Eroare judiciara. Speta. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
Grefier: - -
************************************
La ordine a venit spre soluționare, cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror, apelurile civile promovate de reclamantul și Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, împotriva sentinței civile nr.499 din 26 august 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-. -
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru apelantul reclamantul procurator și pentru apelanta pârâtă consilier juridic.-
Procedura este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Procuratorul apelantului - reclamant solicită admiterea apelului, casarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Cu privire la apelul promovat de pârât solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat.
Reprezentanta apelantului - pârât solicită admiterea apelului, casarea sentinței și diminuarea despăgubirilor acordate. Cu privire la apelul promovat de reclamant solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea apelului declarat de reclamant și admiterea apelului declarat de pârât cu modificarea sentinței în sensul de a se diminua despăgubirile acordate. -
S-au declarat dezbaterile închise.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra apelurilor civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr.499/C/26.08.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă având ca obiect reparare erori judiciare formulată de reclamantul, împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 111.852,82 lei compusă din 4650 lei venituri din muncă nerealizate, 6963 lei onorarii de avocat, 239,82 lei contravaloarea combustibil auto și 100.000 lei daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-, reclamantul a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, în temeiul art. 2 alin. 1 lit. h din Codul d e procedură civilă, art. 504 și următoarele din Codul d e procedură penală, acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului, ca urmare a luării măsurii arestării nelegale, la plata sumei de 28.602 lei cu titlu de despăgubiri materiale, din care 20.000 lei reprezintă venitul minim de întreținere al familiei sale, de care aceasta a fost lipsită, 6963 lei reprezintă onorarii avocat și 1639 lei cheltuieli de deplasare - și a sumei de 300.000 lei reprezentând daune morale, sume ce se vor actualiza în raport de rata inflației, și care reprezintă cuantificarea în bani a celor 449 zile de lipsire de libertate în mod nelegal, efectuate în baza mandatului de arestare preventivă emis de procuror în faza de urmărire penală și judecată, deși nu existau indicii temeinice.
În fapt, reclamantul arată că împotriva sa s-a declanșat urmărirea penală la data de 10.11.2003, procesul penal continuând până la judecarea cauzei în fond la 20.12.2005, perioadă în cadrul căreia a fost arestat preventiv. Începând cu data de 07.07.2004, când Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamța emis ordonanță de reținere pentru 24 de ore și continuând de pe data de 08.07.2004 când, ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale, s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 59/08.07.2004 pentru o durată de 30 de zile care ulterior a fost prelungită succesiv până la totalul de 449 zile, măsura arestării fiind revocată prin încheierea din 28.09.2005 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr. 4889/2005 și înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Ulterior, prin sentința penală nr. 247/P/20.12.2005 a Tribunalului Neamț, instanța a dispus achitarea reclamantului, în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și anume: infracțiunea de asociere în scopul de a racola, îndruma sau călăuzi mai multe persoane pentru a trece fraudulos atât frontiera de stat cât și a altor state, trafic de influență - constând în aceea că ar fi pretins și primit bani pentru a interveni pe lângă lucrătorii vamali în scopul trecerii frontierei de stat de către trei persoane și instigare la fals.
Reclamantul arată că instanța de fond a reținut că inculpații au probat lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție indicate de procuror, și că vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată nu este stabilită cu certitudine.
După tergiversări și căi de atac promovate de parchet, instanța supremă a reținut lipsa de autenticitate a înregistrărilor convorbirilor telefonice, așa cum rezultă și din raportul de expertiză criminalistică nr. 126/14.06.2005 și prin decizia penală nr. 3562/09.11.2007 a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, cu menținerea soluției de achitare.
Reclamantul arată că pe tot parcursul judecății a invocat în apărare nelegalitatea mandatului de arestare, susținând că privarea sa de libertate a fost fără temei și subliniind abuzurile sistemului, care au condus la lipsirea sa de libertate pe o perioadă atât de lungă, ca urmare a exercitării căilor de atac împotriva încheierilor prin care s-a prelungit măsura arestării preventive, recuzarea completului de judecată, solicitarea strămutării motivat de abuzurile comise ce conduceau la lipsa de obiectivitate a instanțelor.
Reclamantul solicită așadar ca despăgubirile materiale, în sumă de 20.000 lei, să fie calculate prin raportare la salariul mediu pe economie, deși afacerile personale desfășurate în condiții de libertate i-ar fi adus venituri mai mari. Totodată, arată că suma de 6963 lei reprezentând onorarii de avocat este pe deplin dovedită cu contractele de asistență juridică și chitanțele în baza cărora a avansat aceste onorarii, suma de 1639 lei cheltuieli de deplasare rezultă din bonurile fiscale anexate, coroborate cu ordinele de deplasare și situația termenelor de judecată, iar daunele morale în sumă de 300.000 lei nu pot compensa, în opinia reclamantului, cele 449 zile în care a fost lipsit de libertate în mod nelegal.
Reclamantul subliniază că întreaga sa familie a suportat oprobriul public, dat de stigmatul " familie d e pușcăriaș".
În dovedire, reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, anexând la dosar sentința penală nr. 247/P/20.12.2005 a Tribunalului Neamț, referatul întocmit de biroul de executări penale al Tribunalului Neamț, situația termenelor acordate în dosarul reclamantului, contracte de asistență juridică însoțite de chitanțe și facturi fiscale doveditoare pentru plata onorariilor avocațiale, bonuri fiscale de carburant și ordine de deplasare, acte de stare civilă, de căsătorie și de naștere, buletine de analiză și certificate medicale. În cauză a fost audiat, la cererea reclamantului, martorul, pentru a se dovedi daunele morale suferite de reclamant.
Reclamantul a fost reprezentat în cauză prin mandatara sa aleasă, împuternicită conform procurii autentice anexate la fila 70 din dosar.
Legal citat, pârâtul Statul Român - reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a solicitat prin întâmpinarea formulată respingerea ca neîntemeiată a acțiunii. Astfel, după ce pârâtul face un istoric al procesului penal în care a fost cercetat și inculpat reclamantul, precum și al pretențiilor la despăgubiri materiale și morale ale acestuia, arată că la stabilirea întinderii reparației trebuie să se țină seama de durata privării de libertate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate.
Reparația constă, de regulă, în plata unei sume de bani, ținându-se seama de condițiile celui îndreptățit la repararea pagubei și de natura daunei produse.
În aceste condiții, pârâtul arată că pretențiile solicitate cu titlu de despăgubiri materiale sunt exagerate. Astfel, intimatul solicită respingerea cererii de acordare a sumei de 20.000 lei cu titlu de venituri nerealizate în urma detenției suportate, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada cu privire la nivelul veniturilor sale dinainte de arestare.
În ceea ce privește suma reprezentând onorarii de avocat, pârâtul o consideră prea mare și invocă dreptul instanței de a mări sau micșora cuantumul acestora, în conformitate cu art. 274 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Pârâtul a solicitat instanței să reanalizeze nivelul onorariilor, ținându-se seama și de împrejurarea că la dosar au fost depuse de petent doar dovezile pentru justificarea cheltuielilor pentru șapte deplasări la instanță, la un număr de douăzeci și opt de termene de judecată.
Pârâtul a reiterat instanței că suma de 1639 lei pretinsă cu titlu de cheltuieli de deplasare a avocatului, constând în principal în contravaloarea combustibilului alimentat la mijlocul de transport, este în totală neconcordanță cu probele depuse la dosar, respectiv graficul ședințelor de judecată, data chitanțelor la care a fost cumpărat combustibilul și datele înscrise în ordinele de deplasare.
Astfel, din cele 7 ordine de deplasare, corespund termenelor de judecată doar cele din data de 18.04.2006 și 30.01.2007, cel din 09.03.2005 fiind pentru Tribunalul Suceava, iar cel din 22.11.2006 pentru Tribunalul Neamț, dosarul petentului neavând termen la acea dată.
Cantitatea de carburant cumpărată și pretinsă a fi folosită pentru aceste deplasări este, în opinia pârâtului, exagerată, totalizând 326 litri, ceea ce în condițiile utilizării unui automobil cu un consum mediu de 10 litri la 100 km reprezintă peste 3000 km, imposibil de realizat în cele șapte deplasări la P N și
Cu excepția a trei bonuri de casă prezentate ca probă - cele din 20.07.2005, 14.04.2006 și din 17.04.2007 - care fac dovada alimentării în ziua de judecată a unor cantități nejustificat de mari, celelalte alimentări nu au fost făcute în zile apropiate termenelor de judecată, pentru ca petentul să poată justifica această cheltuială ca fiind făcută în interesul procesului său.
Cu privire la despăgubirile pentru daune morale, pârâtul arată că este unanim recunoscut de practica și literatura juridică faptul că, în această materie, operează pe deplin principiul reparației integrale care guvernează răspunderea civilă delictuală, că daunele morale nu pot fi supuse unei cuantificări exacte, dar că în același timp ele nu pot depăși gradul de afectare a valorilor nepatrimoniale lezate - personalitatea, libertatea, viața, statutul social, etc. La stabilirea despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial se au în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de reclamant pe plan psihic, importanța valorilor morale lezate și măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În acest context, pârâtul, deși nu susținerile reclamantului cu privire la modul în care lipsirea ilegală de libertate a afectat viața sa și a familiei sale, consideră că suma de 300.000 lei solicitată a fi acordată depășește cu mult valorile nepatrimoniale lezate, pretențiile reclamantului fiind exagerate.
Față de cele expuse, pârâtul solicită instanței ca, la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate pentru daune morale, să țină seama de principiile deja enunțate, de practica judiciară internă precum și de practica CEDO, astfel încât suma acordată să reprezinte o compensare reală a suferințelor reclamantului și nu o îmbogățire fără justă cauză a acestuia.
Pentru justa soluționare a litigiului, instanța a dispus, la termenul de judecată din data de 13.05.2008 atașarea spre consultare a dosarului penal nr. 1427/P/2004 al Tribunalului Neamț.
Din analiza actelor dosarului tribunalul constată întemeiată în parte acțiunea civilă formulată de reclamant, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin ordonanța de reținere pentru 24 de ore din data de 07.07.2004 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, urmată de cea de punere în mișcare a acțiunii penale din 08.07.2004, reclamantul a fost arestat preventiv, ca învinuit și ulterior ca inculpat, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, în baza încheierii nr. 59/U/08.07.2004 pronunțate de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 1027/P/2004, pe o durată de 29 de zile, măsura preventivă fiind prelungită în cursul urmăririi penale și menținută în timpul judecății până la data de 28.09.2005, când a fost revocată de Curtea de APEL BACĂU prin încheierea dată în dosarul nr. 4889/2005 și înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Prin rechizitoriul aceluiași parchet nr. 454/13.09.2004, înregistrat la Tribunalul Neamț sub nr. 1427/P/2004, petentul a fost trimis în judecată împreună cu alții, în ceea ce-l privește pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în scopul de a racola, îndruma sau călăuzi mai multe persoane pentru a trece fraudulos frontiera de stat cât și a altor state, trafic de influență și instigare la fals.
Prin sentința penală nr. 247/P/20.12.2005 dată de tribunal în cauză, petentul a fost achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală. Din referatul Tribunalului Neamț, anexat în copie sentinței, rezultă că în urma apelurilor declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și de o parte din inculpați, a fost desființată în totalitate această sentință, cauza fiind trimisă spre rejudecare, conform deciziei nr. 155/09.05.2006 a Curții de APEL BACĂU. În urma rejudecării s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț. Recursul introdus de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU împotriva acestei soluții a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 5188/08.09.2006, cauza fiind trimisă aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. Curtea de APEL BACĂU, prin decizia penală nr. 136/21.06.2007 a respins apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU prin decizia penală nr. 5362/09.11.2007, dată de la care hotărârea de achitare a petentului, pronunțată de prima instanță, a devenit irevocabilă.
Conform dispozițiilor art. 504 alin. 3 și 4 Cod penal, modificat prin Legea nr. 281/2003 - are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, nelegalitatea privării ori restrângerii libertății trebuind stabilită prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal pentru cauze prevăzute de art. 10 alin. 1 lit. Cod penal.
Exercitarea acestui drept de către reclamant, indiferent de natura procedurii urmate, este consacrată și de art. 52 alin. 3 teza I din Constituția României, inspirat din prevederile similare existente în pactele și tratatele internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului - art. 14 pct. 6 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice aprobat de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 12.12.1966 sau cele din art. 3 al Protocolului nr. 11 adițional la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care consacră răspunderea patrimonială a statului pentru erorile judiciare cauzate de reprezentanții săi.
În cauza pendinte, acțiunea în reparare vizează daune morale - traumele psihice cauzate reclamantului urmare a dispunerii măsurii arestării preventive în mod nelegal. Prejudiciul nepatrimonial, denumit și prejudiciu moral sau daună morală, constă într-o atingere adusă acelor valori ale omului care-i definesc acestuia personalitatea și care sunt: existența fizică, integritatea corporală și sănătatea, sensibilitatea fizică și psihică, sentimentele de afecțiune și de, cinstea, demnitatea, onoarea și prestigiul profesional.
Prin urmare, conform dispozițiilor art. 505 alin. 1 Cod procedură civilă, la stabilirea întinderii reparației prejudiciului se va avea în vedere atât durata privării de dreptul la libertate, cât și consecințele cauzate reclamantului și familiei sale.
Este știut că societatea reacționează prin stigmatizarea și anatemizarea inculpatului arestat și a familiei sale. De asemenea, se apreciază că reclamantul a fost supus unui stres prelungit pe perioada arestării, intrând într-o colectivitate unde a fost supus unui control riguros, fiind dependent de personalul penitenciarului și simțind în consecință o degradare a imaginii de sine. Mai mult, familia sa a fost nevoită să suporte, atât în plan familial cât și sub aspect social, arestarea reclamantului, trăind sub imperiul incertitudinii întreaga perioadă în care acesta a fost arestat preventiv.
Față de cele menționate, se constată că privarea de libertate a produs asupra componentelor personalității reclamantului efecte dramatice, generând și permanentizând conduite diferite față de cele avute anterior arestării preventive.
În temeiul dispozițiilor art. 504 și următoarele Cod procedură penală, răspunderea civilă a statului se constituie într-o răspundere legală care operează indiferent de situația generatoare de daune și se subsumează complexului de garanții procesuale care însoțesc înfăptuirea justiției penale în statul nostru, iar realizarea acestui deziderat major asigură legalitatea și ordinea de drept.
Prin urmare, tribunalul constată că reclamantul a suferit un prejudiciu moral care justifică acțiunea promovată.
Asupra cuantumului solicitat cu titlu de daune morale, respectiv 300.000 lei, în virtutea principiului reparației integrale a daunei suferite, se apreciază că suma solicitată este exagerată. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauze similare (când s-a constat încălcarea drepturilor fundamentale prevăzute în convenție) atât împotriva statului român cât și împotriva altor state.
Pentru considerentele expuse, instanța a reținut că prejudiciul nepatrimonial apreciat ca o compensație sub forma daunelor morale în favoarea reclamantului în sumă de 100.000 lei reprezintă o reparație pecuniară adecvată, stabilită în echitate pentru lipsirea reclamantului de libertate pe o perioadă de 449 zile, care se poate realiza în limita acestei sume.
De altfel, a acorda peste suma stabilită ar reprezenta o îmbogățire fără justă-cauză, ceea ce ar contraveni instituțiilor de drept aplicabile.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile, tribunalul a constatat că reclamantul a produs dovezi doar pentru suma de 11.852,82 lei, la care urmează a fi obligat pârâtul Statul Român în consecință.
Astfel, tribunalul a constatat că, în lipsa dovedirii concrete a veniturilor obținute din muncă, de care a fost lipsit datorită măsurii nelegale a privării de libertate, și pe care reclamantul să le fi obținut în temeiul unui contract de muncă anterior momentului arestării, în favoarea acestuia nu poate fi reținută decât prezumția relativă generată de împrejurarea că reclamantul - persoană aptă de muncă este presupus că putea obține venitul minim garantat pe economie, stabilit în perioada arestării la 280 lei lunar începând cu 01.01.2004, conform HG1515/2003 și 310 lei lunar începând cu 01.01.2005 conform nr.HG 2346/2004.
În aceste condiții, tribunalul a reținut că în perioada 08.07.2004 - 28.09.2005 venitul minim garantat pentru reclamant ca venit din muncă este în sumă de 4650 lei.
În ceea ce privește contravaloarea cheltuielilor de judecată constând în onorarii avocațiale, tribunalul reținut că a fost pe deplin dovedită prin contractele de asistență juridică încheiate, chitanțele și facturile fiscale anexate la dosarul cauzei, achitarea acestora în cuantumul total pretins de 6963 lei, în cauză neexistând nici un temei pentru micșorarea sumei dovedite, cu atât mai mult cu cât aceasta corespunde complexității cauzei și interesului judiciar al reclamantului de a obține achitarea sa.
Din acest punct de vedere, trebuie menționat că dispozițiile cuprinse în art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă creează pentru instanță o facultate, un drept legal de modificare a onorariilor avocațiale, aplicabil atunci când se constată că acestea sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, și nu o obligație imperativă pentru instanță de a dispune modificarea acestora.
În ceea ce privește cererea de decontare a contravalorii combustibilului folosit de apărătorul ales de reclamant pentru a exercita dreptul la apărare în favoarea acestuia, tribunalul a constatat că au fost dovedite cu bonuri de benzină emise în zilele în care s-au stabilit termene de judecată doar trei deplasări: la 30.01.2007, 20.02.2007 și 17.04.2007 - ale avocatului ales din Baroul Iași la Curtea de APEL BACĂU, fiind parcurși 822 km dus-întors ( 137 km x trei deplasări), pentru care s-au consumat, în medie, 61,65 litri carburant la o valoare de 3,89 lei litrul, rezultând suma de 239,82 lei dovedită și care urmează a fi acordată de către instanță în consecință.
Instanța a dispus efectuarea decontului conform formulei de calcul prezentată mai sus, chiar dacă la dosar s-au depus mai multe bonuri fiscale și ordine de deplasare, deoarece, pe de o parte, bonurile fiscale emise în alte zile decât cele stabilite ca termen de judecată în cursul procesului penal nu sunt probe utile și concludente pentru reținerea efectuării cheltuielilor de transport ca parte a cheltuielilor de judecată, iar pe de altă parte ordinele de deplasare emise și semnate de instanță ca dovadă a prezenței în ședință a avocaților aleși nu fac, în absența bonului de combustibil, dovada efectuării vreunei cheltuieli în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect reparare erori judiciare formulată de reclamantul și va obliga pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei totale de 111.852,82 lei conform cuantumului rezultat din probele administrate în prezentul litigiu.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel ambele părți.
În motivarea apelului său, reclamantul susține că instanța a apreciat greșit cuantumul daunelor materiale și morale, diminuându-le nejustificat. -
Pârâtul, prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat a fi schimbată hotărârea primei instanțe în sensul de a se modifica cuantumul cheltuielilor cu onorariile de avocat, respectiv de a fi reduse conform art.274 alin.3 Cod procedură civilă și cuantumul daunelor morale.
În apel nu au fost administrate probatorii noi. -
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile părților se constată că apelurile sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru considerentele ce succed. -
În stabilirea cuantumului despăgubirilor în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, având în vedere natura neeconomică a acestor daune, imposibil de echivalat bănește. -
În satisfacția echitabilă pretinsă de ambele părți instanța trebuie să ia în considerare, pe de o parte, faptul că orice arestare și inculpare pe nedrept produc celor în cauză suferințe pe plan moral, social și profesional, că astfel de măsuri lezează demnitatea, onoarea și pe de altă parte în concret împrejurarea că reclamantul a fost privat de libertate pentru o perioadă considerabilă dar și că această lipsire de libertate, nu a produs consecințe deosebite pe plan profesional întrucât acesta este fără ocupație și nu s-a remarcat în mod deosebit în comunitatea din care face parte. -
Drept urmare, cuantumul despăgubirilor la care s-a oprit prima instanță este suficient și echitabil și urmează a fi păstrat. -
Includerea în despăgubirile pretinse de reclamant și a cheltuielilor de judecată în raport de dovezile administrate în cauză este corectă.
Așa fiind, apelul se găsește a fi neîntemeiat și în baza art.296 Cod procedură civilă urmează a fi respins.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ambele apeluri ca nefondate promovate de reclamantul și Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, împotriva sentinței civile nr.499 din 26 august 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-. -
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 14 ianuarie 2009.-
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.sent.
Red.dec.JG.
Tehn.red.EG./13.02.2009- ex.4
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș
