Eroare judiciara. Speta. Decizia 359/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(918/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.359 A
Ședința publică de la 09 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
GREFIER - - -
* * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.126 din 29.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și intimatul - chemat în garanție SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII.
Obiectul cauzei - reparare prejudicii erori judiciare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 mai 2009, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, față de dispozițiile art. 260 din Codul d e procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 01 iunie 2009 și apoi pentru data de 09 iunie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 03.11.2008 reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând acordarea de despăgubiri în cuantum de 50.000.000 euro reprezentând daune morale și obligarea pârâtului de a recunoaște pentru perioada anilor 1970 - 1989 și în prezent încălcarea drepturilor sale subiective, precum dreptul la viață, dreptul la integritate corporală și sănătate, interzicerea torturii, dreptul la libertate și siguranță, dreptul la un proces echitabil, la respectarea vieții private și de familie, dreptul la corespondență, prin încălcarea prevederilor constituționale cât și ale Declarației Universale a Drepturilor Omului, obligarea pârâtului să publice sentința într-un ziar de largă circulație pe teritoriul României și pe teritoriul
În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin sentința penală nr.1241/1987 a Judecătoriei sectorului 1 B s-a dispus internarea sa într-un institut medical de specialitate, până la însănătoșire, fiind judecat cu ușile închise, iar condamnarea s-a dat în secret, fiind astfel condamnat să ispășească o pedeapsă pe viață, într-un penitenciar de maximă siguranță și cu profil de psihiatrie.
La Penitenciarul Maf ost supus unui regim psihic zdrobitor și a stat închis cu bolnavi psihici gravi, violenți și criminali de drept comun, iar condamnarea sa a avut efecte dezastruoase, în sensul că a fost dat afară de la, unde era asistent de regie, fiind urmărit de securitate tocmai datorită faptului că nu putea suporta regimul comunist.
la care a fost supus au făcut obiectul unor plângeri, a formulat un apel manifest anticomunist, iar în anul 1987 a intrat în Ambasada Elveției, unde a rugat o persoană să expedieze apelul, însă la porțile consulatului a fost arestat suportând doi ani de detenție până la data de 22.11.1989.
La data de 22.11.1989 a fost transportat la Aeroportul Otopeni și obligat să părăsească țara împreună cu soția și cei doi copii, dată de la care nu s-a mai întors în România.
Acțiunea a fost precizată în ceea ce privește temeiul de drept pe dispozițiile art.998-999 Cod civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepția netimbrării acțiunii și a prescripției dreptului material la acțiune, a lipsei calității de reprezentant pe cel de al doilea capăt de cerere și excepția lipsei calității procesuale pasive.
De asemenea, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Serviciului Român de Informații pentru ca în situația în care va cădea în pretenții, acestea să fie achitate de către chematul în garanție.
Chematul în garanție a formulat la rândul său întâmpinare, invocând excepția de netimbrare, cea a prescripției dreptului material la acțiune și cea a lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție.
La 04.12.2008 a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând acordarea unor despăgubiri în cuantum de 10.000.000 euro, reprezentând daune morale, obligarea statului de a recunoaște pentru perioada anilor 1970 - 1989 și în prezent încălcarea drepturilor sale subiective, precum dreptul la viață, dreptul la integritate corporală și sănătate, interzicerea torturii, dreptul la libertate și siguranță, dreptul la un proces echitabil, la respectarea vieții private și de familie, dreptul la corespondență, prin încălcarea prevederilor constituționale cât și ale Declarației Universale a Drepturilor Omului, obligarea pârâtului să publice sentința într-un ziar de largă circulație pe teritoriul României și pe teritoriul
În motivarea acestei acțiuni s-a arătat că a suferit traume morale datorită condamnării nelegale a soțului său în Penitenciarul M - sistem de psihiatrie politică - precum și datorită suferințelor cauzate reclamantei ca urmare a anchetării sale luni în șir, a filajului său și a celor doi copii minori, cât și a faptului că au fost expulzați din România fără acte ori alte mijloace de subzistență.
În drept, acțiunea fost întemeiată pe dispozițiile art.998 - 999 Cod civil.
La termenul de judecată din 29.01.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a dispus conexarea celor două dosare, respectiv, a dosarului cu nr- la dosarul nr- considerând că sunt întrunite dispozițiile legale în materie.
La același termen, tribunalul a respins excepția de netimbrare și a acordat cuvântul părților pe celelalte excepții invocate prin întâmpinare.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin sentința civilă nr.126 din 29.01.2009 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea principală și cererea conexă, constatând prescris dreptul material la acțiune; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârât în dosarul nr- în contradictoriu cu Serviciul Român de Informații, ca neîntemeiată.
În considerente s-a reținut că potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat la termenul stabilit de lege, iar potrivit art.3 termenul de prescripție este de 3 ani.
De asemenea, au fost avute în vedere dispozițiile art.7 și 8 din același act normativ, tribunalul reținând că dreptul la acțiune s-a născut la data producerii prejudiciului, însă nu mai târziu de 22.12.1989, dată la care regimul comunist a fost îndepărtat și nu a mai existat restricții legale pentru ca reclamantul să își afirme în fața justiției drepturile sale.
S-a reținut că reclamantul nu a invocat și nu a dovedit nici o cauză de suspendare ori de întrerupere a prescripției.
S-a înlăturat și apărarea potrivit căreia începutul prescripției trebuie raportat la momentul în care s-au obținut înscrisurile de la întrucât paguba pretinsă decurge din internarea sa într-o instituție sanitară în timpul regimului comunist, nedepinzând de comunicarea actelor de
Aceleași considerente au fost avute în vedere și în ceea ce privește cererea conexă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel și.
Ambii apelanți au dezvoltat aceleași motive de apel referitoare la soluția pronunțată de tribunal, susținând că termenul de trei ani se calculează de la data când - ul i-a predat actele în baza cărora a putut să promoveze acțiunea.
Argumentele pe care se sprijină aceste susțineri sunt acelea că nu s-a putut promova o acțiune mai devreme deoarece au părăsit România prin expulzare, de la momentul părăsirii României și până în prezent apelantul nu s-a mai întors în România, iar soția sa apelanta a venit când s-au predat actele de
În sprijinul acestei afirmații, se citează și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauza Tacu.
Serviciul Român de Informații a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge ambele apeluri ca nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Articolul 7 din Decretul nr.167/1958 instituie regula generală în materie de prescripție extinctivă, în timp ce art.8 din același act normativ constituie regula specială care se aplică materiei răspunderii civile delictuale.
În cauză, temeiul de drept al pretențiilor decurgând din daunele morale produse ca urmare a arestării și supunerii apelanților unui regim de arest într-un spital de psihiatrie, cât și la interogatorii și filaj din partea organelor de represiune ale statului îl reprezintă dispozițiile art. 998 - 999 Cod civil.
În acest caz, începutul prescripției îl reprezintă momentul cunoașterii pagubei și pe cel ce răspunde ea, ori al datei la care trebuia (ori putea) să cunoască aceste elemente.
În raport de art.8 din Decretul nr.167/1958 și de obiectul cauzei, momentul cunoașterii pagubei dar și pe cel răspunzător pentru crearea sa este data de 22.11.1989, când apelanții au părăsit România.
Argumentul apelanților referitor la momentul începerii prescripției nu poate fi reținut de instanță, întrucât din perspectiva dispozițiilor legale citate anterior, din momentul 22.11.1989 și mai cu seamă - 22.12.1989, ambii apelanți cunoșteau atât paguba suferită, respectiv daunele morale și traumele la care au fost supuși ei și copii lor, precum și persoana vinovată de producerea acestora, respectiv Statul Român prin fostele organe de represiune comuniste.
Curtea nu reține data comunicării actelor de către ca moment al începerii prescripției, aceasta fiind lipsită de relevanță în condițiile în care spre deosebire de cauza Tacu, ambii apelanți au avut cunoștință pe de o parte, de represiunile la care au fost supuși, cât și de activitatea de filaj și urmărire operativă realizată de organele securității statului comunist.
În ceea ce îl privește pe apelantul momentul arestării era deja cunoscut, nedepinzând în nici un fel de comunicarea actelor de către, iar în ceea ce o privește pe de asemenea, a cunoscut momentul arestării soțului său, cât și împrejurarea că până la plecarea din țară a fost "bătută, umilită la serviciu, intimidată, amenințată cu pierderea drepturilor părintești, sechestrarea bunurilor mobile din casă".
Toate aceste aspecte rezultă chiar din susținerile apelanților formulate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel încât actele solicitate - ului din care rezultă că aceasta a fost într-adevăr o lungă perioadă de timp, nu era un fapt necunoscut până în momentul intrării în posesia respectivelor documente.
În acest sens, Curtea citează din motivele cererii de chemare în judecată "în fața porții aveam securiști și milițieni, astfel încât nici un prieten nu ne puteau vizita, nici chiar rudele., motivau că sunt soția unui incapabil la sistemul comunist"; "a fost torturată de securitate pentru a divorța de soțul meu. Telefonul mi-a fost suspendat din centrală, în urma unor interviuri date telefonic de și alte posturi străine"; "în mod permanent eram urmărită de diverși securiști, aceștia la comanda securității ne cotrobăiau prin casă, prin lucruri, în că vor găsi materiale compromițătoare".
Rezultă așadar că actele emanate de la și în posesia cărora apelanții au intrat în cursul anului 2008, nu au făcut decât să confirme încă o dată convingerea apelanților că în perioada 1987 - 1989 aceștia au fost urmăriți de organele de represiune comunistă.
Această situație este deosebită de speța invocată de către apelanți, când reclamantul s-a adresat justiției în momentul înmânării actelor de către, întrucât apelanții au cunoscut anterior acestui moment împrejurarea că sunt urmăriți și supuși unei represiuni nedrepte.
Astfel fiind, în baza art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinse apelurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții - reclamanți și ambii cu domiciliul ales în B, b- - de, nr.29, -.7,.78, sector 1 la avocat împotriva sentinței civile nr.126 din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5 și cu intimatul - chemat în garanție SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII cu sediul în B,-, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.6/17.06.2009
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă
