Eroare judiciara. Speta. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 27/A/2010
Ședința publică din 17 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor Traian Dârjan
JUDECĂTOR:
--- -
- - -președinte al Secției civile
GREFIER:
- -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 653/A din 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTRUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect reparare prejudicii produse prin erori judiciare.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei se prezintă reclamantul-apelant, asistat de avocat
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat de d-na procuror .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 ianuarie 2010, pârâtul-intimat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței apelate. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamantului-apelant și se lasă cauza la a doua strigare, pentru a i se da posibilitatea reprezentantei reclamantului-apelant să lectureze întâmpinarea.
La reluarea cauzei, reprezentanta reclamantului-apelant depune la dosar delegația de reprezentare, copia unei adrese emanând de la Comisia Pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența prin care se comunică faptul că această comisie din cadrul Ministerului Justiției a apreciat caracterul politic al hotărârilor judecătorești în care se menționează expres că persoanele condamnate nu s-au prezentat la încorporare, nu s-au supus la încorporare sau nu s-au supus ordinelor superiorilor din motive religioase, ca formă de protest la îngrădirea exercitării dreptului de a-și alege și de a practica în mod liber credința sau religia. Depune de asemenea un set de hotărâri pronunțate în cauze similare, a căror soluție este favorabilă, cu titlu de practică judiciară. Se comunică un set din aceste acte reprezentantei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Verificând actele dosarului, instanța constată că memoriul de apel a fost redactat și semnat de dl. avocat care, care însă nu are delegație la dosar.
La întrebarea instanței, reclamantul-apelant arată că înțelege să-și însușească și să suțină apelul declarat și formulat de dl. avocat și procedează la semnarea acestuia în fața instanței.
Reprezentanta parchetului învederează instanței faptul că prin prin Decizia nr. XXXII din 16 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Csație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. "a" din Decretul-Lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că persoanele condamnate definitiv pentru infracțiunile contra capacității de apărare a țării, prevăzute de art. 334 și 354 din Codul penal, săvârșite din motive de conștiință, nu pot beneficia de drepturile acordate pentru persoanele persecutate din motive politice.
În replică, reprezentanta reclamantului-apelant arată că decizia invocată de reprezentanta parchetului nu este încă motivată, astfel că nu este obligatorie pentru instanțe.
Reprezentanta parchetului arată că într-adevăr, decizia la care a făcut referire nu este încă publicată în Monitorul Oficial, astfel că nu este obligatorie, însă poate fi luată în considerare ca un argument în soluționarea cauzei.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantului-apelant arată că toate condamnările pronunțate în baza art. 354 Cod penal, au un caracter politic în raport cu prevederile Constituției de la acea dată. Consideră că a fost o reacție de protest a credincioșilor aparținând unor culte religioase împotriva statului ateist, care nu accepta niciun fel de manifestare religioasă.
La întrebarea instanței, reclamantul-apelant arată că doctrina cultului din care face parte este o doctrină pacifistă, care nu agrează nicio formă de violență, iar efectuarea stagiului militar contravine doctrinei cultului și conștiinței sale. Arată de asemenea că s-a prezentat la încorporare, însă a refuzat să se prezinte la unitatea militară unde a fost repartizat să efectueze stagiul militar, nu din opoziție contra regimului politic ci datorită convingerii religioase, doctrina cultului din care face parte nepermițându-i să pună mâna pe arme sau să facă uz de acestea.
Reprezentanta reclamantului-apelant solicită încuviințarea probei testimoniale prin care dorește să probeze teza potrivit căreia deținuții condamnați pe motive religioase, au fost asimilați deținuților politici și închiși în închisori unde erau deținuți condamnații politici. Este astfel evident faptul că aceste condamnări prounțate în baza art. 354 din Codul penal, au avut un caracter strict politic.
La întrebarea instanței, dacă după anul 1989 au mai fost pronunțate condamări în baza art. 354 Cod penal din motive religioase, reprezentanta reclamantului-apelant arată că nu are cunoștință despre acest fapt, iar reprezentanta parchetului arată că au mai fost pronunțate o perioadă de timp astfel condamnări, însă practica nu era unitară, apoi fost pronunțată de Înalta Curte de Curtea Supremă de Justiție Decizia nr. 6 din 15 decembrie 2001, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 46/1996 pentru cazul neprezentării la executarea serviciului mitilitar alternativ la care se referă acest text de lege.
Cu privire la cererea privind încuviințarea probei testimoniale, reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită respingerea acesteia ca nefiind utilă cauzei, iar cu privire la înscrisul emanând de la Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența prin care s-a apreciat caracterul politic al hotărârilor judecătorești în care se menționează expres că persoanele condamnate nu s-au prezentat la încorporare, arată că este irelevantă în cauză, întrucât potrivit prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, aracterul politic al acestor condamnări se constată de instanța judecătorească.
Reprezentanta reclamantului-apelant, în replică, arată că Legea nr. 221/2009 impune reconstituirea dosarului. În prezent, acesta nu mai există, însă se poate consulta dosarul aflat în arhivele fostei securități, întrucât membrii cultului religios Martorii lui au fost în permanență urmăriți și persecutați.
Curtea după deliberare, având în vedere obiectul acțiunii, înscrisurile depuse la dosar, dispozițiile incidente în cauză și răspunsul dat de reclamantul-apelant la întrebarea instanței, apreciază că nu se impune administrarea probei testimoniale, motiv pentru care respinge ca neîntemeiată cerereaa în probațiune.
Nefiind alte prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamantului-apelant susține apelul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate și rejudecând cauza pe fond, să se admită acțiunea așa cum a fost formulată și în consecință să se constate caracterul politic al condamnării penale dispuse prin sentința penală nr. 177 din 15 noiembrie 1984, pronunțată de Tribunalul Militar Cluj, cu obligarea Statului Român la plata daunelor morale în cuantum de 45.000 euro pentru prejudiciul moral suferit de reclamant.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pune concluzii în sensul respingerii apelului ca nefondat, apreciind că fapta pentru care a fost condamnat apelantul nu are caracter politic, având în vedere că acesta a declarat că nu s-a prezentat la încorporare din motive de conștiință.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.4276/117 din 27 iulie 2009 la Tribunalul Cluj, reclamantul l-a chemat în judecată pe pârâtul FINANȚELOR PUBLICE, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să constate caracterul politic al condamnării penale dispuse prin sentința penală nr.177 din 15.11.1984 a Tribunalului Militar Cluj și obligarea pârâtului la plata sumei de 45.000 euro, echivalentul ei în lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea la executarea pedepsei în loc de deținere.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.5 alin. (1) lit.a) din Legea nr.221/2009.
Prin sentința civilă nr.653 din 23 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins acțiunea civilă intentată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect pretenții în baza Legii nr.221/2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr.177 din 15.11.1984 a Tribunalului Militar Cluj, reclamantul a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională, pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare, având în vedere că inculpatul a refuzat să fie încorporat pe motiv că aparține organizației "Martorii lui ", ale cărei precepte îi interzic să satisfacă serviciul militar.
Fapta săvârșită de reclamant, pentru care a fost condamnat penal, nu se încadrează în prevederile art.1 alin. (3) din Legea nr.221/2009 și ale art.2 alin. (1) și (2) din OUG nr.214/2009.
Constituția României din anul 1965, garantat în cuprinsul art.30, libertatea conștiinței și libertatea cultului religios, iar în art.40 a instituit obligația pentru toți cetățenii, de a îndeplini serviciul militar.
Infracțiunea pentru care reclamantul a fost condamnat, există și în prezent în Codul penal, nefiind abrogată expres. Chiar actuala Constituție prevede printre puținele obligații ale cetățenilor români, și pe aceea de apărare a țării.
Forma prin care se realizează această obligație, cuprinde și necesitatea de a desăvârși pregătirea militară, iar în cazul unui conflict armat, de participare la forțele armate ale statului, ceea ce presupune inclusiv obligația de a primi o armă și de aof olosi. A interpreta în alt mod această obligație, s-ar ajunge la golirea de conținut a acestei obligații, respectiv la o negare a sa.
Nu se poate aprecia că refuzul de a primi arma din cauza convingerilor religioase, ar echivala cu o oponență fără echivoc împotriva principiilor statului comunist, câtă vreme aceste infracțiuni mai sus sunt încă incriminate de Codul penal, iar condamnări pentru săvârșirea lor au fost dispuse și după 22 decembrie 1989, când nu se mai poate susține că regimul politic din România are caracter totalitar.
Aspectele legate de modalitatea de executare a pedepsei invocate de reclamant, chiar dacă ar fi reale, nu schimbă caracterul de drept comun al condamnării.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea ei și rejudecând cauza, admiterea ei în sensul constatării caracterului politic al condamnării și în consecință obligarea Statului Român la plata daunelor morale în cuantum de 45.000 euro, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, reclamantul a susținut că sentința apelată este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea dreptului fundamental la apărare, garantat de art.24 alin. (1) din Constituție.
La primul termen de judecată, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, prima instanță s-a considerat lămurită și a respins cererea de încuviințare a probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, cu toate că îi revenea rolul de a constata caracterul politic al condamnării, în condițiile art.4 din Legea nr.221/2009.
De asemenea, instanța nu a făcut demersuri în vederea reconstituirii dosarului de condamnare și nici nu s-a cerut punctul de vedere scris al Asociației Politici.
Judecătorul fondului și-a fundamentat întreaga motivare pe susținerile pârâtei din întâmpinare, care a calificat condamnarea suferită de reclamant ca fiind una de drept comun, precum și pe decizia nr.7724/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În realitate, reclamantul a refuzat să se prezinte la încorporare, din cauza convingerilor sale religioase, întrucât era membru al cultului "Martorii lui ", care nu-i permiteau satisfacerea serviciului militar.
Deși formal a existat libertatea convingerilor religioase, statul comunist a sancționat neîndeplinirea serviciului militar obligatoriu, fără a le da posibilitatea adepților acestui cult, la o alternativă față de prestarea serviciului militar, dându-se astfel expresie politică regimului comunist, de a nu se accepta decât doctrina partidului comunist, de natură ateistă. Refuzul de a primi arma, din cauza convingerilor religioase, a echivalat cu o oponență neechivocă împotriva principiilor statului comunist totalitar. În acele împrejurări, condamnările suportate de credincioșii diverselor culte religioase care și-au exprimat în mod fățiș convingerile lor și au suportat regorile legii penale, au avut un evident caracter politic.
Pentru aceste considerente, au fost admise toate cererile formulate în temeiul Ordonanței Guvernului nr.214/1999 de persoane aflate în situații identice, așa cum rezultă și din răspunsul nr.-/2009 al Comisiei pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența, prin care s-a apreciat caracterul politic al condamnărilor penale pentru neprezentare la încorporare.
Instanța supremă prin decizia din 14 mai 2009, verificând legalitatea unui certificat pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, s-a pronunțat în sensul în care se dă expresie politică condamnărilor suferite din motive religioase de către membrii cultului religios "Martorii lui ".
Intimatul Statul Român prin întâmpinare depusă la dosar 8, a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de drept comun, fără să urmărească împotrivirea lor față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.177 din 15 noiembrie 1984 Tribunalului Militar Cluj, reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de trei ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare.
Constituția României din anul 1965, garantat în art.30 libertatea conștiinței și libertatea cultului religios, dar totodată în art.40 a instituit obligația tuturor cetățenilor țării, de a îndeplini serviciul militar.
În acel context, condamnările în temeiul art.334 și art.335 din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de insubordonare sau de neprezentare la încorporare, nu pot fi înțelese ca încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ori ca negări și nerespectări ale drepturilor civile și politice.
Asemenea condamnări, nu au fost dispuse pe criteriul apartenenței la un anumit cult religios, în speță "Martorii lui ", ci pentru săvârșirea unor fapte strict determinate de norme penale, iar problema libertății de conștiință și de religie în legătură cu obligația de satisfacere a stagiului militar, nu poate fi considerată ca fiind indisolubil legată de regimul politic existent în acea perioadă, deoarece nu are la bază raționamente ce țineau de valorile comuniste, ci de organizarea și legiferarea modului de efectuare a stagiului militar.
Rezultă că restrângerea libertății de conștiință, în legătură cu executarea serviciului militar obligatoriu, în fostul regim comunist, nu ținea strict de regimul dictatorial, ci de cadrul instituțional și legal de îndeplinire a unei obligații constituționale, cadru menținut și în perioada post-decembristă, până la reglementarea serviciului militar alternativ și apoi a celui profesionist.
Din perspectiva CEDO, prin Hotărârea Comisiei din 14 octombrie 1985 în cauza Johansen contra Norvegiei, s-a decis că dispozițiile art.4 parag.3 lit.b), nu obligă statele contractante să prevadă un serviciu civil de substituție a serviciului militar, pentru cei care nu sunt în măsură să îl satisfacă din motive de conștiință, obligația îndeplinirii lui fiind compatibilă cu exigențele textului Convenției.
De asemenea, prin Hotărârea din 9 mai 1984 încauza A contraElveției, prin Hotărârea din 12 decembrie 1966 încauza Grandrath contraGermanieiși prin Hotărârea din 11 octombrie 1984 încauza N contraSuediei, s-a stabilit că nu constituie o încălcare a art.9 din Convenție, care garantează libertatea de gândire, conștiință și de religie, pronunțarea unei pedepse pentru refuzul executării serviciului militar.
Practica judiciară prezentată de apelant, nu constituie izvor de drept, astfel că nu este obligatorie pentru instanță.
Nici decizia nr.XXXII din 13 noiembrie 2009 Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a decis că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.1 alin. (1) lit.a) din Decretul-lege nr.118/1990, republicată, persoanele condamnate definitiv pentru infracțiunile contra capacității de apărare a țării, prevăzute de art.334 și 354 din Codul penal, săvârșite din motive de conștiință, nu pot beneficia de drepturile acordate pentru persoanele persecutate din motive politice, nu este obligatorie pentru instanțe decât de la publicarea ei în "Monitorul Oficial", potrivit art.329 alin.(3) pr.civ. dar instanțele nu pot face totuși abstracție totală de existența ei, nici între data pronunțării și data publicării ei, mai ales atunci când este convingătoare prin forța argumentelor pe care se sprijină și care sunt însușite din convingere de către instanțe.
Prin urmare, în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 alin. (4) și de art.4 alin. (1) din Legea nr.221/2009, pentru a se putea constata caracterul politic al infracțiunii de drept comun, contra capacității de apărare a țării, astfel încât să i se poată acorda reclamantului-apelant daunele morale solicitate, în sumă de 45.00 euro.
Nu corespunde realității că reclamantului i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, câtă vreme acesta a fost asistat de av.; în privința probelor solicitate de reprezentantul reclamantului, prima instanță le-a respins ca nefiind conclude în raport cu obiectul cererii și a dispozițiilor legale invocate, instanța fiind suverană să aprecieze în ce măsură sunt utile sau nu soluționării cauzei, ceea ce nu înseamnă încălcarea dreptului la apărare, așa cum susține în mod neîntemeiat apelantul.
Atât înscrisurile depuse la prima instanță, cât și cele depuse în apel, nu sunt în măsură să formeze convingerea instanței că infracțiunea de drept comun săvârșită de reclamant ca urmare a neprezentării lui la încorporare pe motiv că este membru al cultului religios intitulat "Martorii lui " și respectiv condamnarea acestuia, ar avea caracter politic, raportat la dispozițiile Legii nr.221/2009.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 pr.civ. se va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.653 din 23 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
--- - - - - -
Red.DT: 19.02.2010
Dact.CA: 22.02.2010 -5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Tania Antoaneta Nistor Traian DârjanJudecători:Tania Antoaneta Nistor Traian Dârjan
