Eroare judiciara. Speta. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 20/
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul reclamant, domiciliat în C,-, - 6,. 1,.2 și cu domiciliul ales în C,-, -.A,.2,. 46 la cabinet de avocatură, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat C, cu sediul în B,-, sect. 5, împotriva sentinței civile din 9.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 14 ianuarie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru a delibera, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelului la data de 21 ianuarie 2009 când, a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța, înregistrată sub nr-, reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a investit instanța cu acțiunea civilă având ca obiect constatarea că reclamantul a fost deținut pe nedrept în perioada 12.08.1959-12.08.1962 și obligarea pârâtului la plata sumei de 350.000 lei, cu titlu de despăgubiri.
În motivarea acțiunii reclamantul învederat instanței că a fost condamnat pentru infracțiunea de uneltire contra securității interne a Republici Populare Române la pedeapsa de 8 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea averii, conform sentinței penale nr. 256/22.05.1952 pronunțată de Tribunalul Militar Constanța.
În baza sentinței penale de condamnare, reclamantul a fost deținut, fără un mandat de executare, la Penitenciarul de la data de 12.08.1959 până la 12.08.1962.
A mai arătat că faptele săvârșite nu sunt prevăzute de legea penală și nu încalcă prevederile art. 31 din Constituția României din anul 1948, astfel că în mod nelegal a fost condamnat la 8 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea averii.
În perioada încarcerării, reclamantul a fost supus unor tratamente inumane, fiind obligat la muncă silnică 18 ore pe zi, fără hrană, aducând grave prejudicii atât fizice cât și psihice.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 504 Cod pr. penală.
În ședința publică din 10.06.2008, s-au invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și prescripției dreptului la acțiune.
Soluționând cauza, Tribunalul Constanța prin sentința civilă pronunțată la data de 9.09.2008 a admis excepția inadmisibilității.
A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - C, cu motivarea că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 504 al.1 Cod pr. penală în sensul că, cel în cauză nu a depus o hotărâre judecătorească definitivă de achitare pentru a beneficia de daune morale.
În termen legal, împotriva sentinței civile din 9.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, a declarat apel reclamantul ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează apelul arătând că în mod nelegal a fost admisă excepția inadmisibilității întrucât art. 504 al.1 Cod pr. penală prevăd că " are dreptul la despăgubiri persoana care a fost condamnată definitiv".
în continuare că a fost condamnat pe nedrept la pedeapsa de 3 ani închisoare, motiv pentru care solicită daune morale potrivit art. 504 al.1 Cod pr. penală.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, excepție pe care instanța a admis-o, aceasta este nefondată, întrucât în mod nelegal a fost privat de libertate de la data de 12.08.1959 la 12.08.1962.
Pentru cele relatate mai sus, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:
Libertatea individuală constituie un drept fundamental al omului, garantat prin art. 23 din Constituție și reglementat de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ca un drept inalienabil, scopul garantării sale prin Convenție fiind acela de a proteja libertatea și siguranța persoanei împotriva arestărilor și deținerilor arbitrare. El privește orice persoană indiferent dacă este în stare de libertate sau de detenție.
Obligația statului de a repara prejudiciile suferite de cel care este arestat sau deținut cu încălcarea dispozițiilor legale în materie este stabilit constituțional prin art. 52 al(3) din Constituție și art. 504 - 506 Cod pr. penală.
Potrivit art. 504 Cod pr. penală, are dreptul la repararea prejudiciului și persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, iar potrivit al.3 al aceluiași articol, privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prev. de art. 10 al.1 lit."f" ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prev. de art. 10 al.1 lit."j" Cod pr. penală.
Conform art. 506 al.2 Cod pr. penală, acțiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonanțelor procurorului, prev. în art. 504 Cod pr. penală.
În cauza dedusă judecății, a investit Tribunalul Constanța cu o acțiune în baza căreia a solicitat obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 350.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru deținerea pe nedrept pe perioada 12.08.1959 - 12.08.1962.
Soluționând acțiunea, în mod corect Tribunalul Constanțaa respins-o ca inadmisibilă întrucât reclamantul nu a administrat probe în susținerea cererii sale pentru a dovedi că a fost reținut pe nedrept pe perioada mai sus menționată.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelantul reclamant, domiciliat în C,-, - 6,. 1,.2 și cu domiciliul ales în C,-, -.A,.2,. 46 la cabinet de avocatură, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat C, cu sediul în B,-, sect. 5, împotriva sentinței civile din 9.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - Grefier, - -
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
20.02.2009
Dact.gref.
7 ex./20.02.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Paulina Georgescu
