Eroare judiciara. Speta. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 19/A/2009
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 428 din 05.09.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile puse de reprezentanta pârâtului apelant și de reclamantul intimat au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 15 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.428/5 sept.2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea reclamantului împotriva Statului Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 250.000 euro cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Prin sentinta penala nr.870/13.09.2007 a Judecatoriei Cluj -N s-a admis cererea de revizuire, a fost anulata sentinta penala nr.750/1978, pronuntata in dosar nr.6407/1978 al Judecatoriei Cluj N si rejudecand cauza, a fost achitat inculpatul, sub aspectul savarsirii infractiunii prev, de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.c si alin. ultim cu aplic. art. 37 lit.a, d pen si art.61 pen.
Aceasta sentinta a ramas definitiva prin respingerea apelului, prin decizia penala nr.423/A/2007 a Tribunalului Cluj si apoi prin nerecurare.
Din considerentele sentintei penale a rezultat ca reclamantul este un cunoscut luptator anticomunist, care anterior pronuntarii sentintei nr.750/1978 a fost condamnat de organele judiciare comuniste la 25 ani inchisoare pentru uneltire impotriva ordinii sociale, a avut legaturi cu rezistenta anticomunista armata din muntii, a evadat din arestul securitatii, a organizat activitati de solidarizare cu revolutia anticomunista maghiara din 1956, a fost urmarit asiduu de catre securitate, dosarul sau cuprinzand 123 de volume ( 100.000 file ). In anii 80 petentul a organizat un atentat armat la viata dictatorului comunist.
In cursul anului 1978 ( anterior datei de 21 iunie ) reclamantul muncea in calitate de operator calculatoare la Centrul de Calcul al Intreprinderii. In cursul lunii iunie (anterior datei de 21 iunie ) reclamantul a observat ca din buzunarul hainei sale, lasate la serviciu, a disparut buletinul sau de identitate, act pe care l-a gasit apoi dupa aproximativ o saptamana.
La data de 21 iunie 1978 un ofiter de militie de nume a patruns in Clinica Maxilo Faciala din C N de unde, dintr-o magazie situata la etajul II, a luat poseta apartinand partii vatamate, in interiorul gentii gasindu-se suma de 414 lei, un buletin de identitate, un libret CEC cu 2.254 lei sold si alte obiecte marunte. Susnumitul avea un aspect fizic asemanator cu acela al reclamantului si a procedat la luarea posetei in urma ordinului dat de maiorul de securitate (in prezent decedat) care a primit ordin sa insceneze dezidentului anticomunist savarsirea unei infractiuni de drept comun.
Fapta a fost observat de martora (in prezent decedata) iar dupa luarea posetei numitul a fost vazut de catre partea vatamata. Susnumitul a parasit clinica in conformitate cu scenariul creat anterior si, la scurta vreme, a fost " prins " si adus inapoi de doi " studenti " care aveau legatura cu securitatea ori faceau parte din aceasta.
Martorul, doctor in cadrul clinicii, partea vatamata si martora, asistenta medicala in cadrul clinicii au procedat la identificarea barbatului substituit dupa buletinul de identitate sustras anterior) la reclamantului, iar apoi au dat drumul acestuia.
Ulterior, dupa una sau mai multe zile reclmantul a fost luat de la serviciu de catre doi militieni care l-au condus intr-o camera a clinicii, fiind prezentat spre recunoastere partii vatamate si martorei. Recunoasterea reclamantului de catre cele doua asistente medicale a fost repetata ulterior la sediul militiei.
Data fiind asemanarea fizica a reclamantului cu numitul, cele doua au aratat ca persoana prezentata spre recunoastere este aceeasi cu persoana care a comis " furtul " posetei.
Rezultatul juridic al inscenarii descrise a fost dosarul penal nr.6407/1978, in cursul audierilor ce au avut loc la parchet si in instanta reclamantul recunoscand savarsirea " infractiunii".
Reclamantul a fost arestat in cauza respectiva la data de 2 august 1978 si condamnat la 1 an si 3 luni inchisoare.
Situatia de fapt retinut a rezultat din coroborarea tuturor mijloacelor de proba administrate ( luand in considerare si declaratiile extrajudiciare ale numitului ) si explica motivul pentru care, in declaratia din data de 07.12.2006, martora a aratat ca crede in continuare ca reclamantul este autorul furtului posetei sale.Martora a fost si este victima inducerii in eroare creata de organele represive comuniste.
La data respectiva reclamantul a recunoscut savarsirea faptei inscenate intrucat i s-a parut nerealista posibilitatea de a fi condamnat pentru comiterea unei infractiuni minore si intrucat anterior formarii dosarului maiorul, care era insarcinat de securitate cu supravegherea sa, i-a propus sa devina informator al securitatii, la refuzul petentului comunicand acestuia ca ori va fi internat psihiatric la M (urmare nedorita de reclamant) ori va fi condamnat pentru furtul posetei.
S-a mai mentionat ca anterior condamnarii sale reclamantul continua sa reprezinte un element periculos pentru statul comunist, intretinand relatii cu mai multe ambasade straine, ceea ce reclama dezamorsarea sa.
Totodata, este cunoscut ca in anii 70 regimul comunist sustinea, in dialogurile politice internationale, ca in Romania nu mai exista detinuti politici, motiv pentru care dizidentii anticomunisti erau condamnati, prin inscenari, pentru comiterea unor infractiuni de drept comun. Acest lucru conducea si la dezavuarea pe plan international a luptatorilor anticomunisti.
Raportat la starea de fapt retinuta in hotararea judecatoreasca definitiva mentionata mai sus, instanta a considerat ca in cauza sunt incidente prevederile art.504 si 505.proc.pen., potrivit caror " persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare. La stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrangerii de libertate suportate, precum si de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa.
consta in plata unei sume de bani sau, tinandu-se seama de conditiile celui indreptatit la repararea pagubei si de natura daunei produse, in constituirea unei rente viagere ori in obligatia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa sa fie incredintat unui institut de asistenta sociala si medicala ".
Astfel, reclamantul a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 1 an si 3 luni si a executat efectiv aceasta pedeapsa, iar prin sentinta penala nr.870/13.09.2007 a Judecatoriei Cluj N, ca urmare a rejudecarii cauzei,a fost achitat.
Reclamantul este indreptatit sa solicite acordarea unei sume de bani cu titlu de reparatie atat pentru perioada in care a executat pedeapsa inchisorii, cat si raportat la consecintele produse asupra persoanei sale de condamnarea suferita.
Totodata, instanta a constatat ca in cauza nu este vorba despre o eroare judiciara care a condus la condamnarea reclamantului, ci despre o inscenare savarsita cu intentie de catre organele represive ale statului comunist impotriva reclamantului, cunoscut pentru atitudinea critica la adresa regimulul comunist.
Tribunalul mai retine si ca in Raportul final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Comuniste din Romania, act politic asumat de presedintele Romaniei, s-a propus "condamnarea explicita, categorica si neechivoca a sistemului comunist din Romania, de la infiintarea sa, pe baza de dictat, in anii 1944 - 1947 si pana la prabusire, in decembrie 1989. acest lucru, presedintele Romaniei isi va afirma admiratia pentru eroismul celor care s-au opus dictaturii, de la luptatorii din rezistenta si militantii partidelor politice anihilate de comunisti si pana la dizidentii si opozantii perioadei ".
Astfel, tribunalul a considerat ca Statul R are datoria de a repara, chiar partial, prejudiciile materiale si morale suferite de opozantii regimului comunist ca urmare a condamnarilor politice suferite.
In cauza, tribunalul a retinut atat suferintele fizice si morale create reclamantului prin executarea efectiva a pedepsei de 1 an si 3 luni inchisoare si ca urmare a stresului produs datorita condamnarii sale, in conditiile in care stia ca nu este vinovat de savarsirea infractiunii si care au condus la deteriorarea sanatatii sale, cat si faptul ca atingerea adusa demnitatii reclamantului a continuat si dupa executarea pedepsei, pana in momentul achitarii sale definitive.
In ceea ce priveste cuantumul daunelor morale, stabilirea acestuia nu este supusă unor criterii legale de determinare.Asa cum s-a retinut si in jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei erorii judiciare.
In cauza, tribunalul a considerat ca suma solicitata de reclamant cu titlu de daune morale, de 250.000 euro, reprezinta o reparatie echitabila pentru suferintele produse acestuia ca urmare a condamnarii sale produsa in urma inscenarii savarsite de catre organele represive ale statului comunist, raporat la toate elementele starii de fapt descrisa mai sus.
In consecinta, instanta a considerat ca actiunea reclamantului este intemeieata, urmand sa o admita si in baza art. art.504 si 505.proc.pen. sa oblige pârâtul să achite reclamantului suma de 250.000 EURO, reprezentând daune morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În susținerea apelului, pârâtul a arătat că la acordarea sumei de 250.000 euro, instanța nu a arătat modalitatea în care a realizat cuantificarea daunelor morale, fiind doar aprecieri subiective, imposibil de verificat sub aspectul controlului judiciar și că nu există probe sau acte care să justifice cuantumul daunelor morale acordate reclamantului.
În aceeași idee se mai susține că instanța nu a arătat în ce ar fi constat relația de cauzalitate dintre boala de care suferă în prezent reclamantul și prejudiciul moral iar regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie să fie unele care să asigure o satisfacție morale pe baza unei aprecieri în echitate, ceea ce nu s-a respectat prin hotărârea atacată.
Intimatul prin scriptul depus la filele 7-9 s-a opus admiterii apelului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel, a dispoz.art.295-297 pr.civ. și a actelor de la dosar, Curtea de Apel reține următoarele:
Acțiunea reclamantului vizează obligarea Statului Român la plata daunelor morale în sumă de 5.400.000 lei ca urmare a condamnării la 1 an și 3 luni închisoare prin sentința penală nr.750/7.08.1978-dos.pen.6407/1987 al Judecătoriei Cluj -N, hotărâre supusă revizuirii și anulată prin sentința penală nr.870/13 septembrie 2007 a Judecătoriei Cluj -
Cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, reclamantul și-a modificat pretențiile în sensul obligării pârâtului la plata daunelor morale în cuantumd e 250.000 euro (așa cum rezultă din încheierea de ședință din 29 august 2008, 29-30 dos.instanței de fond).
Cu acea ocazie, reclamantul a mai susținut faptul că a fost condamnat în timpul regimului comunist la pedeapsa de 25 de ani de închisoare din care a executat 8 ani în Penitenciarul Gherla (infracțiunea reținută în sarcina sa așa cum a arătat reclamantul, fiind cea de tentativă de omor, 29 dos.instanței de fond).
Cu privire la această susținere însă la dosar nu există dovezi în acest sens.
Susținerile reclamantului că în urma socului provocat de arestarea sa, i s-a diminuat vederea și că s-a îmbolnăvit de diabet, nu sunt însă probate, neexistând la dosar, nici un act medical în acest sens.
De fapt, singurele acte depuse de reclamant în susținerea acțiunii sale sunt cele de la filele 4-9 și 16-19, și anume: sentința penală nr.870/13 septembrie 2007 a Judecătoriei Cluj și decizia 423/17.12.2007 a Tribunalului Cluj, dosar nr- și respectiv fișa de pensie fila 6-8, și o xerocopie a carnetului de membru al Asociației foștilor deținuți politici și luptători anticomuniști (9).
Or, în această situație, instanța de fond în baza rolului activ prev.de art.129 pr.civ. avea obligația de a solicita administrarea unor probe legate de susținerile reclamantului inclusiv cu privire la starea sa de sănătate precum și cele ce vizau condamnarea lui la pedeapsa închisorii de 25 ani, la durata efectivă a privării reclamantului de libertate și data liberării lui din Penitenciarul Gherla.
Aceste aspecte erau necesare a fi lămurite în cauză raportat la dispozițiile art.505 pr.civ. care prevăd expres și imperativ că "la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate precum și de consecințele produse celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.
Reparația constă în plata unei sume de bani sau ținându-se seama de condițiile celui îndreptățit la repararea pagubei și de natura daunei produse, în constituirea unei rente viagere ori în obligația ca pe cheltuiala statului, cel privat de libertate, sau a cărui libertate a fost restrânsă, să fie încredințat unui institut de asistentă socială și medicală.
Persoanelor îndreptățite la repararea pagubei care înainte de privarea de libertate erau încadrate în muncă li se calculează la vechimea în muncă stabilită potrivit legii, și timpul cât au fost private de libertate.
Or, din considerentele hotărârii instanței de fond nu rezultă că aceasta a dat eficiență dispozițiilor art.505 pr.pen. nefiind analizate în concret raportat la persoana reclamantului, aspectele la care fac referire dispozițiile legale sus evocate.
Instanța de fond a dispus acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat de reclamant cu ocazia cuvântului în fond, de 250.000 euro fără însă a explicita criteriile și starea de fapt efectivă, raportate la persoana reclamantului (înainte și după condamnarea acestuia prin sentința penală nr.750/7.08.1978).
Or, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în numeroase decizii de speță, "la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimoniale se au în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de reclamant pe plan psihic, importanța valorilor morale lezate și măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială (dec.civ.1256/12.02.2004 Secția civilă și de proprietate intelectuală ÎCCJ); și decizia 2293/19.03.2004 a aceleiași instanțe.
Or, instanța de fond trebuia să examineze la stabilirea daunelor morale aceste aspecte raportat la faptul că din fișa de pensie de la filele 6-9 dos.instanței de fond rezultă că reclamantul a funcționat din 1948 la 1 ianuarie 1949 - la Direcția Generală a Poliției apoi, (ca asistent la facultatea de Drept) în cadrul Universității C (1 ianuarie 1949 - 31.08.1956 - asistent universitar lector la facultatea de istorie filozofie; - șef de catedră la Institutul C din 1956 1 septembrie la 30.11.1956 și apoi economist principal la Alimentara, C, Editura 1972 - secretar de redacție, din 29.03.1978 - la 28.06.1978 la Combinatul de și . C-N și apoi din 1982 (după condamnare din 1978) a fost încadrat la Intreprinderea de Prestări și Producție D încadrat ca economist principal până la 28 octombrie 1983.
Astfel, față de cele expuse, instanța reține că apelul pârâtului este fondat, urmând a fi admis a se desființa hotărârea instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care în baza rolului activ prev.de art.129 pr.civ. și pentru aflarea adevărului obiectiv urmează a dispune administrarea tuturor probelor necesare în raport cu criteriile prev.de art.505 pr.pen.și cu aspectele învederate de reclamant în acțiunea sa, inclusiv cele legate de condamnarea de 25 ani închisoare (la care a făcut referire cu ocazia dezbaterii cauzei în fond - încheierea din 29.08.2008). consecințele negative ale condamnărilor suferite de reclamant asupra sa, a familiei și a situației lui profesionale și de sănătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.428 din 5 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, Tribunalul Cluj.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.PE/CA
10.02.2009 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Eugenia Pușcașiu
