Eroare judiciara. Speta. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 90/Ap
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Grefier - -
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, reclamantul - pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat în teritoriu de C și intervenienții în nume propriu, -, - și, împotriva sentinței civile nr. 77/27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 11 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 18 iunie 2009 și apoi pentru astăzi 25 iunie 2009.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Constată că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 83/11.01.2006, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în cuantum de 10.120.000 Euro, pentru prejudiciul material și moral suferit ca urmare a arestării sale pe nedrept, cu cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 504 și următoarele Cod pr. penală.
Prin încheierea nr. 200/2007, dată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Covasna, cu menținerea tuturor actelor de procedură îndeplinite anterior.
Prin sentința civilă nr. 77/27.01.2009, Tribunalul Covasnaa admis în parte acțiunea civilă, formulată și precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei Și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C și în consecință, a fost obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata către reclamant a sumei de 9.987 lei, daune materiale și a sumei de 2.000.000 lei, daune morale.
Au fost respinse restul pretențiilor precum și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, și, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul menționat, având ca obiect acordarea de daune morale de 100.000 lei, pentru fiecare intervenient.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 3.04.2008, - tatăl reclamantului, - soție, - - mamă, - și - - fii, au formulat cereri de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata daunelor morale de câte 100.000 lei pentru fiecare.
Cererile au fost întemeiate pe dispozițiile art. 48 alin. 3, 52 alin. 1 din Constituție, art. 504 și urm. Cod pr. penală, art. 998 Cod civil, art. 49 Cod pr. civilă și au fost admise în principiu de instanță, în ședința de judecată din 3 iunie 2008.
Intervenientul a decedat la data de 23 mai 2008, succesoarea în drepturi și obligații a acestuia fiind -, conform certificatului de moștenitor nr. 32/2008.
În fapt, potrivit Ordonanței nr. P 4631/2000, emisă de IPJ B la 7 februarie 2001, ora 21,40, în calitate de director general al SC B a fost reținut pentru 24 ore, fiind învinuit pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și a faptei prevăzute de art. 266 pct. 2 din 31/1990 pentru un prejudiciu cauzat de 3.046.464.330 lei. Pe timpul urmăririi penale a amenințat un martor și a folosit în mod ilegal creditul societății.
La aceiași dată, cum atestă procesul verbal de la fila 64 din același dosar, s-a efectuat și o percheziție la domiciliul învinuitului.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău prin Ordonanța nr. 72/P/2001, emisă la 8 februarie 2001, în considerarea actelor de urmărire penală efectuate în dosarul 72/P/2001 împotriva învinuitului, a dispus obligarea acestuia să nu părăsească localitatea de domiciliu - mun. B pe durata dintre 8.02.2001, ora 21,30 - 9.03.2001, ora 21,30, deci pe o durată de 30 zile.
Această măsură preventivă a fost înlocuită, înainte de expirarea măsurii interdicției de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive prin Ordonanța emisă la 10 februarie 2001, pe motiv că cel în cauză a intimidat un martor prin amenințarea cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă a acestuia.
În acest sens s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 2/P/2001 din 10 februarie 2001, în care s-a consemnat că, învinuitul în perioada 1.03.1999 - 31.10.2000 a dispus aprovizionarea cu motorină a sucursalelor societății la un preț superior practicat de distribuitorii tradiționali SNP, provocând un prejudiciu de 3 miliarde lei ROL, cea ce constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor private cu consecințe deosebit de grave.
Prin sentința penală nr. 351 din 6 decembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Ineu, jud. A, în dosarul nr. 887/R/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 642/R/29 iunie 2005, dată în dosarul 6562/P/2005(11-23,dos. 83/2006) de Curtea de Apel Timișoara prin care s-a respins recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad declarat împotriva deciziei nr. 161/29.03.2005 de respingere a apelului promovat împotriva sentinței penale nr. 351/2004, s-a hotărât achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din 31/1990 privind societățile comerciale( în forma anterioară republicării) de folosire cu rea credință a bunurilor societății în scop contrar intereselor acesteia, în baza art. 10 lit. d), corelat cu art. 11 pct. 2 lit. pr.penală.
