Eroare judiciara. Speta. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 33
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol, judecarea apelului civil formulat de reclamantul, cu domiciliul în Tg.J-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 292 din 7 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL PUBLIC și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul reclamant, asistat de avocat, lipsind intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL PUBLIC.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Avocat pentru apelantul reclamant, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri spre a dovedi veniturile ce ar fi putut fi realizate de apelant pe o perioadă de 12 luni, pentru a dovedi prejudiciul cauzat prin interdicția de a-și exercita profesia.
Ministerul Public prin procuror -, a solicitat respingerea probei apreciind- ca inutilă față de modul de soluționare a cauzei în primă instanță.
Instanța, față de considerentele sentinței și de modul de soluționare a cauzei, a apreciat că nu se impune administrarea de probe și a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat pentru apelantul reclamant, a susținut că lipsirea apelantului de posibilitatea de a-și exercita funcția reprezintă o restrângere a libertății, prin care i s-a cauzat un prejudiciu. astfel că erau incidente dispozițiile art.504 Cod procedură penală.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței cu trimiterea cauzei pentru a se soluționa pe fond.
Procuror -, a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr- la Tribunalul Gorj reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român prin Ministerul Public, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata în solidar a sumei de 325.000 lei reprezentând daune morale și daune materiale ca urmare a suspendării sale de către Biroul Central pentru Expertize Tehnice Judiciare B din activitatea de expert tehnic pe perioada 03.-01.2005 - 16.11.2005 avându-se în vedere rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești prin care s-a dispus trimiterea sa în judecată,în mod abuziv.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 17.08.2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești a procedat la trimiterea sa în judecată prin rechizitoriu dar, ulterior, prin sentința penală nr.857/2005, pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești, decizia penală nr.368/23.06.2005 a Tribunalului Gorj și decizia nr. 1015/2005 a Curții de APEL CRAIOVA, s-a dispus achitarea lui.
A arătat reclamantul că în perioada 03.01.2005 - 16.11.2005 a fost suspendat din activitatea de expert judiciar conform deciziei nr.1/2005 și Hotărârii nr.920/2005 a Biroului Central de Expertize Judiciare și ca urmare a întreruperii activității i s-a creat un prejudiciu material pe care-l apreciază la suma de 25.000 lei și un prejudiciu moral, avându-se în vedere imaginea negativă creată și interesul provocat de acest proces, evaluând acest prejudiciu moral la 300.000 lei.
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.683/07.12.2006 din oficiu a invocat excepția de necompetență materială a instanței având în vedere valoarea pretențiilor solicitate, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Tg-
Cauza a fost înregistrată sub nr- la judecătoria Tg-J care a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Tg-J, declinând competența soluționării cauzei la Tribunalul Gorj, iar în baza art.20 alin. 2.pr.civ. s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, înaintându-se cauza Curții de APEL CRAIOVA pentru soluționarea conflictului.
S-a avut în vedere că reclamantul și-a precizat acțiunea ca fiind întemeiată pe disp.art.504 Cod procedură penală și nu pe art.998 și următoarele din Codul civil.
Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia civilă nr.2 din 5 martie 2006 stabilit competența soluționării acțiunii civile în favoarea Tribunalului Gorj.
Reluându-se judecarea cauzei s-a format dosarul nr-.
În apărare Ministerul Public,Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Bad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Prin decizia civilă nr.292 din 07 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că aspectele invocate de reclamant nu se regăsesc în niciunul din cazurile prevăzute de art.504 Co procedură penală.
Argumentând, instanța a arătat că art.504 pr.pen în care sunt instituite cazurile care antrenează răspunderea statutului pentru erori judiciare - prevede că are dreptul la repararea pagubei persoana care a fost condamnată definitiv dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare, precum și persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal iar ulterior a fost scoasă de sub urmărire sau a fost achitată iar susținerea reclamantului, potrivit căreia prin suspendarea dreptului său de a mai efectua expertize i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, nu este întemeiată.
Sub acest din urmă aspect s-a precizat că, potrivit art.504 pct.3 Cod procedură penală, privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuia stabilită prin ordonanța procurorului, de revocare a măsurii privative sau de scoatere de sub urmărire penală, prin hotărâre definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută de art.10 alin.1 litera j Cod procedură penală - ipoteze care nu se regăsesc în speță.
În privința acțiunii îndreptată de reclamant împotriva Statului Român - reprezentat de Ministerul Public - prima instanță a motivat că acțiunea nu este întemeiată, având în vedere că în toate cazurile prevăzute de art.504 Cod procedură penală reparația se suportă, potrivit art.505 pct.4 Cod procedură penală de către Ministerul Finanțelor ce reprezintă Statul Român.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea sentinței și admiterea acțiunii.
Motivând apelul, reclamantul a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că situația invocată prin acțiune nu s-ar regăsi în cazurile prevăzute de art.504 Cod procedură penală. deoarece, potrivit textului, are dreptului la repararea pagubei și persoana căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal iar suspendarea sa din activitatea de expert judiciar până la soluționarea dosarului penal reprezintă o asemenea restrângere pentru că dacă această suspendare nu ar fi existat, ar fi încasat venituri din activitatea de expert judiciar - astfel că, prin lipsirea de aceste venituri i s-a cauzat un prejudiciu în sumă de 25.000 lei.
A apreciat că vinovăția pentru cauzarea acestui prejudiciu revine Ministerului Public care a dispus trimiterea sa în judecată în lipsa vinovăției sale, cauzându-i și un prejudiciu de imagine și un stres ce-l îndreptățește și la daune morale în sumă de 300.000 lei.
Apelantul a mai susținut că instanța a interpretat eronat dispoz.art.504 pr.pen. dat fiind că prejudiciul ce i s-a cauzat s-a datorat unei trimiteri în judecată abuzive.
Intimatul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului -întrucât nu sunt îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de art.504 pr.pen. care dau dreptul la repararea pagubei apelantul nefiind privat de libertate în mod nelegal și nici condamnat definitiv și ulterior achitat.
A invocat și lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Public în cauză.
Apelul este nefondat.
Răspunderea statului pentru erorile judiciare este strict circumscrisă celor două ipoteze avute în vedere de legiuitor - respectiv condamnarea definitivă și luarea unor măsuri preventive - împotriva persoanei prejudiciate, urmată de scoaterea de sub urmărirea penală sau achitare, fiind o răspundere directă cauzată de erorile judiciare săvârșite în procesele penale.
În speță, trimiterea în judecată a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă nu s-a finalizat printr-o condamnarea definitivă, reclamantul fiind achitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a pr.penală - prin sentința penală nr.857/2005 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr.5114/2014, sentință desființată prin decizia nr.368 din 22.06.2005 a Tribunalului Gorj - dată în dosarul nr.2029/2005 - fiind achitat inculpatul în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit. Cod procedură penală.
Pe parcursul urmăririi penale nu s-a luat împotriva reclamantului nici o măsură privativă de libertate sau prin care să i se restrângă libertatea în mod nelegal - dintre cele prevăzute de art.136 Cod procedură penală.
Suspendarea reclamantului din dreptul de a efectua expertize tehnice până la soluționarea procesului penal - dispusă prin decizia nr. 1 din 03.01.2005 a Biroului Central pentru Expertize Tehnice Judiciare nu constituie o restrângere de liberate în sensul dispoz.art.504 Cod procedură penală.
În speță, după cum a reținut și prima instanță, nu s-a dat o ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmării penale - și nici că prin hotărârile penale susmenționate nu s-a dispus asupra unor asemenea măsuri.
Pe de altă parte, actele procedurale săvârșite de organele de urmărire penală nu pot fi incluse în categoria "erorilor judiciare" - pe toată perioada cercetării penale persoana beneficiind de prezumția de nevinovăție care în speță s-a și concretizat prin hotărârile penale definitive prin care a fost achitat reclamantul pentru fapta în legătură cu care s-a dispus trimiterea în judecată.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a părților în cauză, corect a reținut prima instanță, în raport de dispozițiile art.506 pr.pen. că acțiunea întemeiată pe art.504 pr.pen. se îndreaptă împotriva statului care este citat prin Ministerul Finanțelor, Ministerul Public neavând calitate procesual pasivă.
Față de aceste considerente și în baza art.296 pr.civ. urmează a se respinge, ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul în Tg.J-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 292 din 7 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL PUBLIC și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
31.01.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/5 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Marin Covei
