Eroare judiciara. Speta. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 23/
Ședința publică din 28 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul reclamant, domiciliat în orașul,-, -.A,.I,. 2, județul C în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul -, nr. 18, împotriva sentinței civile nr. 1082 din 2.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, conform disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Grefierul de ședință învederează instanței că întâmpinarea depusă de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin C la 22.01.2009 nu a fost comunicată din lipsa fondurilor pentru corespondență și că apelantul reclamant a depus, la 20.01.2009, precizări la apelul formulat.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța înmânează reprezentantului parchetului întâmpinarea intimatului pârât și precizările la apel formulate de către apelantul reclamant.
Reprezentantul parchetului, susține că nu are cereri prealabile de formulat și că este în măsură să pună concluzii asupra cauzei deduse judecății.
Reținând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a apelului apreciind că, față de actele depuse la dosarul cauzei, s-a demonstrat că acțiunea formulată în temeiul art. 504 Cod pr. penală nu răspunde textului de lege invocat. Persoanei în cauză, deși i s-a restrâns dreptul la circulație, i s-a dovedit vinovăția și a fost condamnată la o pedeapsă cu suspendare. Măsura aplicată în temeiul art. 145/1 Cod pr. penală a fost ulterior înlocuită de către instanța de judecată. În consecință, nu sunt îndeplinite dispozițiile legale pentru a fi obligat statul la plata de despăgubiri.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra cererii de apel;
Reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin C, a solicitat instanței, obligarea paratului la plata sumei de 5.000 de euro, cu titlu de daune materiale și de 1.000.000 de euro, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul suferit ca urmare a restrângerii libertății de circulație, în mod nelegal.
În expunerea situației de fapt a arătat reclamantul că, în urma unui flagrant organizat de la data de 23.06.2003 a fost arestat preventiv.
Prin încheierea din data de 11.07.2003 Tribunalul Constantaa înlocuit măsura arestării preventive, cu aceea de a nu părăsi localitatea.
Prin încheierea din data de 10.10.2003 s-a dispus înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea, cu măsura obligării de a nu părăsi tara.
Prin sentința penală nr.54/30.01.2004 Tribunalul Constantaa dispus condamnarea reclamantului la 2 ani de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
A mai arătat reclamantul că, la data de 02.09.2007, în timp ce se deplasa cu familia in Turcia, i s-a interzis ieșirea din țară și a fost obligat să coboare din autocar, în fata celor 40 de persoane cu care călătorea
A susținut reclamantul că o asemenea atitudine a autorităților este de natură să îi lezeze demnitatea în condițiile în care, măsura obligării de a nu părăsi țara a încetat de drept la data de 30.01.2004, iar măsura a fost menținută in mod nelegal pana pe data de 20.09.2007.
Prin sentința civilă nr. 1082 din 2.10.2008 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că, otrivit p. art.504c.pr.pen. -" (1) Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
(2) Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
(3) Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j). "
Pentru angajarea răspunderii statului pentru erorile judiciare trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:
- în cursul unui proces, persoanei să i se fi restrâns libertatea in mod nelegal;
- restrângerea de libertate să fi fost revocată prin hotărâre a instanței sau prin hotărâre definitivă de achitare.
Eroarea judiciară constă, așadar, în greșita stabilire a faptelor, în cursul procesului penal, de natură să atragă greșita aplicare a unei măsuri preventive, cum este aceea de a nu părăsi tara.
In cauză vinovăția reclamantului a fost dovedită,astfel încât acesta a fot condamnat definitiv pentru infracțiunea comisă, iar măsura preventivă nu a fost revocată, în sensul art.504 alin.3 Cod pr. penală prin ordonanța a procurorului sau prin hotărâre a instanței, ci a încetat de drept, împrejurare care nu se încadrează în noțiunea de revocare, spre a fi aplicabile dispozițiile legale mai sus enunțate.
In motivarea acțiunii reclamantul a mai învederat instanței că, în temeiul dispozițiilor art.350 Cod pr. penală, instanța avea obligația, ca prin hotărâre să se pronunțe asupra luării sau revocării măsurii obligării sale de a nu părăsi localitatea sau tara,cu motivarea corespunzătoare a soluției pronunțate.
La data pronunțării sentinței penale nr.54/2004, art.350 Cod pr. penală nu prevedea o asemenea obligație pentru instanță. Obligația instanței de a se pronunța asupra măsurii obligării de a nu părăsi tara a fost instituită prin Legea nr.356/21.07.2006, pentru modificarea Codului d e procedură penală.
Reclamantul formulează apel împotriva sentinței civile nr. 1082/2.10.2008, solicitând suportarea de către Statul Român de daune materiale și morale, ca urmare a unei grave erori judiciare, ce a determinat restrângerea libertății de circulație pe o perioadă de 4 ani - eroare produsă în dosarul nr. 1170/2003.
Instanța civilă, în loc să se pronunțe pe pagubele provocate prin eroare judiciară, a pus în discuție vinovăția apelantului în dosarul penal 1170/2003.
Examinând motivele de apel și verificând limita de investire, obiectul cererii și probele administrate, instanța reține următoarele:
Prin cererea adresată instanței reclamantul a solicitat obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata a 5.000 euro daune materiale și 1.000.000 euro daune morale, pentru prejudiciul suferit ca urmare a restrângerii libertății de circulație.
Pentru a fi în prezența unei situații prin care se angajează răspunderea statului pentru erori judiciare, trebuie să fie îndeplinite cumulativ condițiile înscrise în temeiul de drept ce stă la baza unor astfel de forme de răspundere, respectiv art. 504 Cod pr. civilă.
Condițiile prevăzute de art. 504 Cod pr. penală sunt:
- în cursul procesului, unei persoane i s-a restrâns libertatea în mod nelegal;
- restrângerea de libertate trebuie stabilită prin ordonanța procurorului sau hotărâre a instanței de revocare a măsurii restrictive de libertate sau hotărâre definitivă de achitare.
Eroare judiciară constă în greșita stabilire a faptelor, în cursul procesului penal, având ca urmare o condamnare definitivă sau restrângerea libertății în mod nelegal a unei persoane nevinovate.
Vinovăția reclamantului, care nu dorește a fi analizată dar care stă la baza cererii, a fost dovedită, el fiind condamnat definitiv prin sentința penală nr. 54/2004 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosarul nr. 1770/2003, hotărâre definitivă la data de 25.03.2008, prin decizia penală nr. 2080/25.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit irevocabil măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură luată inițial prin încheierea din 10.10.2003.
Urmare a stabilirii definitive a măsurii prin încheierea din 20.09.2007, instanța a constatat încetarea de drept a măsurii obligării de a nu părăsi țara la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 54/2004.
Pe cale de consecință, instanța nu a revocat măsura preventivă, ci a constatat că aceasta a încetat de drept.
În cauză, nu există o hotărâre de a revoca măsura preventivă, prin care să se rețină că măsura este nelegală, ci măsura a încetat de drept.
Referitor la împrejurarea că instanța avea obligația revocării măsurii, de precizat este că la data pronunțării sentinței penale nr. 54/2004, Codul d e procedură penală nu avea o astfel de obligație în sarcina instanței.
Obligația instanței de a se pronunța asupra măsurii obligării de a nu părăsi țara a fost instituită de Legea nr. 356/21.07.2006 ca efect al modificării Codului d e procedură penală.
Prin urmare, cererea apelantului de a i se acorda măsuri sub forma daunelor materiale și morale nu a fost dovedită, iar temeiul de drept invocat - art. 504 Cod pr penală - nu a fost respectat, acest text având obligatoriu condiții cumulative ce trebuie îndeplinite pentru antrenarea răspunderii statului în erori judiciare.
Față de considerentele de mai sus, în baza art. 296 Cod pr. civilă, instanța va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelantul reclamant, domiciliat în orașul,-, -.A,.I,. 2, județul C în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul -, nr. 18, împotriva sentinței civile nr. 1082 din 2.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - Grefier, - -
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
10.03.2009
Dact.gref.
5 ex./10.03.2009
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Daniela Petrovici