S-a reținută că, prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, - a fost trimis în judecată, alături de alți inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută la art. 266 pct.2 din 31/1990 și art. 26 Cod penal, art. 25 Cod penal cu raportare la art. 260 alin.4.
Fapta inculpatului de a dispune aprovizionarea SC SA B cu combustibili, îngrășăminte și piese de chim de la SC SRL, care la rândul ei se aproviziona de la SC Trans SRL nu a avut un caracter păgubitor, dimpotrivă a fost avantajoasă în condițiile în care se apela la contractarea unui credit bancar în vederea aprovizionării directe de la unități specializate, respectiv SNP B, unde plata se efectua la 30 zile pe bază de comandă fermă, scrisoare de garanție bancară, cea ce presupunea existența unor depozite financiare. Deci actele imputate inculpatului au asigurat bunul mers al societății, cum s-a concluzionat prin expertiza de specialitate, administrată în cauză, din oficiu.
imobilelor societății nu a avut drept consecință punerea societății în imposibilitatea de a mai contracta credite atâta timp cât acestea au reprezentat doar 24,9% din activul net contabil, nu 80% cum eronat s-a reținut în rechizitoriu.
Partea vătămată, SC SA B nu s-a constituit parte civilă și a precizat în mod expres că nu a înregistrat un prejudiciu și este inexplicabilă plângerea penală formulată la acea dată.
Astfel, instanța penală a apreciat că, în sarcina inculpatului nu s-a putut reține reaua credință, element constitutiv, definitoriu a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, față de această stare de fapt, devin incidente art. 53 alin.(3) din Constituția României care instituie obligația statului de a repara prejudiciile cauzate prin erori judiciare.
Conform dispozițiilor art. 504 alin.( 1) și alin.( 2) pr.pen, are dreptul la repararea pagubei suferite persoana care a fost condamnată și ulterior a fost achitată printr-o hotărâre definitivă. De asemenea are dreptul la dezdăunare și persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
La stabilirea întinderii reparației, potrivit art. 505 din același cod, se va ține cont de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.
Reparația constă în plata unei sume de bani ținându-se seama de condițiile celui îndreptățit la repararea pagubei și de natura daunelor cauzate.
Privitor la daunele materiale în raport de probatoriul administrat cauzei, tribunalul constată că, reclamantul pe lângă funcția de director general pe care a exercitat-o la SC SA B din anul 1998 până la data de 23.04.2001( 67, dos.83/2006), a avut și calitatea de expert tehnic judiciar în cadrul Biroului de expertize de pe lângă Tribunalul Buzău ( 69, dos.83/2006), suspendat din această funcție la 1.11.2001( 71 același dosar). De asemenea, a prestat activitate de profesor instructor la Colegiul agricol B până în martie 2000 și a îndeplinit funcția de consilier județean în cadrul Consiliului Județean B( 42-43, prezentul dosar vol. I). Pe linie politică a fost membru ales în diferite funcții la organizația B( 72, dos.83/2006).
După reținerea, respectiv arestarea preventivă și derularea proceselor penale care au urmat, reclamantul s-a aflat în imposibilitate de a-și desfășura activitatea profesională obișnuită, intrând în declin financiar, în primul rând prin pierderea funcției de director general la SC SA B, fiind concediat, cum rezultă din copia cărții de muncă de 67, dos.83/2006. Apoi a fost suspendat din funcția de expert judiciar prin decizia nr. 7 din 1.11.2001 a Biroului Central pentru Expertize tehnice judiciare ( 71, același dosar), nu a mai exercitat funcția de consilier județean și nici celelalte funcții aducătoare de venituri financiare permanente la care se însumează cheltuielile ocazionate de purtarea proceselor penale care au durat mai mulți ani.
Pornind de la statuările textelor legale prezentate, în perioada celor 125 zile cuprinse între 7.02.2001 - 16.06.2001, în care a fost lipsit și îngrădit nelegal de libertate prin măsurile preventive de reținere, arest și interdicția de părăsire a localității de domiciliu (aspect necontestat în cauză), expertiza judiciară administrată în cauză, efectuată în completare de expertul, ( 179 - 192, prezentul dosar) a stabilit că reclamantul a fost păgubit în perioada de referință de salariul de director general în valoare totală actualizată cu rata inflației de 6.455 lei RON, indemnizația de consilier județean, actualizată cu indicele ratei inflației, cifrată la 1.664 lei RON și a efectuat cheltuieli cu procesele pe care le-a purtat de 1.868 lei RON, cea ce totalizează 9. 987 lei.
Nu s-au putut cuantifica veniturile decurgând din calitatea de expert, veniturile de care a fost lipsit reclamantul prin nedeținerea mașinii de serviciu. Nu s-a putut evalua nici potențialele venituri pe care le-ar fi obținut ca profesor, în lipsa unor contracte de școlarizare și nici valoarea medicamentelor pe care le-a utilizat pentru afecțiunile medicale de care suferă.
Prin Notele scrise depuse la 12 ianuarie 2009( 296 - 327, vol. II, prezentul dosar), reclamantul a evaluat, conform art. 1084 cod civil cuantumul prejudiciului material la suma totală de 2.369.240,8 lei, structurat astfel: salariul de director - 1.830.307 lei, mașina de serviciu - 46.630 lei, venituri din calitatea de expert - 19.203 lei, venituri din activitatea de profesor - 9.332 lei, venituri din activitatea de consilier județean 117.216 lei, contribuții la fondul de pensii de 326.819 lei, cheltuieli ocazionate de judecata proceselor penale - 5.608 lei și cheltuieli tratamente medicale - 14.125 lei.
Instanța găsește aceste pretenții ale reclamantului inacceptabile.
Determinarea veniturilor rezultate din salariul de director general a SC SA de către expertul, a fost făcută corect, cum atestă anexa 4 expertizei( 184, vol. II, prezentul dosar), luându-se în calcul salariul de încadrare, venitul brut, obligațiile fiscale și contribuțiile sociale rezultând pentru cele 5 luni (februarie - iunie 2001) un venit net total de 29.346.812 lei ROL, actualizat cu indicele de inflație însumează 6.455 lei.
Mașina de serviciu, cum a specificat și expertul, nu a făcut parte din veniturile cuvenite în temeiul contractului individual de muncă sau a contractului colectiv de muncă, de care a fost lipsit reclamantul, în lipsa unei stipulații contractuale în acest sens cu angajatorul. Acest mijloc de transport, proprietatea angajatorului a fost pus la dispoziția reclamantului pentru rezolvarea problemelor specifice funcției de director general în interesul societății, nicidecum a celor cu caracter personal cu toate că societatea cum s-a afirmat era cu capital privat.
Veniturile din calitatea de expert judiciar nu au fost determinate și nici nu puteau fi determinate în perioada 7.02.2001 - 16.06.2001, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că a fost împiedicat să întocmească lucrări de expertiză angajate în baza unor contracte sau că în această perioadă a fost solicitat în acest sens.
Privitor la activitatea de profesor, veniturile de această natură sânt ipotetice, nu pot fi luate în discuție atâta timp cât nu s-a făcut dovada că în perioada de referință avea un contract în derulare cu vreo unitate de învățământ.
Adeverința depusă la dosar face referire la veniturile pe care le-a obținut reclamantul în perioada 1998- martie, deci anterior date de 7.02.2001 a ocupat funcția de profesor, nu în anul școlar 2000 - 2001.
