Eroare judiciara. Speta. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - reparare prejudicii erori judiciare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 111
Ședința publică din 7 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
Grefier: - -
Ministrul Public a fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, rejudecarea apelului declarat de reclamantul, fiul lui și al, născut la 14 ianuarie 1976, deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei civile nr. 1055 din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamant - apelantul, în stare de deținere, lipsă fiind reprezentantul pârât - intimatului Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța acordă cuvântul reclamantului, solicitând acestuia să precizeze care este temeiul în drept al plângerii sale.
Reclamantul apelant solicită acordarea unui termen motivat de faptul că nu cunoaște despre care dosar este vorba la acest termen, având pe rolul instanței mai multe dosare. Totodată depune la dosar o cerere scrisă în acest sens.
Instanța pune la dispoziția reclamantului apelant dosarul, reluând cauza după studierea acestuia.
Reluându-se cauza la a doua strigare, reclamantul apelant precizează că plângerea ce conținea obiectul acțiunii sale nu se află la dosarul cauzei, deși a fost depusă la tribunal. Punându-i-se în vedere să expună oral obiectul plângerii, reclamantul apelant arată că a formulat acțiunea în temeiul art. 504 punctul 2 Cod procedură penală și că i-a fost încălcat dreptul la proces echitabil, motivat de faptul că nu cunoaște în ce stadiu se află plângerea pentru mărturie mincinoasă formulată împotriva martorului, plângere formulată în anul 2003 și care s-ar afla pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cîmpulung
Reprezentanta parchetului, față de susținerile reclamantului, apreciază că în cauză se impune solicitarea de relații de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cîmpulung M, pentru a ne comunica stadiul în care se află dosarul respectiv.
Întrebat fiind dacă mai are de formulat alte cereri, reclamantul apelant arată că a formulat prezenta acțiune considerând că i-a fost lezat dreptul la un proces echitabil, pretențiile sale fiind justificate prin aceea că instituțiile statului nu-și fac datoria.
Instanța, față de poziția reclamantului apelant și actele dosarului, respinge cererea de amânare și constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea acțiunii, reclamantul nefăcând în nici un fel dovada existenței prejudiciului, nefiind întrunite condițiile cerute de prevederile art. 504 pct. 2 Cod procedură penală. Pune concluzii de respingerea apelului, ca nefondat.
Reclamantul apelant solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
La data de 26 martie 2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, cerând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 4 milioane euro, cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii reclamantul, aflat în executarea unei pedepse de 13 ani închisoare în Penitenciarul Botoșani, a susținut că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și la judecata într-un termen rezonabil, prevăzut de Convenția Europeană a drepturilor Omului, cu mențiunea că urmează să depună în instanță dovezi cu privire la pretinse încălcări ale dreptului menționat.
Prin sentința civilă nr. 1055/27 mai 2008, Tribunalul Suceava a respins cererea.
În motivarea sentinței instanța a reținut că reclamantul nu a dovedit caracterul nelegal al privării sale de libertate, condiție impusă de dispozițiile art. 504 Cod procedură penală, și nici nu a precizat în ce anume a constat încălcarea dreptului enunțat prin cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, susținând că sentința este nelegală întrucât cauza a fost judecată în lipsa sa, comandantul penitenciarului refuzând să îi permită deplasarea la sediul instanței motivat de faptul că prezența sa la proces nu este obligatorie.
Prin decizia civilă nr. 98/24 septembrie 2008, Curtea de Apel Suceavaa admis apelul declarat de reclamant, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a reținut, în motivare, că pricina se putea judeca și în lipsa reclamantului, însă având în vedere solicitarea expresă a reclamantului de a i se asigura prezența în instanță, era necesar a se dispune măsuri în acest sens, în scopul acordării posibilității exercitării efective a dreptului la apărare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, invocând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului pârâtul susținut că reclamantul a avut asigurată exercitarea drepturilor sale procesuale, având posibilitatea de a prezenta dovezile odată cu cererea de chemare în judecată sau prin corespondență, posibilități de care însă nu a uzat, caz în care soluția instanței de apel este lipsită de temei legal.
Prin decizia nr. 4361 din 1 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de pârât și a fost casată decizia, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivare s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 297 al. 1 Cod procedură civilă, instanța de apel poate desființa hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe doar în cazul în care constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata fondului s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, aceste împrejurări nefiind date în speță. S-a mai reținut că în cazul în care prezența inculpatului era necesară și utilă pentru soluționarea cauzei, instanța de apel avea posibilitatea să dispună măsurile procedurale care se impuneau în acest scop.
Cu ocazia rejudecării a fost asigurată prezența inculpatului, acesta arătând în instanță că temeiul de drept al plângerii sale îl constituie art. 504 pct. 2 Cod procedură penală.
Având în vedere actele dosarului și susținerile reclamantului prezent în instanță, Curtea constată că apelul este nefondat.
Conform art. 504 Cod procedură penală, persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare. Potrivit aliniatului 2, are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Reclamantul nu a dovedit existența niciunuia din cazurile enumerate mai sus, nu a dovedit caracterul nelegal al privării de libertate așa cum prevăd dispozițiile art. 504 pct. 3 și nici nu a dovedit încălcarea drepturilor fundamentale.
Simpla afirmație a reclamantului că i-a fost lezat dreptul la un proces echitabil ca urmare a faptului că nu știe în ce stadiu se află plângerea pentru mărturie mincinoasă formulată împotriva martorului în anul 2003, nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii, cât timp o împrejurare de această natură nu este prevăzută de art. 504 Cod procedură penală.
Având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, fiul lui și al, născut la 14 ianuarie 1976, deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei civile nr. 1055 din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud. fond.
Tehnored.
Ex.4
10.09.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Ciută Oana
