Eroare judiciara. Speta. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR.127/A/2009
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Chiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1210 din 4 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1210 din 4 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureș, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamantul, pentru obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M la plata sumei de - lei daune materiale, precum și la plata sumei de 200.000 lei daune morale, plus dobânda legală.
În considerentele acestei sentințe, se reține faptul că, prin rechizitoriul din 21 martie 2002 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 371/P/2000, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 273 ș art. 266 din Legea nr. 31/1990 și a infracțiunii de fals intelectual în forma participației improprii prevăzută de art. 31 Cod penal raportat la art. 40 din Legea nr.82/1991.
Procesul penal a fost înregistrat sub dosarul nr. 2783/2003, la Judecătoria Cluj -N, după strămutarea de la Judecătoria Baia Mare, iar, în rejudecare, sub dosarul nr-. Prin decizia penală 314/A/10 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, inculpatul a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Hotărârea judecătorească de achitare a fost menținută în recurs de Curtea de APEL CLUJ, conform deciziei penale nr. 183/R din 13 martie 2008.
Potrivit art. 52 alin. (3) din Constituția României, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, răspunderea statului fiind stabilită în condițiile legii, adică ale art. 504-507 Cod procedură penală, care reglementează repararea pagubei în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal.
Reclamantul a invocat ca temei juridic al acțiunii dispozițiile art. 504 alin.(1) Cod procedură penală conform cărora "persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare". Reparația constă, de regulă, în plata unei sume de bani de către stat prin Ministerul Finanțelor Publice, iar, pentru obținerea reparării pagubei, persoana îndreptățiră se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază, chemând în judecata civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 505-506 Cod procedură penală). În cursul procesului penal pornit împotriva sa, inculpatul n-a fost condamnat definitiv pe nedrept și, deci, n-a fost victima unei erori judiciare în sensul art. 504 alin. 1 Cod procedură penală, ca să fie îndreptățit la plata despăgubirilor din partea pârâtului Statul Român. În cazul în speță, judecătorii care au soluționat procesul penal privindu-l pe inculpatul n-au săvârșit nicio eroare judiciară de genul celei reglementate în art. 504 alin.1 Cod procedură penală combinat cu art. 507 din același cod, pentru că, de la bun început, l-au achitat și nu l-au condamnat pe nedrept pe reclamant pentru vreuna din faptele penale descrise în rechizitoriu.
De aceea, repararea pagubei materiale și a daunei morale cauzate reclamantului, care a fost implicat într-un proces penal ce a durat 9 ani, soldat cu achitarea sa, dar și cu suferințe indiscutabile pe plan individual și familial din punct de vedere psihic, profesional și social poate fi obținută de acesta nu în baza art. 504-506 Cod procedură penală de la Statul Român, ci în baza art. 998 Cod civil, de la denunțătorii săi, care n-au obținut condamnarea celui denunțat, acest text legal prevăzând că omul este responsabil de prejudiciul cauzat prin fapta sa.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel reclamantul, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului său, reclamantul reiterează, în principal, motivele invocate în fața primei instanțe, arătând, în plus, că statul și nu denunțătorul este C obligat să repare prejudiciul, inclusiv raportat la disp. art. 998 și urm. civil, disp. art. 504 pr. pen. fiind anacronice, conform celor statuate de Curtea Constituțională în decizia nr. 45/1998.
Pârâtul, prin întâmpinare, solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, pentru motivele reținut deja de prima instanță.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, precum și a celor de ordine publică, raportat la disp. art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1 Cod proc.civ. curtea apreciază că apelul este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în temeiul art. 129 alin. 4 Cod proc. civ. curtea a pus în discuția reprezentantului reclamantului temeiul juridic al acțiunii, acesta arătând că înțelege să-și fundamenteze cererea atât pe disp. art. 504 și urm. pr. pen, cât și pe disp. art. 998 și urm. civil.
În ceea ce privește disp. art. 504 și urm. pr. pen, așa cum corect reținut prima instanță, acestea nu sunt aplicabile în cauză, nefiind vorba de o condamnare definitivă urmată de o hotărâre definitivă de achitare în rejudecare, ori de o privare de libertate sau restrângere libertății în mod nelegal, constatată prin ordonanță procurorului de revocare măsurii, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare urmăririi penale ori prin hotărâre instanței de revocare măsurii privative sau restrictive de libertate prin achitare sau încetarea procesului penal.
În realitate, reclamantul solicitat despăgubiri pentru că a fost anchetat și judecat o perioadă îndelungată de timp, nevinovăția sa fiind stabilită prin hotărâre penală definitivă, însă, în răstimpul cât a durat procesul, suferit un prejudiciu cărui reparare îl solicită.
Acest prejudiciu având o valoare, conform susținerilor reclamantului, de 445.000 lei, deci sub 500.000 lei, competența materială de soluționare a acțiunii în primă instanță aparține judecătoriei.
În ceea ce privește competența teritorială, invocându-se răspunderea civilă delictuală, sunt aplicabile disp. art. 10 pct. 8 Cod proc. civ. referitoare la instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta, aceasta fiind Judecătoria Baia Mare, ea fiind prima instanță de la care fost strămutată cauza, iar rechizitoriul fiind întocmit de parchetul de pe lângă această judecătorie.
Întrucât tribunalul judecat cauza fără a fi competent, în temeiul art. 297 alin. 2 Cod proc. civ. curtea va anula sentința apelată și va trimite cauza spre judecare instanței competente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1210 din 4.11.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, pe care o anulează și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Baia Mare.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
plecată în pensie, semnează
grefier șef secție civilă,
Red. dact. GC
6 ex/11.05.2009
Jud. primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Chiș
