și 8 din acțiune ).
De asemenea și pretențiile prevăzute la punctele 3 și 9 din acțiune sunt neîntemeiate deoarece, pe lângă faptul că sunt nedovedite, nu au nici legătură cu prejudiciul cauzat reclamanților ca efect al acuzațiilor aduse în procesul penal și pentru care au fost achitați; este vorba de cheltuieli cu timpul pierdut de părinții reclamanților și de prejudiciul suferit în afaceri de familia reclamantului.
Daunele materiale, prevăzute la punctele 1 și 10 din acțiune, urmează a fi admise în parte. Astfel, pentru cele 129 zile lucrătoare din totalul de 145 zile de arest preventiv ( 145 - 16 zile de duminică așa cum s-a solicitat ) pentru fiecare reclamant, instanța a apreciat că, față de pregătirea profesională a reclamanților ( a se vedea copiile carnetelor de muncă depuse la dosar ) aceștia puteau realiza, fiecare, în medie 30 lei/zi, respectiv câte 3870 lei RON fiecare, total 7740 lei RON ( punctul 1 din acțiune ).
În ceea ce privește sumele pretinse cu titlu de onorarii de avocat, instanța a reținut că în total pentru ambii reclamanți suma de 10.650 lei RON ( conform chitanțelor depuse la dosar ) acesta fiind prejudiciul cert încercat de reclamanți ( punctul 10 din acțiune ).
În consecință, la acest capitol, rezultă că reclamanții au suferit fiecare un prejudiciu de 9195 lei RON ( 7740 + 10650 = 18390: 2 =9195 lei ).
În consecință, acțiunea, astfel cum a fost precizată, pentru temeiurile de drept enunțate, a fost admisă în parte pentru sumele de 200.000 lei RON cu titlu de daune morale și 9195 lei RON cu titlu de daune materiale, pentru fiecare reclamant în parte.
Împotriva sentinței pronunțate au declarat apel reclamanții, pârâtul și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU.
Apelanții reclamanți au criticat soluția în privința cuantumului daunelor materiale acordate care nu acoperă integral prejudiciul, susținând că se impunea acordarea acestora în totalitate astfel cum au fost punctual solicitate.
II. Apelanta Publice B prin Ministerul Finanțelor Publice în numele Statului Român, a susținut că acordarea daunelor morale este nelegală motivat de faptul că privarea de libertate a reclamanților nu a avut un caracter abuziv, fiind eronat interpretată normele privitor la posibilitatea privării de liberate, atunci când ordinea de drept o impune.
A susținut totodată că în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor atât morale cât și materiale acesta este exagerat, neavându-se în vedere, potrivit jurisprudenței europene, că respectiv cuantificarea acestora trebuie făcută și în raport de realitățile economico-sociale ale țării noastre.
III. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art.504 Cod procedură penală și art.5 al.1 lit. c, art.41 CEDO, deoarece în speță la momentul arestării preventive a celor doi reclamanți din prezenta cauză existau probe suficiente pentru a crea o bănuială legitimă și plauzibilă privind comiterea faptei, și în consecință nu le-a fost restrânsă libertatea în mod ilegal.
S-a criticat astfel atât acordarea daunelor morale cât și cuantumul acestora arătându-se că instanța s-a bazat doar pe afirmații și împrejurări care nu se aflau în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită.
Verificând hotărârea apelată atât sub aspectule invocate de părți, cât și din oficiu, curtea va respinge apelurile ca nefondate, pentru considerentele ce succed:
În mod corespunzător a stabilit prima instanță, față de decizia penală nr.538/27.01.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care rejudecând cauza penală a menținut ca legală și temeinică sentința penală 146/15.03.2005 a Tribunalului Bacău, prin care cei doi inculpați-reclamanții din prezenta cauză au fost achitați în temeiul art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzut de art.174 -175 lit. i Cod procedură penală, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.504 și următoarele Cod procedură penală, reclamanții fiind îndreptățiți în a obține despăgubiri.
Sub acest aspect nu pot fi avute în vedere susținerile apelanților Statul Român și Ministerul Public, referitor la neîncălcarea dreptului la libertate și siguranță al reclamanților.
În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale și morale, se va reține însă că toate criticile formulate de părți sunt nefondate.
Astfel prima instanță a avut în vedere la stabilirea daunelor materiale probele existente atât în dosarul penal cât și în dosarul de față.
Cât privește critica apelanților reclamanți privind nereținerea unor sume de către tribunal, trebuie avute în vedere principiile de bază ale instituției reparării pagubelor cauzate prin erorile judiciare, potrivit cărora compensarea trebuie să fie integrală și efectivă cuprinzând atât pierderea suferită cât și beneficiul nerealizat, sens în care dispune și art.5 și 13 din Legea 30/1994 de ratificare a Convenției Europene a Drepturilor Omului, devenite drept intern. Aceste daune trebuie, însă, dovedite, și în legătură directă cu fapta ilicită examinată.
Or, dintre toate sumele pretinse de reclamanți cu titlu de despăgubiri materiale nu pot fi reținute ca întemeiate cele ce reprezintă simple afirmații,(vizând eventualele pierderile suferite de familia-părinții reclamanților în legătură cu activități din afaceri comerciale.
Apelanții au susținut efectuarea unor cheltuieli de transport, ale părinților, martorilor, etc. pe care prima instanță nu le-a acordat ca fiind nedovedite, depunând în apel o serie de bilete de călătorie. Acestea însă nu dovedesc cu certitudine datele de deplasare,(unele dintre acestea, neavând înregistrată data, sau neputând fi verificată). Cu atât mai mult trebuie reținut că prima instanță a analizat acest ansamblu probator și pe baza consultării dosarelor penale, probă asupra căreia reclamanții au renunțat în apel.(fila 59 dosar apel).
De asemenea trebuie avut în vedere că toate aceste cheltuieli arătate prin motivele de apel efectuate începând cu 15.01.2001, nu au relevanță în prezentul dosar decât în măsura în care sunt legate de perioada de referință, toate celelalte cheltuieli putând fi recuperate o dată cu soluționarea definitivă a dosarului penal.
Pentru considerentele expuse anterior care au vizat temeinicia soluționării cauzei de către prima instanță astfel încât să se asigure compensarea integrală și efectivă a pagubelor atât materiale cât și morale suportate de reclamanți, susținerile formulate de pârâtă și Ministerul Public cu privire la aprecierea cuantumului despăgubirilor urmează a fi de asemenea respinse.
În consecință, potrivit art.296 Cod procedură civilă, curtea va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge apelurile promovate de reclamanții și, pârât STATUL ROMÂN - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, precum și de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, împotriva sentința civilă nr.1004/D din 06 iunie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-, ca nefondate.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- --plecat - - - -
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
Red.sent.-
Red.dec..- /26.06.2008
Tehn.- / 7 ex.
26.06.2008/30.06.2008.
Președinte:Elena PașcanJudecători:Elena Pașcan, Niculina Țiț
