Eroare judiciara. Speta. Decizia 808/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 808/R/2008
Ședința publică din 3 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Angela Alb
JUDECĂTORI: Alexandrina Angela Alb, Andrea Țuluș Antoaneta
: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1323 din 7 decembrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta Ministerului Public, procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, lipsă fiind reclamantul recurent și pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea M nr. 387/2005, în componența completului de judecată, legal constituit, ca urmare a recalificării căii de atac din apel în recurs - recalificare ce a fost făcută la doua strigare a cauzei - a intrat doamna judecător, potrivit planificării de permanență.
Se constată că la data de 14 martie 2008, prin registratura instanței, pârâtul intimat a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea căii de atac.
De asemenea, se constată că la data de 27 martie 2008, prin registratura instanței, reprezentanta reclamantului, avocat, cu delegația la 4 din dosarul tribunalului, a depus la dosar un script prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 504 alin. 1.proc.penală.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1323/07.12.2007 a Tribunalului Maramureș, dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect repararea pagubei pentru erori judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că acțiunea dedusă judecății are ca obiect plata de despăgubiri materiale și morale, întemeiată pe prevederile art. 504 alin. 1 Cod pr. pen.
Art. 504 alin. 1 Cod pr. pen. stabilește că persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
Din cuprinsul acestui text rezultă clar că repararea prejudiciului se datorează doar persoanei condamnate definitiv, cu condiția ca în urma rejudecării cauzei să fie achitată.
În speță, reclamantul a fost condamnat pentru vătămare corporală gravă prin sentința penală nr. 81/04.05.2005 a Judecătoriei Târgu Lăpuș.
Prin decizia penală nr. 22/02.02.2006 s-a admis apelul inculpatului și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. e Cod pr. pen. a fost achitat întrucât s-a reținut că a comis fapta în legitimă apărare.
Recursul părții civile a fost respins prin decizia penală nr. 330/13.06.2006 a Curții de Apel Cluj.
Rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul nu a fost condamnat definitiv, ci, în cadrul exercitării căilor legale și ordinare de atac, a fost achitat. Deci nu se poate vorbi despre o eroare judiciară, pentru a se putea face aplicarea art. 504 alin. 1 Cod pr. pen.
Art. 504 alin. 2 Cod pr. pen. nu a fost invocat pentru că reclamantul nu a fost privat de libertate.
Nu este incidentă nici decizia nr. 45/1998 a Curții Constituționale, instanță care nu are căderea de a stabili condițiile în care există o eroare judiciară, atribut exclusiv al legiuitorului.
Deoarece art. 504 alin. 1 Cod pr. pen. se referă la condamnarea definitivă, urmată de achitare în rejudecarea cauzei, Curtea Constituțională a hotărât că limitarea menționată la două situații indicate în text este neconstituțională față de prevederile art. 48 alin. 3 din Constituție, ce nu permit o asemenea restrângere.
Nu se poate vorbi despre o eroare judiciară decât în momentul în care o hotărâre este definitivă.
În cauză, condamnarea reclamantului a avut loc în faza de judecată, în primă instanță, achitarea a avut loc în cadrul exercitării căii de atac a apelului.
Cum nu s-a făcut dovada că reclamantul a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni, cu consecința rejudecării cauzei și achitării definitive a reclamantului, se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 504 alin. 1 Cod pr. pen.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, reclamantul, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii cererii pe care a formulat-o, obligării pârâtului la plata sumei de 53.904,50 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și morale pentru prejudiciul suferit.
În memoriul său, reclamantul susține că hotărârea tribunalului este nelegală și netemeinică, întrucât a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Târgu Lăpuș, în baza art. 182 alin. 1 Cod pen.
Este îndreptățit să obțină aceste despăgubiri potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv deciziei nr. 8002/2005, deciziei nr. 3708/2007, ca și deciziei nr. 45/1998 a Curții Constituționale.
Arată reclamantul că scopul urmărit de legiuitor prin textul art. 504 alin. 1 Cod pr. pen. este de a materializa principiul constituțional potrivit căruia statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale, dar și de a permite repararea prejudiciilor cauzate persoanelor care au fost condamnate pe nedrept pe parcursul procesului penal, finalizat fie prin achitarea inculpatului, fie prin încetarea procesului penal.
Curtea Constituțională a statuat, astfel că responsabilitatea statului este angajată față de toate persoanele care au suferit din pricina unor erori judiciare, așa cum este și cazul acestuia.
Cu toate că a săvârșit fapta imputată în stare de legitimă apărare, totuși a fost trimis în judecată și condamnat, fiind nevoit să se prezinte în fața mai multor instanțe pentru a-și dovedi nevinovăția.
A dovedit prin probe toate cheltuielile pe care le-a suportat pe parcursul cercetării penale și judecătorești, dar și privațiunile și presiunile la care el și familia au fost supuși.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței, arătând că în nici un caz starea de fapt dedusă judecății nu poate fi considerată ca fiind o eroare judiciară pentru care statul este ținut să răspundă patrimonial.
În ședința publică de astăzi, având în vedere că valoarea litigiului este mai mică de 100.000 lei, în baza art. 2821alin. 1 Cod pr. civ. s-a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs.
Recursul este nefondat.
Nu s-a contestat de către nici una dintre părți situația de fapt determinată de tribunal, și anume că despăgubirile civile solicitate de reclamant, pe temeiul art. 504 alin. 1 Cod pr. pen. au avut la bază o pretinsă eroare judiciară, concretizată prin condamnarea sa pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prin sentința penală nr. 81/2005 a Judecătoriei Târgu Lăpuș. Eroarea este justificată prin aceea că, ulterior, prin exercitarea căilor de atac, reclamantul a fost achitat definitiv, reținându-se că a săvârșit fapta aflându-se în legitimă apărare.
textul art. 504 alin. 1 Cod pr. pen. în sensul că "persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare" tribunalul a stabilit în mod legal că în speță nu sunt întrunite cerințele angajării răspunderii civile delictuale în sarcina Statului Român, pentru repararea prejudiciului material și moral suferit de către reclamant, întrucât nu a existat eroare judiciară.
generic răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale, Constituția face trimitere, în același timp, la prevederile legale în vigoare, aplicabile în materie, respectiv la dispozițiile art. 504 Cod pr. pen.
Pentru calificarea unui act de judecată ca o eroare judiciară este de esență existența unei condamnări definitive, urmată de pronunțarea unei hotărâri definitive de achitare, prin rejudecarea cauzei.
Or, în speță nu au fost îndeplinite condițiile unei condamnări definitive a lui, prin epuizarea căilor legale și ordinare de atac, din contră, condamnarea inițială a acestuia, prin sentința pronunțată de prima instanță, Judecătoria Târgu Lăpuș, a fost desființată prin decizia penală a instanței de apel, care a dispus achitarea inculpatului, soluție rămasă apoi definitivă și în cadrul declarării căii de atac a recursului.
Instituirea căilor de atac s-a făcut de către legiuitor tocmai în scopul asigurării legalității procesului penal, al aflării adevărului și pentru ca nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Asigurarea accesului la căile de atac reprezintă o garanție a desfășurării echitabile a procesului penal, așa încât reclamantul nu poate obține obligarea statului la repararea unui prejudiciu pe care acesta susține că l-a suferit, prevalându-se de achitarea obținută chiar în urma exercitării căilor de atac pe care statul i le-a pus la dispoziție în vederea realizării scopului pentru care a început și s-a desfășurat întreg procesul penal.
Totodată, statului nu i se poate restrânge ori interzice dreptul de a porni un proces penal, care, conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 Cod pr. pen. contribuie la apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților persoanei, la prevenirea infracțiunilor și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
Aserțiunea recurentului, și anume că prin intermediul reglementării cuprinse în art. 504 alin. 1 Cod pr. pen. a fost angrenată răspunderea patrimonială a statului și pentru prejudiciile cauzate persoanelor condamnate pe nedrept pe parcursul procesului penal (finalizat apoi printr-o achitare) este lipsită de fundament juridic și adaugă la lege, astfel că pretențiile lui nu se încadrează ipotezei strict circumscrise în art. 504 Cod pr. pen.
Recurentul se referă stăruitor la condamnarea pe care a suferit-o prin sentința penală a Judecătoriei Târgu Lăpuș, dar omite să ia în calcul faptul că textul art. 504 alin. 1 Cod pr. pen. impune existența unei condamnări definitive, ceea ce nu este cazul în speță.
Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca și a Curții Constituționale, invocată de către reclamant, este inaplicabilă în speța dedusă judecății și nu permite acestuia să ceară statului repararea pagubei ce i-a fost produsă prin condamnarea inițială pronunțată de prima instanță.
În concluzie, observând că hotărârea tribunalului este legală și temeinică, dată prin aplicarea corectă a legii incidente în materie, recursul se va respinge, potrivit art. 312 alin. 1 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1323 din 7 decembrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. /dact.
2 ex./04.04.2008
Jud. prima instanță:
Președinte:Alexandrina Angela AlbJudecători:Alexandrina Angela Alb, Andrea Țuluș Antoaneta
