Eroare judiciara. Speta. Decizia 146/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 146/Ap
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
GREFIER - -
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, d-na - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 52 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 26 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 3 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr.52/26.02.2009 a Tribunalului Brașovs -a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Statul Român.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata unor daune materiale si morale pentru privarea de libertate ce a avut loc, in perioada 3.04.200716.05.2007, 5.10.2007- 08.02.2008.
Dupa cum rezulta din actele de la dosar, in aceasta perioada de timp reclamanta a fost privata de libertate in baza mandatului de executare nr. 2109/12.12.2002 emis de Judecatoria B in baza sentintei nr. 1262/3.06.2002 si deciziei penale nr. 702 /A/25.09.2002 a Tribunalului B prin care reclamanta a fost condamnata la 1 an si o luna inchisoare.
Prin sentinta penala nr. 201 /25.01.2000 pronuntata de Judecatoria ramasa definitiva reclamanta a fost condamnata la pedeapsa de 1 an si o luna inchisoare.
Prin sentinta penala nr. 1262/3.06.2002 pronuntata de Judecatoria B ramasa definitiva prin decizia penala nr. 702 /A/25.09.2002 a Tribunalului B reclamanta a fost condamnata la pedeapsa de 1 an si o luna inchisoare rezultata in urma contopirii pedepsei stabilite cu pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr. 201 /25.01.2000 pronuntata de Judecatoria B, prevazandu-se deducerea perioadei executate de la 03.05.2001 la 26.06.2001 si de la 26.09.2001 la 05.06.2002.
In sustinerea nelegalitatii mandatului reclamanta invoca faptul ca acesta a fost emis fara sa se observe ca prin sentinta penala nr. 709/27.03.2002 pronuntata de Judecatoria B se dispusese liberarea conditionata a reclamantei din executarea pedepsei aplicate prin sentinta penala nr. 201/25.01.2000 pronuntata de Judecatoria B, reclamanta fiind pusa in libertate la data de 6.06.2002.
In ceea ce priveste liberarea conditionata la care face referire reclamanta instanta constata ca aceasta s-a referit la pedeapsa dispusa prin sentinta penala nr. 709/27.03.2002 pronuntata de Judecatoria B si la mandatul de executare a pedepsei nr. 341/2001 emis de Judecatoria B si nu la mandatul de executare nr. 2109/12.12.2002 emis de Judecatoria B in baza sentintei nr. 1262/3.06.2002 si deciziei penale nr. 702 /A/25.09.2002 a Tribunalului
Potrivit art. 504. pr. penala "Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j)".
Instanta mai retine ca prin sentinta civila nr. 103/S/26.02.2004 pronuntata de Tribunalul Baf ost respinsa contestatia la executare formulata de contestatoarea reclamanta impotriva deciziei penale nr. 702/A/2002 a Tribunalului De asemenea prin sentinta penala nr. 247/21.02.2008 a Judecatoriei Baf ost respinsa contestatia formulata de reclamanta la executarea pedepsei de 1an si o luna inchisoare, aplicata prin sentinta nr. 1262/3.06.2002 a Judecatoriei
Asdadar, fata de prevederile legale mentionate instanta apreciaza ca in speta nu sunt intrunite conditiile pentru atragerea raspunderii statului in sensul repararii prejudciului suferit ca urmare a privarii de libertate de nedrept dat fiind ca in speta nu s-a dovedit ca privarea de libertate la care face referire reclamanta a fost dispusa in mod nelegal, nefiind infatisata vreo hotărâre definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) si nici macar o hotarare care sa constate nelegalitatea mandatului de executare nr. 2109/12.12.2002 emis de Judecatoria B in baza sentintei nr. 1262/3.06.2002 si deciziei penale nr. 702 /A/25.09.2002 a Tribunalului
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
Instanța de fond, observând că după săvârșirea infracțiunilor care au format obiectul cauzei penale inculpata a început executarea pedepsei de 1 an și 1 lună închisoare aplicată prin sentința penală nr. 201/2000 a Judecătoriei Brașov ce a fost anterior menționată și a executat o parte din pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală, a dedus perioada executată de la 3 mai 2001 la 26 iunie 2001 și de la 26 septembrie 2001 la zi.
Este de observat că, în dosarul nr. 178/2002 al Judecătoriei Brașov - se pronunța sentința penală nr. 1262/3 iunie 2002 - dată la care era deja în executarea primei pedepse, care a fost contopită cu cea care se pronunța la această dată, astfel că la data liberării condiționate efective, aceasta întrunea condițiile cerute de prevederile legale în materie, efectuând 274 de zile de detenție efectivă.
Serviciul de executări penale din cadrul Judecătoriei Brașov, fără nici un studiu al dosarelor, fără să țină cont că deja beneficiase de punere în libertate condiționată, ca urmare a executării pedepsei, emite mandatul 2109 din 12 2002, dată la care așa cum s-a arătat deja, aceasta era liberată condiționat din 6 iunie 2002, având 121 rest de zile neexecutate;or, la data de 12 2002, trecuseră și acele 121 de zile, ceea ce înseamnă că numai în cazul în care inculpata ar mai fi săvârșit alte fapte, aceasta ar mai fi putut fi reținută și eventual condamnată printr-o nouă sentință judecătorească ce putea să revoce acest beneficiu.
Emiterea mandatului de arestare fără ca cineva să verifice legalitatea și oportunitatea emiterii lui a dus la menținerea în evidențele persoanelor urmărite general a apelantei pentru fapte de înșelătorie și fraudă.
Mandatul european se emite de aceeași Judecătoria Brașov, prin ignorarea totală a actelor la care s-a fpcut referire, a faptului că executase în întregime pedeapsa, iar apoi finalmente apelanta a fost extrădată în România, unde a fost încarcerată la IGPR B, în 10 ianuarie 2008, fiind liberată condiționat, conform sentinței penale nr. 232/4 februarie 2008 Judecătoriei Sector V B, la data de 8 februarie 2008.
Consideră criticabilă hotărârea Tribunalului Brașov sub aspectul încălcării dreptului la apărare, a sancțiunii aplicate de decădere din probele admise, în condițiile în care la dosar nu exista mandatul de aducere a martorilor, dispusă de instanță, ci o înștiințare trimisă prin fax, cu privire la executarea acestor mandate și care de fapt preciza că martorii nu au fost identificați.
Potrivit art. 48 alin. 3 din Constituție, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. Astfel, principiul responsabilității statului față de persoanele care au suferit din cauza unor erori judiciare săvârșite în procesele penale trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori, fiind inadmisibil ca anumite erori judiciare neimputabile victimei să fie suportate de aceasta.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Federală a Finanțelor Publice B care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr.52/2009 ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele invocate în calea de atac și probele administrate, Curtea constată că apelul este nefondat.
dispozițiilor art.504 Cod proc.pen. pe care s-a întemeiat acțiunea reclamantei este circumscrisă fie unei condamnări definitive, a cărei nelegalitate a fost constatată în urma exercitării căilor de atac, fie unei arestări survenite în cursul procesului penal (în faza urmăririi penale sau a judecății).
Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanța procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanța procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută la art.10 alin.1 lit.j Cod proc.pen ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal.
Cererea apelantei reclamante nu se circumscrie temeiului de drept arătat, nefiind îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege.
Perioada la care face referire apelanta reclamantă, în sensul că a executat din pedeapsă mai mult decât s-a dispus prin hotărârea judecătorească nr.1262/2002, nu echivalează de fapt cu o privare de libertate ca măsură preventivă. Mandatul de executare nr.2109/12 dec.2002 a fost emis în baza unei hotărâri judecătorești de condamnare, iar împotriva mandatului nu s-a formulat o contestație la executare pentru a se constata nelegalitatea măsurii contestate.
Pe de altă parte, sentința penală nr.232/2008 a Judecătoriei Sect.1 B care a dispus liberarea condiționată a reclamantei de sub puterea mandatului de executare nr.2109/2002 emis de Judecătoria Brașov, a statuat că reclamanta a executat 317 zile de închisoare din cele 396 de zile pedeapsă aplicată. Ca urmare susținerile reclamantei în sensul executării unei pedepse mai mari decât s-ar fi dispus în temeiul unei hotărâri judecătorești sunt nefondate.
Reglementarea legală ce stabilește în ce constau erorile judiciare pentru care poate fi angajată răspunderea statului, este art.504 Cod proc.pen. raportat la art.52 alin.3 din Constituția României. Din acest context legislativ rezultă că răspunderea statului este o răspundere directă, limitată doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale.
De altfel, pe calea unei astfel de acțiuni, al cărei obiect îl constituie acordarea daunelor materiale și morale în temeiul art.504 și 505 Cod proc.pen., nu poate fi examinată legalitatea unui mandat de executare a pedepsei emis în temeiul unei hotărâri judecătorești de condamnare.
Ca o consecință a neîndeplinirii condițiilor pentru atragerea răspunderii statului, în sensul reparării prejudiciului suferit, nu se justifică nici acordarea daunelor morale solicitate.
În cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile de acordare în raport cu dispozițiile art.505 alin.1 si 2 Cod proc.pen. și a criteriilor ce țin de persoana reclamantei, de felul în care au fost lezate valorile morale pe plan socio-profesional de viață privată și sănătate.
În temeiul considerentelor expuse mai sus și a prevederilor art.296 Cod proc.civ. apelul declarat de reclamanta va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 52/26.02.2009 a Tribunalului Brașov pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 3 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - ---
Grefier,
- -
Red. CJ - 21.12.09
Dact. GG - 20.01.10/5 ex.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică
