Eroare judiciara. Speta. Decizia 505/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2445/2007)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 505
Ședința publică de la 20 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror -.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1156 din 10.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
are ca obiect - reparare prejudiciu erori judiciare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al apelantului-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 30.09.2009, eliberată de Baroul București, lipsind intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Curtea pune în discuție excepția prematurității acțiunii, impusă prin considerentele deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și acordă cuvântul pe aspectul incidenței art.315 din Codul d e procedură civilă, prin raportare la faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție era sesizată cu un recurs împotriva unei încheieri de suspendare a judecării cauzei.
Avocatul apelantului-reclamant achiesează la opinia Curții cu privire la excepția prematurității acțiunii, cu atât mai mult cu cât la instanța de fond a fost invocată această excepție și s-a opus reprezentantul Ministerului Public.
În plus, arată că s-a depus dovada unei cererii de revizuire exercitată împotriva sentinței penale de condamnare nr.16 din 23.03.1985, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B și dosarul nr- se află în curs de soluționare la Tribunalul Constanța, cu termen de judecată la data de 05.11.2009, după pronunțarea unui regulator de competență al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Depune la dosar pagina de pe site-ul Tribunalului Constanța.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că, chiar dacă există pe rol cererea de revizuire, încă nu se cunoaște care este soluția în acea cerere și nu s-a depus o hotărâre judecătorească definitivă care să constate achitarea reclamantului, iar, în opinia sa, se impune punerea în discuție a excepției prematurității acțiunii.
Avocatul apelantului reclamant arată că este de acord cu această excepție.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției prematurității introducerii cererii de chemare în judecată.
Avocatul apelantului reclamant solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii excepției prematurității acțiunii.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate, în sensul respingerii acțiunii, ca fiind prematur introdusă, având în vedere că nu s-a depus o hotărâre judecătorească de achitare a reclamantului.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de apel d e față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 06.04.2007 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin reprezentantul său legal, Ministerul d e Finanțe, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul, la plata unei sume în lei, echivalente unui cuantum de 20.000.000 euro, prin angajarea răspunderii statului pentru erori judiciare.
În motivarea cererii, în fapt, reclamantul a arătat că în baza sentinței nr.16/23.03.1985 pronunțată de Secția Fond a Tribunalului Militar Teritorial B, a fost condamnat la moarte și s-a dispus confiscarea totală a averii pentru infracțiunea prevăzută de art.167 al.1, teza 1, raportat la art.164 și art.155 pen. condamnarea la moarte și confiscarea totală a averii pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art.223 al.3, teza I pen. prin extinderea procesului penal conform art. 336 al. 1 lit.A Cod procedură penală, 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.123 al.2 din Decretul nr. 443/1972 și la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei prevăzută de art.245 al.1, Cod penal.
A susținut reclamantul că a urmat detenția din închisorile comuniste din care, în special, primii doi ani și J, s-au constituit într-un adevărat calvar, fiind deținut într-un regim celular de severitate maximă, cu lanțuri permanent aplicate, la mâini și picioare, iar comutarea pedepsei cu moartea s-a hotărât prin Decretul nr.101/02 iunie 1986 și din acest motiv a formulat prezenta cerere de stabilire a cuantumului despăgubirilor, echivalente prejudiciului patrimonial și nepatrimonial, avându-se în vedere consecințele negative suferite de reclamant pe plan psihic, importanța valorilor umane și morale lezate, precum și măsura în care, acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Inculpatul de atunci a fost obligat la plata sumei de 238.695 lei, cheltuieli parte-vătămată și cheltuieli de judecată, i s-a confiscat averea personală, mai precis, un autoturism Lada 1500, un apartament de trei camere, dobândit în baza preluării Contractului de vânzare-cumpărare nr. 5762/1973, și a Contractului de construire nr.18355/16.11.1978, toate bunurile proprii sau de folosință casnică aflate în acest apartament, evaluate la peste 300.000 lei.
S-a arătat de asemenea că, la data condamnării sale, îndeplinea funcția de comandant de navă, motiv pentru care s-a solicitat admiterea acțiunii și obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art.504-506.proc.pen. la plata daunelor materiale ce i se cuvin pe perioada de la 15 martie 1985, până la 22 decembrie 1989, perioadă privativă de libertate, respectiv salariul de care a fost lipsit, reactualizat în raport de indicele de inflație la zi, precum și daune morale în cuantum de 20.000.000 euro, ce includ global daunele pretinse de reclamant, pentru incontestabila atingere a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, pentru durerile psihice și suferințele fizice provocate de o atare măsură, ce pot și trebuie să fie reparate prin acordarea unor despăgubiri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998 și următoarele cod civil și art.504 și următoarele proc.pen.
În ședința publică din 04.06.2007 pârâta a invocat, prin reprezentant convențional, excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Prin sentința civilă nr.1156/10.09.2007 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a investit instanța cu o cerere prin care a solicitat angajarea răspunderii statului pentru erori judiciare în temeiul art.504 și următoarele pr.pen. solicitând plata unei sume în lei echivalente a 20.000.000 euro, iar temeiul faptic al acestei solicitări este condamnarea sa prin sentința nr.16/23.03.1985, pronunțată de Secția - Fond a Tribunalului Militar Teritorial B, la moarte și confiscarea totală a averii, condamnare al cărei caracter abuziva fost susținut.
Reclamantul a susținut că a suferit din cauza acestei condamnări la moarte, comutată prin Decretul nr.101/02.06.1986, un prejudiciu patrimonial și nepatrimonial constând în consecințe negative suferite pe plan psihic lezarea unor valori umane și morale.
Prevederile procedurale pe care s-a întemeiat cererea reclamantului, respectiv art.506 Cod de procedură penală (în forma modificată prin Legea nr. 281/2003), stabilesc în materia de față un termen special de prescripție de 18 luni, a cărui modalitate de curgere va fi analizată în continuare.
A reținut tribunalul că nu se poate considera că termenul curge în conformitate cu alin. 2 al art. 506 de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată sau a ordonanței procurorului prin care să se constate eroarea judiciară sau caracterul nelegal al deținerii persoanei vătămate, întrucât situația premisă susținută de reclamant nu se întemeiază pe un astfel de act de procedură, ci pe condamnarea sa urmată de încarcerare și de comutarea ulterioară a pedepsei.
Prin prisma acestei constatări apare neîntemeiată și susținerea reclamantului, care s-a apărat față de excepția prescripției susținând că termenul de prescripție nu a început să curgă întrucât nu a fost încă pronunțată o hotărâre sau o ordonanță a procurorului care să constate împrejurările susținute de el.
Prin urmare, de vreme ce nu este incidentă ipoteza prevăzută în alin. 2 al art.506 Cod procedură penală și văzând că reclamantul a înțeles să întemeieze cererea sa și pe prevederile art. 998-999 Cod Civil, Tribunalul a analizat care este momentul nașterii dreptului la acțiune al reclamantului, în temeiul normelor de drept comun (norma specială neputând fi aplicată sub acest aspect), respectiv Decretul nr. 167/1958, art. 7 și 8.
În contextul arătat mai sus, tribunalul a apreciat că cel mai târziu la momentul încetării regimului comunist în România, reclamantul a avut cunoștință atât de persoana ce se face vinovată de prejudiciul cauzat, cât și de existența pagubei, motiv pentru care la acel moment a început să curgă termenul special de prescripție de 18 luni, împlinit cu mult înaintea formulării prezentei cereri de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul prevăzut de art.284 alin.1 Cod de procedură civilă apelantul-reclamant solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul București și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că în mod greșit prima instanță a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât la dosar au fost depuse soluția de respingere a cererii privind restituirea apartamentului situat în municipiul C, str.-, pe care îl avea în proprietate la data condamnării și actele care dovedesc preluarea de către stat a unui autoturism.
Prin urmare, fiind în discuție pierderea unui drept de proprietate care este imprescriptibil, excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost greșit admisă.
A mai arătat apelantul-reclamant că a depus la prima instanță dovada că a formulat cerere de revizuire a sentinței penale de condamnare, ceea ce impunea suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 Cod de procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a cererii de revizuire, având în vedere și împrejurarea că în speță sunt incidente și dispozițiile art.506 Cod de procedură penală.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 Cod de procedură civilă.
Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor (în calitate de succesor al Ministerului Finanțelor Publice, potrivit art.1 din nr.OUG24/2007) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
În ședința publică de la 19.02.2008, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a dispus suspendarea judecății apelului până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal nr- al Tribunalului Militar Teritorial B, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod de procedură civilă, reținând că modul de soluționare a cererii de revizuire ce face obiectul dosarului penal nr- al Tribunalului Militar Teritorial B are o înrâurire hotărâtoare asupra cauzei pendinte, întrucât cererea de revizuire vizează hotărârea judecătorească penală care, în opinia apelantului-reclamant, a generat prejudiciul în legătură cu care acesta a formulat cererea de despăgubire.
Împotriva încheierii din 19.02.2008 prin care s-a dispus suspendarea judecății apelului, a formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății apelului.
Prin decizia civilă nr.4289/31.03.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a fost admis recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a fost casată încheierea din data de 19.02.2008 și a fost trimisă cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății, reținându-se că potrivit dispozițiilor art.504 alin.1 din Codul d e procedură penală, orice persoană care a fost condamnată definitiv, are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
Ca atare, legiuitorul condiționează nașterea dreptului material subiectiv, de pronunțarea unei hotărâri definitive de achitare, care ar urma să constate unul din cazurile prevăzute de art. 10 lit. a-e din Codul d e procedură penală.
De la această dată, curge și termenul de 18 luni prevăzut prin dispozițiile art.506 (2) din același cod.
Or, cum în speță nu s-a pronunțat încă o hotărâre judecătorească care să constate caracterul nelegal al sentinței de condamnare și să dispună achitarea, se impune a fi pusă în discuție excepția prematurității acțiunii, ipoteză în care nu se justifică întreruperea cursului judecații.
Procedând în acest mod, instanța nu va aduce atingere dreptului subiectiv al reclamantului, drept care odată ce va deveni actual, va putea face obiectul unei noi cereri de chemare în judecată, fundamentată pe dispozițiile art. 504 alin. 1 din Codul d e procedură penală.
În ședința publică de la 20.10.2009, Curtea a pus în discuția părților excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată pe care analizând-o cu prioritate conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod de procedură civilă o va admite pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.998 și urm. Cod civil și pe dispozițiile art.504 Cod de procedură penală.
Aceste din urmă dispoziții reglementează repararea daunelor materiale și morale în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal.
În motivarea cererii, reclamantul a făcut referire la o hotărâre penală de condamnare, respectiv la sentința penală nr.16/26.03.1985 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial.
La momentul analizării excepției de prematuritate, apelantul-reclamant nu se află în posesia unei hotărâri judecătorești de achitare pentru condamnarea aplicată prin sentința penală sus-menționată și comutată din pedeapsă cu moartea în 20 de ani de închisoare însă a făcut dovada că a solicitat revizuirea acestei hotărâri, revizuirea nefiind însă soluționată până la acest moment.
Prin urmare, nu se poate aprecia că temeiul de drept îl reprezintă dispozițiile art.998 - 999 Cod civil, ci dispozițiile speciale din Codul d e procedură penală (art.504 - 506) în raport de care obiectul cererii de chemare în judecată nu îndeplinește condiția de a tinde la valorificarea unui drept subiectiv actual, astfel că în temeiul dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă Curtea va admite apelul și va schimba sentința apelată în sensul că va admite excepția prematurității cererii de chemare în judecată (care primează în raport cu excepția prescripției dreptului material la acțiune) și va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind prematur formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant, domiciliat în B, str.-.- nr.40, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1156 din 10.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Schimbă sentința apelată în sensul că admite excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
Respinge cererea formulată de reclamant, ca fiind prematur introdusă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
5 ex/25.11.2009
------------------------------------------------
- Secția a IV-a -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