Referitor la calitatea de consilier județean, potrivit art.94 din 215/2001 a administrației publice locale, republicată, consiliul județean de întrunește în ședințe ordinare, lunare sau în ședințe extraordinare, ori de câte ori este nevoie.
Pentru participarea la ședințe, consilierii județeni primesc o indemnizație pentru fiecare ședință, stabilită în condițiile legii.
Expertul judiciar a stabilit, în baza documentelor dosarului că, în perioada februarie - iunie 2001, reclamantul a lipsit de la 3 ședințe, fiind privat de o indemnizație totală, actualizată cu indicele de inflație de 1.664 lei.
Funcția de consilier județean fiind o funcție eligibilă nu putea fi afectată ulterior eliberării din arest de situația de inculpat a reclamantului. Faptul neparticipării la ședințele organizate ulterior eliberării, datorită proceselor penale la care a trebuit să fie prezent, ține de latura consecințelor prejudiciabile a căror acoperire se poate obține prin daune morale.
Legat de contribuțiile la asigurări sociale, după cum este cunoscut, potrivit dispozițiilor 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare, reprezintă obligații de plată instituite în sarcina angajatorilor în sensul art. 14 din Codul Muncii. Astfel contravaloarea acestora nu poate constitui o pagubă directă a reclamantului și o pierdere financiară a acestuia.
De asemenea și cheltuielile pentru tratarea afecțiunilor medicale, nu au fost depuse documente care să demonstreze că în perioada de referință s-au efectuat cheltuieli de această natură. Aspectul afectării stării de sănătate a reclamantului intră în planul daunelor morale solicitate.
Cheltuielile efectuate și ocazionate de purtarea proceselor penale, altele decât cheltuieli judiciare, stabilite de expert, în baza documentelor puse la dispoziția sa de reclamant se situează la valoarea de 1.868 lei, potrivit anexei 2 la raportul menționat( 186, vol. II, prezentul dosar).
Față de aceste considerente, instanța găsește cererea vizând daunele materiale, întemeiată parțial, suma totală de 9. 987 lei, reprezintă o justă dezdăunare a prejudiciului material, cert și efectiv suferit de reclamant în perioada 7 februarie 2001 - 16 iunie 2001( 125 zile), data eliberării din arest preventiv, urmare a expirării duratei arestării preventive ( 331, vol. II, prezentul dosar), astfel se va dispune admiterea acțiunii în această limită iar pentru diferența de sumă pretinsă se va dispune respingerea.
Prin aceleași note scrise, reclamantul a reiterat cererea sa acordarea daunelor morale de 10. 000. 000 euro pentru: arestare ilegală și detenție - 2.400.000 lei, proporțional cu precedentul judiciar, refacerea poziției politice - 8.000.000 lei iar diferența este aferentă relelor tratamente la care a fost supus, pierderii poziției de, a notorietății profesionale și a poziției sociale datorate campaniei negative declanșată împotriva sa de presă, tergiversarea celor două procese penale cât și pentru suferințele cauzate atât în privința copiilor cât și a decesului tatălui său.
Referitor la acest capăt de cerere, instanța constată că reclamantul, la data reținerii preventive, 7 februarie 2001, avea vârsta de 45 ani, era fără antecedente penale și deținea din anul 1998 funcția de director general al SC SA B, consilier în cadrul Consiliului Județean B, expert judiciar în cadrul Biroului de expertize judiciare de pe lângă Tribunalul Buzău iar pe linie politică era membru al CD
Măsurile preventive luate de autorități prin reținerea pentru 24 ore în data de 7 februarie 2001, apoi prin obligarea de a nu părăsi localitatea cea ce echivalează cu îngrădirea libertății și arestarea pentru 30 zile care a durat până la 16 iunie 2001- 125 zile), după care au urmat procesele penale, care au durat mai mulți ani ( in toată această perioadă reclamantul a fost plecat și în ), finalizate prin sentința penală de achitare nr. 351/2004, definitivă prin Decizia nr. 642/R/29 iunie 2005 Curții de Apel Timișoara au avut consecințe negative atât în plan profesional prin pierderea funcțiilor deținute cât și în plan personal asupra onoarei, demnității, creditului moral și a poziției sociale avute anterior luării acestor măsuri împotriva sa.
Mai mult, pe fondul stresului, a stării de neliniște, de nesiguranță, confuzie și derută i-a fost grav afectată starea de sănătate, fiind nevoit să fie supus unor tratamente medicamentoase în regim de spitalizare, așa cum demonstrează multiplele acte medicale depuse la dosar, printre care cele de la filele 94-101, vol. I, 227, vol. II, prezentul dosar, reclamantul fiind diagnosticat cu cardiopatie ischemică cronică, angină stabilă și hipercolesterolemie.
Martorul, Gad eclarat că reținerea, respectiv arestarea reclamantului avut un impact negativ imediat asupra sănătății acestuia, care a și fost supus unor investigații medicale. Totodată și asupra găsirii unui loc de muncă pe măsura pregătirii sale profesionale, județul B fiind un județ mic, colectivitatea locală a reacționat ostil dar în același timp și-a exprimat și nemulțumirea în raport de situația reclamantului. Acesta anterior acestor evenimente s-a bucurat de popularitate, datorită performanțelor profesionale obținute, a funcțiilor pe care le-a ocupat iar societatea pe care a condus-o era una dintre cele mai profitabile din țară.
Toate aceste împrejurări s-au răsfrânt asupra întregii familii. Copii au avut de pătimit cel mai mult, întrucât fiind în perioada de continuare a studiilor au avut nevoie de resurse financiare pe care nu le-au mai avut. Unul dintre copii a fost nevoit să abandoneze studiile pentru a se încadra în muncă, tatăl fiind foarte bolnav.
A mai declarat că, în vara anului 2001 plecat în, unde a stat o perioadă de 3- 4 ani, revenind în România de mai multe ori pentru că în județul B nu avea nici o șansă pentru a găsi un loc de muncă.
Așadar, aceste consecințe dăunătoare, neevaluabile în bani ca rezultat din atingerile, încălcările dreptului nepatrimonial la libertate au provocat inconveniente de ordin fizic generate de pierderea confortului prin lipsa surselor de venit datorită imposibilității continuării activităților anterioare, influențând și perimetrul relațiilor sociale personale cu prieteni, cunoștințe etc. vătămări care își găsesc expresia în suferințele morale încercate de victimă.
Ca atare, instanța, fără a omite împrejurarea că instanța penală prin sentința penală de achitare nu a constatat inexistența faptei penale pentru care a fost trimis în judecată reclamantul (art. 10 alin.(1) lit. a) pr.pen), ci numai lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii, având în vedere faptul că, obligația de reparație a pagubei suferite, reglementată de art.504 pr.pen. cuprinde pe lângă componenta daunelor materiale și cea a compensației pentru prejudiciul moral suferit, acesta din urmă neputând fi disociat de cel material, întrucât cauzalitatea este aceiași, consideră că pentru a asigura o dezdăunare satisfăcătoare, suficientă, echitabilă și decentă, acest capăt de cerere este apreciat ca întemeiat parțial, urmând a fi admis în limita sumei de 2. 000. 000 lei, restul pretențiilor se vor respinge.
Cererile intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, -, și sân apreciate de instanță ca neîntemeiate din perspectiva dispozițiilor art. 506 alin.2 pr.pen. care stabilește că, acțiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndrituită, conform art. 504 din același cod, respectiv persoana care a fost privată de libertate sau căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Astfel intervenienții, în calitate de soție, mamă, copii, în raport de textul legal precizat, neavând îndreptățirea de a pretinde pe această cale repararea daunelor morale suferite ca urmare a măsurilor preventive dispuse față de reclamant, instanța va dispune respingerea cererilor.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamantul, intervenienții, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice C, pentru Statul Român.
Prin apelul declarat, reclamantul a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul acordării daunelor materiale în cuantumul constatat prin raportul de expertiză contabilă, adică suma de 2.615.106 RON, precum și a cheltuielilor de judecată în primă instanță, în valoare de 33.101,80 RON.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. 296,298 Cod pr. civilă, art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 52 alin. 3 din Constituție, art. 504, 505 și 506 Cod pr. penală.
Prin apelurile declarate, intervenienții -, și -, au solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul acordării daunelor morale solicitate prin cererile de intervenție.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 49, 15(1), a6 (2), 22 (1), 26, 23 (2) din Constituția României.
Prin apelul declarat, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de reprezentant legal al Statul Român a criticat sentința numai sub aspectul acordării daunelor morale, solicitând modificarea în parte a acesteia.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că reclamantul nu s-ar fi integrat în societate, că și-ar fi pierdut onoarea, demnitatea și creditul moral ori că ar fi avut dificultăți în obținerea de venituri necesare întreținerii sale și a familiei.
Prin apelul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasnaa criticat sentința sub aspectul acordării daunelor morale, solicitând modificarea în parte a acesteia.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că suma de 2.000.000 lei stabilită e prima instanță cu titlu de daune morale nu este proporțională cu vătămarea produsă, determinând o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului.
Analizând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și motivele de apel, instanța reține următoarele:
Prevederile art. 504 Cod pr. penală și ale art. 52 alin. 3 din Constituție, constituie cadrul legal al reparării pagubelor materiale și a daunelor morale, cauzate prin erori judiciare, în temeiul cărora statul poate fi obligat să răspundă patrimonial.
Potrivit art. 504 alin. 3 Cod pr. penală, privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită după caz, prin ordonanță a procurorului sau prin hotărâre a instanței de judecată.
În cauză se reține că la data de 6.02.2001 organele de cercetare penală din cadrul IPJ B au început urmărirea împotriva învinuitului - pentru infracțiunea prev. de art. 246 raportat la art. 248 Cod penal, cu referire la art. 258 Cod penal.
S-a reținut în sarcina acestuia faptul că, în cursul anilor 1999-2000 s-a aprovizionat preferențial de la SC " " SRL, jud. B cu motorină la un preț vădit superior celui practicat de distribuitorii tradiționali (în speță SNP ). Prin această politică impusă și sucursalelor din județ, învinuitul - a provocat o pierdere societății pe care o conducea, SC SA B de peste 3 miliarde de lei.
În raport de această stare de fapt, în temeiul art. 136 alin. 1 lit. b și 145 Cod pr. penală, Ministerul Public Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzăua dispus obligarea învinuitului să nu părăsească localitatea de domiciliu - Municipiul B pe o durată de 30 de zile.
Ulterior acestei măsuri au intervenit elemente noi, sesizate de IPJ B constând în încercarea învinuitului de a zădărnici aflarea adevărului prin amenințarea martorului cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, întrucât acesta a dat declarație la Poliție, "fără să îl anunțe".
Datorită încercării învinuitului - - reclamantul din prezenta cauză - de a zădărnici aflarea adevărului prin amenințarea unui martor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzăua dispus prin Ordonanța 72/P/10.02.2001, înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată față de învinuit, cu măsura arestării preventive a acestuia.
Art. 148 alin. 2 lit. d Cod pr. penală, în forma în vigoare la data măsurii privative stipulează că măsura arestării poate fi luată în cazul în care "sunt date suficiente că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de probă sau prin alte asemenea falte".
Întrucât tocmai fapta culpabilă a reclamantului a determinat adoptarea măsurii arestării acestuia, având în vedere și faptul că prin ordonanța procurorului sau prin hotărâre judecătorească nu s-a constatat nelegalitatea măsurii arestării luată față de reclamant, Curtea reține că arestarea acestuia a fost perfect legală, iar prezenta cerere de chemare în judecată este în tot neîntemeiată. Ca urmare, nu sunt incidente dispozițiile art. 504 Cod pr. penală, iar privarea de libertate a reclamantului nu este rezultatul unei erori judiciare.
Pe de altă parte, din materialul probator administrat rezultă că, în cauză, existau indicii temeinice că persoana față de care se efectua urmărirea penală a săvârșit fapta, devenind astfel incidente dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Acest articol, care consacră dreptul la libertate și siguranță prevede că "orice persoană are dreptul la libertate și siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale: [] c) dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune".
Astfel, atât în raport cu dispozițiile Cod pr. penală, ale hotărârilor judecătorești penale pronunțate în cauză și ale art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. măsura privării de libertate la care a fost supus reclamantul apare ca fiind legală.
Faptul că ulterior, în cursul judecării cauzei, î fața instanței au fost administrate probe noi din care au rezultat alte împrejurări de fapt, decât cele aflate inițial la dispoziția organelor de urmărire penală nu sunt de natură a influența caracterul legal al măsurii privative de libertate.
Astfel, din raportul de expertiză contabilă dispus din oficiu de instanță a rezultat că aprovizionarea SC SA preponderent cu motorină, îngrășăminte și pese de schimb la un preț vădit superior (cu 3.064.460.000 lei ) celui practicat de distribuitorii tradiționali nu a avut un caracter păgubitor pentru societate, ci, dimpotrivă, a fost mai avantajos decât contravaloarea unui credit bancar, în vederea unei aprovizionări directe de la unitățile specializate. ( sentința penală nr. 351/2004 a Judecătoriei Ineu ).
Totodată, tot în cursul judecării cauzei, părțile vătămate SC SA B și SC SRL B, prin reprezentanții acestora, nu s-au constituit parte civilă și au precizat în mod expres că nu au suferit prejudicii.
Prin urmare, în temeiul considerentelor mai sus expuse, instanța reține că prezenta cerere de chemare în judecată, formulată de reclamant este neîntemeiată.
Având în vedere că apelanții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și Ministerul Economiei și Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român au criticat sentința primei instanțe numai sub aspectul daunelor morale nu și al daunelor materiale, având în vedere limitele efectului devolutiv al apelului exprimat prin adagiul " ", instanța nu va putea înlătura dispoziția de acordare a daunelor materiale, nefiind investită în acest sens.
Pe de altă parte, dacă s-ar admite apelul formulat de reclamant și înlătura dispoziția de acordare a daunelor materiale, s-ar înrăutăți situația acestuia în propria cale de atac și încălca principiul " reformatio in pejus".
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă, Curtea va respinge apelul declarat de apelantul reclamant - și va admite apelurile declarate de apelanții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice Județ C ca reprezentant al Statului Român împotriva sentinței civile nr. 77/27.01.2009 a Tribunalului Covasna.
Pentru aceleași considerente, mai sus expuse, Curtea va respinge în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod pr. civilă, apelurile declarate de intervenienții -, -, și.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 77/27.01.2008 a Tribunalului Covasna.
Respinge apelurile declarate de apelanții intervenienți, și împotriva sentinței civile nr. 77/27.01.2009 a Tribunalului Covasna.
Admite apelurile declarate de apelanții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Județul C împotriva sentinței civile nr.77/27.01.2009 a Tribunalului Covasna, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Înlătură dispoziția sentinței privind obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata către reclamantul - a sumei de 2.000.000 lei daune morale.
restul dispozițiilor sentinței.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - pt. --- -,
plecată în concediu de odihnă,
semnează Președintele instanței,
Grefier,
- -
Red. - 29.06.09
Dact. GG - 3.07.09/10 ex.
Red. fond -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică
