Eroare judiciara. Speta. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 127/Ap
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Anca Pârvulescu
Grefier - -
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, d-na - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanții, -, și și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - prin - împotriva sentinței civile nr. 515/19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil cu același nr. dosar casat cu trimitere spre rejudecare de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 21 octombrie 2009 și apoi 28 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 515/S/19.11.2007, Tribunalul Brașova admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanții, -, și în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și, în consecință:
A obligat pârâtul să achite reclamanților, cu titlu de despăgubiri, următoarele sume de bani:
Câte 10.000 lei fiecăruia dintre reclamanții, și și câte 5.000 lei fiecăruia dintre reclamanții și.
A respins restul pretențiilor formulate de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 625/13.12.2005, pronunțată în dosarul nr. 1937/2004, al Tribunalului Brașov, reclamanții din prezenta cauză, au fost achitați, în temeiul art. 11, pct.2, lit. b, raportat la art. 10, lit. d din Codul d e procedură penală, cu privire la infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 12, alin. 2, lit. a din Legea nr. 678/2001.
Totodată, prin această hotărâre judecătorească, s-a constatat că reclamanții, și, au fost arestați preventiv în perioada 09.07.2004 - 05.08.2004, iar reclamanții și au fost reținuți și arestați preventiv, în perioada 09.07.2004 - 13.07.2004 (filele 38-53).
Prin Decizia Penală nr. 349/20.12.2006, Curtea de Apel Brașova respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 625/13.12.2005 a Tribunalului Brașov, pe care a menținut-o(filele 55-60).
Prin Decizia Penală nr. 2639/16.05.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva Deciziei Penale nr. 349/20.12.2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția Penală și pentru cauze cu minori (fila 9).
În dovedirea prejudiciilor morale pe care reclamanții le-au invocat, prin cererea de chemare în judecată pe care au formulat-o, în cauză au fost audiați martorii:, și.
Din depoziția martorei, rezultă că aceasta le cunoaște pe reclamantele de 20 de ani, iar pe reclamanta de 9 ani.
De asemenea din declarația martorei menționate, se reține că, aceasta a luat cunoștință de starea pe care reclamantele arătate au avut-o după data la care au fost puse în libertate, arătând, în acest sens, că reclamanta a avut o perioadă depresivă, care s-a manifestat prin izolarea acesteia de cercul de prieteni și cunoștințe și prin declanșarea unei afecțiuni medicale.
Cu ocazia audierii sale, martora, a declarat că arestarea preventivă a reclamantei, i-au afectat și pe copilul acesteia, care a început să fie retras atât la școală, cât și în cercul de prieteni și pe mama reclamantei menționate, căreia i s-a agravat starea de sănătate (fila 93).
Din declarația martorului, instanța reține că, acest martor l-a vizitat pe reclamantul, în perioada de timp în care acesta a fost arestat preventiv, constatând că acesta era puternic afectat de cele întâmplate și speriat de perspectiva de a fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de care a fost acuzat.
Cu ocazia audierii sale, martorul menționat a învederat că, procesul penal în care a fost implicat reclamantul a fost interes mediatizat, ceea ce a făcut ca informația relativă la arestarea preventivă a acestuia să ajungă la cunoștința locuitorilor satului în care partea menționată domiciliază, precum și la cunoștința cercului de prieteni ai acestuia, care au manifestat ostilitate față de el, afirmându-și convingerea că acuzațiile pe care i le-au adus reclamantului organele de anchetă sunt întemeiate, iar această atitudine a cunoștințelor sale și a consătenilor săi l-a afectat pe reclamantul (fila 34).
De asemenea, din depoziția martorului rezultă că, după ce reclamantul, a fost pus în libertate, oamenii din satul în care acesta domiciliază, au manifestat ostilitate față de el, refuzând să intre în relații cu acesta, pe motiv că este un infractor.
De asemenea, o parte din prietenii reclamantului și a rudelor sale l-a marginalizat pe acesta, după ce a aflat că este acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, spunând despre el că este un infractor.
Din declarația martorului, se mai reține că, urmare a procesului penal ce a fost declanșat împotriva sa, reclamantul nu a mai putut să își continue activitatea la firma la care a fost angajat (fila 95).
Din depoziția martorului, rezultă că reținerea de către organele de cercetare penală a reclamanților și s-a produs la locul de muncă al acestora.
Ca urmare a arestării preventive a reclamanților menționați, conducerea societății comerciale la care erau angajați a luat măsura desfacerii contractelor de muncă ale acestora, cu motivarea că "sunt niște infractori, iar societatea nu are nevoie de asemenea oameni".
De asemenea, cu ocazia audierii sale, martorul, a declarat că, colegii de muncă ai celor doi reclamanți au afirmat despre aceștia că sunt niște infractori, motiv pentru care au refuzat să le mai vorbească și să intre în relații cu ei, iar această atitudine s-a prelungit chiar și după ce procesul penal, în care au fost implicați reclamanții și, s-a finalizat cu achitarea lor (fila 95).
Din depoziția martorului, rezultă, de asemenea, condițiile în care s-a produs reținerea reclamanților și, de către organele de cercetare penală, condiții care, alături de mediatizarea procesului penal în care reclamanții au fost implicați, au fost de natură să atragă reacția ostilă a patronilor societății comerciale la care aceștia erau angajați și a colegilor de serviciu, care au declarat despre reclamanți că sunt "niște infractori și niște oameni de nimic".
Din declarația martorului menționat, mai rezultă că, după ce au fost concediați de la societatea comercială la care erau angajați, reclamanții și, au avut probleme financiare și că au încercat să se angajeze la alte firme, însă s-au lovit de ostilitatea reprezentanților acestora, atunci când spuneau că sunt implicați într-un proces penal (fila 97).
În drept, instanța reține că, potrivit art. 504, alin. 2 și 3 din Codul d e procedură penală, persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate, în mod nelegal, are dreptul la repararea pagubei, iar caracterul nelegal al măsurii privării de libertate trebuie stabilit prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative de libertate.
Aceste condiții sunt îndeplinite în speța dedusă judecății, întrucât instanța Curții de Apel Brașova revocat măsura arestării preventive a reclamanților, procesul penal ce a fost finalizat prin sentința penală nr. 625/13.12.2005, desfășurându-se cu reclamanții în stare de libertate.
În ceea ce privește întinderea reparației, se reține că, art. 505, alin.1 Cod procedură penală stipulează că "la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de libertate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate.
În cauză reclamanții au solicitat, prin cererea în judecată pe care au formulat-o, acordarea de daune morale pentru prejudiciul de ordin moral pe care l-au încercat, ca urmare a privării de libertate.
În acest sens, Tribunalul, ținând seama de durata arestării preventive a fiecăruia dintre reclamanți și de consecințele pe care măsura arestării preventive le-au avut asupra lor și asupra membrilor familiilor lor, apreciază că suma de 10.000 lei este de natură să acopere prejudiciul de ordin moral suferit de fiecare dintre reclamanții, și, iar suma de 5.000 lei este îndestulătoare pentru repararea prejudiciului invocat de fiecare dintre reclamanții și.
Prin decizia civilă nr.47/Ap/17.04.2008, Curtea de Apel Brașov a respins apelul formulat de pârâtul Statul român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.515/S/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov.
A respins apelul formulat de reclamanții apelanți, și împotriva aceleiași sentințe.
A admis apelul formulat de reclamanții apelanți și împotriva susmenționatei hotărâri și în consecință:
A schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că,
A obligat pârâtul să achite reclamanților și câte 10.000 lei fiecăruia cu titlu de daune morale.
A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.
A obligat pârâtul să plătească apelantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 8067/12.12.2008 a admis recursurile declarate de reclamanții, de pârâtul Statul Român, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei nr. 47/Ap din 17 aprilie 2008 Curții de Apel Brașov.
A casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei s-a reținut că motivarea deciziei pronunțată de instanța de apel nu permite efectuarea controlului judiciar de către instanța de recurs.
La Curtea de Apel Brașov, prezenta cauză a fost înregistrată sub nr-.
Analizând sentința în raport de actele, lucrările dosarului și motivele de apel, Curtea reține următoarele:
Prin incheierea de sedinta nr.78 pronuntata de Tribunalul B la data de 9.07.2004 in dosarul penal nr.1745/2004 a fost admisa propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul B si, in consecinta, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor, si pentru savarsirea infractiunii de trafic de persoane prev. de art.12 alin.2 lit. a din Legea 678/2001.
Recursurile declarate de inculpatii, si impotriva acestei incheieri au fost respinse de Curtea de Apel B prin incheierea penala nr.85/13.07.2004. Prin aceeasi incheiere au fost insa admise recursurile declarate de inculpatii, si a fost respinsa propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul privind arestarea preventiva a acestora. Totodata a fost dispusa punerea de indata in libertate a inculpatilor, daca nu erau arestati in alta cauza.
In motivarea incheierii, Curtea de Apel Bar etinut ca arestarea preventiva a inculpatilor, si a fost in mod judicios dispusa de catre prima instanta, cu retinerea temeiului prevazut de art.148 lit.h Cod procedura penala, pericolul concret pentru ordinea publica fiind creat prin caracterul organizat al intregii activitati infractionale, prin amploarea acesteia, prin urmarile pe care le produce sub aspectul tratamentului aplicabil in afara granmitelor Romaniei tuturor cetatenilor romani care calatoresc in tarile Uniunii Europene.
Prin incheierea de sedinta pronuntata de Tribunalul B in data de 3.08.2004 in dosarul penal nr.1937/2004 s- dispus in baza art.160, 300 indice 1 Cod procedura penala, mentinerea arestarii prevetive a inculpatilor, si. Prin decizia penala nr. 677/R/5.08.2004, pronuntata in dosarul nr. 1239/P/R/2004, Curtea de Apel Baa dmis recursurile declarate de inculpatii, si impotriva acestei incheieri, pe care a casat-o si, rejudecand, a revocat masura arestarii preventive aplicata inculpatilor, si, dispunand punerea in libertate a acestora.
In motivarea deciziei, Curtea de Apel Bar etinut ca la luarea masurii arestarii preventive fata de cei trei inculpati existau indiciile temeinice ca s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, astfel ca in mod legal si fondat s-a aplicat masura arestarii preventive.
Prin sentința penală nr.625/13.12.2005 pronunțată în dosarul nr.1937/2004 al Tribunalului Brașov, reclamanții au fost achitați de orice penalitate în temeiul art. 11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.d Cod proc. pen. cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.12 al.2 lit.a din Legea nr.678/2001. Totodată, s-a constatat că reclamanții, și au fost arestați preventiv în perioada 9.07.2004 - 5.08.2004, iar reclamanții și au fost reținuți și arestați preventiv în perioada 9.07.2004 - 13.07.2004.
Prin decizia penală nr.349/20.12.2006, Curtea de Apel Brașova respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva sentinței penale nr.625/13.12.2005 a Tribunalului Brașov, pe care a menținut-
Prin decizia penală nr. 2639/16.05.2009, Inalta C de Casație și Justiție a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale menționate mai sus, pronunțată în apel d e secția penală și Pentru cauze cu minori.
In ce priveste pe reclamantii, și instanta retine ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 504 alin 2 Cod procedura penala, intrucat acestia nu au fost condamnati definitiv si nici conditiile prevazute de alin 3-5 ale aceluiasi articol, intrucat prin Incheierea penala nr. 85/13.07.2004 pronuntata in dosarul nr. 1096/P/R/2004 si prin decizia penala nr. 677/R/5.08.2004 Curtea de Apel Bar etinut caracterul legal al masurii arestarii preventive a acestora.
Nici in ceea ce ii priveste pe reclamantii și nu sunt incidente dispozitiile art. 504 Cod procedura penala pentru urmatoarele considerente:
Prevederile art. 504 Cod procedura penala si art. 52 alin 3 din Constitutie constituie cadrul legal al repararii pagubelor materiale si a daunelor morale, cauzate prin erori judiciare, in temeiul carora Statul poate fi obligat sa raspunda patrimonial.
Art. 504 Cod procedura penala prevede in mod expres si limitativ cazurile in care o persoana are dreptul la repararea pagubei.
Intrucat nu exista o hotarare judecatoreasca de condamnare definitiva a reclamantilor și, acestia nu pot beneficia de dispozitiile alin. 2 ale art.504 Cod procedura penala.
Potrivit alin. 3, are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal, cu conditia stabilirii caracterului nelegal prin oronanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmririi penale pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit.j ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit.
In ceeea ce ii priveste pe reclamantii și, Curtea de Apel B prin incheierea penala nr. 85/R/13.07.2004, pronuntata in dosarul nr. 1096/P/R/2004 a respins propunerea Parchetului de arestare preventiva a acestora, potrivit art.149 indice 1 alin.9 Cod procedura penala, care stipuleaza ca ``Judecatorul admite sau respinge propunerea de arestare preventiva prin incheiere motivata``. Aceasta institutie, se deosebeste de revocarea masurii preventive, institutie distincta la randul ei, care in timp este ulterioara incheierii de admitere a propunerii de arestare preventiva si care e avuta in vedere de art 504 Cod procedura penala. Revocarea masurii privative sau restrictive de libertate poate opera numai in conditiile reglementate de art. 106 indice b alin.3 si art. 139 alin. 2 Cod procedura penala.
Prin urmare Curtea retine ca reclamantii și nu se incadreaza in nici unul din cazurile reglementate de art. 504 Cod procedura penala.
Pe de alta parte, art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatiilor fundamentale, care consacra dreptul la libertate si siguranta, prevede ca ``Orice persoana are dreptul la libertate si siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia rmatoarelor cazuri si potrivit cailpor legale: - daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exixta motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune.``
Din probele administrate in cauza rezulta ca la data luarii masurii privative de libertate au existat ``motive verosimile de a banui`` savarsirea infractiunii, impunandu-se aducerea reclamantului in fata autoritatilor judiciare competente.
Astfel, atat in raport de dispozitiile Codului d e procedura penala, ale Constitutiei, ale hotararilor judecatoresti pronuntate in cauza si ale art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatiilor fundamentale, masura privarii de libertate la care au fost supusi reclamantii este legala.
Pentru aceste considerente, in temeiul art.296 Cod procedura civila, Curtea va admite apelurile declarate, potrivit celor ce urmeaza.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de B împotriva sentinței civile nr. 515/s/19.11.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o schimbă în tot, în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 515/s/19.11.2007 a Tribunalului Brașov.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- - - -
Grefier,
- -
Red. - 4.12.09
Dact. GG - 7.01.10
8 ex.
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Anca Pârvulescu
