Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civil, de munc și asigurri sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL NR.1/R/2009
Ședința public din 8 ianuarie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECTORI: - - - - GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții, împotriva deciziei civile nr.490 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțat în dosarul nr-, privind și pe intimata reclamant și intimatul reclamant Consiliul Local al municipiului C-N, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal se prezint reprezentanta recurenților pârâți, din Baroul Cluj cu împuternicire avocațial la dosar și reprezentantul intimatei reclamante, din Baroul Cluj cu împuternicire avoațial la dosar, lips fiind prțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
Recursul este legal timbrat cu 5 lei tax judiciar de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a fcut referatul cauzei, dup care, se constat c la data de 22 decembrie 2008 intimata reclamant a înregistrat la dosar întâmpinare prin care se solicit respingerea recursului, act din care s-a comunicat un exemplar reprezentantei recurenților pârâți, anterior începerii dezbaterilor.
Nefiind excepții de ridicat și nici cereri prealabile de formulat instanța închide faza probatorie, constat prezentul recurs în stare de judecat și acord cuvântul în dezbateri judiciare orale.
Reprezentanta recurenților pârâți susține recursul așa cum este formulat solicit admiterea lui, conform motivelor expuse în memoriul de recurs depus la dosar, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea hotrârii instanței de fond, cu consecința respingerii acțiunii. Solicit cheltuieli de judecat în toate instanțele, constând în onorariu de avocat potrivit chitanțelor de la dosar.
Reprezentantul intimatei reclamante solicit respingerea recursului, ca nefondat conform întâmpinrii de la dosar și menținerea deciziei atacate, ca legal și temeinic. Nu solicit cheltuieli de judecat.
CURTEA
Reține c prin sentința civil nr. 2099/2008 pronunțat în dosar nr- al Judec toriei Cluj -N, s- respins excepția prematuritții acțiunii invocate de ctre pârâții și.
A fost admis în parte acțiunea civil formulat de ctre reclamanta în contradictoriu cu pârâții, Consiliul local al mun. C-N i, și in consecinț:
S-a constatat c pârâții, nu se bucur de drepturile locative acordate chiriașilor, potrivit OUG 40/1999.
S-a dispus evacuarea pârâților, din imobilul situat in C-N,-,. 3.
Au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecat în sum de 29 RON.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut c la 25.01.1996 pârâtul a încheiat contract de închiriere cu Consiliul Local al mun. C-N dup ce în decembrie 1995 fosta chiriaș decedeaz lsând apartamentul nr. 3 liber, apartament situat în C-N,-.
La data de 11.11.1996 între pârâtul de rândul 1 si cel de rândul 3 s-a încheiat, în baza Legii nr. 112/1995 contractul de vânzare-cumprare nr. 30492/1996, prin care primul a dobândit proprietatea apartamentului în cauz.
La data de 30 iulie 2002, în temeiul Legii nr. 10/2001 reclamanta a introdus o acțiune prin care a solicitat constatarea prelurii imobilului în cauz ca fiind fr titlu și constatarea nulitții absolute a contractului de vânzare cumprare subsecvent. Prin hotrâre judectoreasc definitiv și irevocabil i s-au admis aceste capete de cerere (sentința civil nr. 1908/11.03.2003 pronunțat de ctre Judec toria Cluj N, modificat prin decizia nr. 1121/R/29.10.2004 pronunțat de ctre Curtea de APEL CLUJ ).
Printr-o alt acțiune reclamanta a solicitat instanței s dispun restituirea în natur a imobilului în litigiu. Acțiunea a fost admis prin SC nr. 1204/2005 a Tribunalului Cluj, modificat prin Decizia civil nr. 127/A/2006 a Curții de APEL CLUJ și rmas astfel irevocabil prin respingerea recursului Primarului mun. C-N prin Decizia civil nr. 10383/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu privire la nulitatea absolut a contractului de închiriere susținerea reclamantei în sensul c, contractul de închiriere a fost încheiat în scop speculativ, pentru a putea ulterior cumpra locuința, chiar dac nu a existat niciodat intenția cumprtorului de aou tiliza ca locuinț personal este o simpl presupunere, nesusținut sub aspect probator.
Faptul c la data de 11.11.1996 pârâtul a încheiat contract de vânzare-cumprare nu este de natur a prezuma caracterul speculativ al actului juridic încheiat.
Pe de alt parte din adresa MAI invocat de ctre reclamant rezult c pârâtul a avut domiciliul in mun. C-N,-,. 3 in perioada 13.02.1996-21.01.1997 și c începând cu data de 28.11.2000 are domiciliul in mun. B,-, -. 2,. 12, sect.2
Prin urmare toate aspectele invocate de reclamant în susținerea cererii de nulitate absolut a contractului de închiriere nu sunt de natur a justifica cauza ilicit, prin raportarea la momentul încheierii actului juridic (25.01.1996). Nu s-a dovedit în cauz c la momentul încheierii contractului de închiriere, pârâții aveau domiciliu în B, sau c știau despre mutarea lor la B, și c închirierea s-a fcut în scop speculativ.
Împrejurarea c primarul nu a emis dispoziție de restituire în natur nu constitute un motiv pentru reclamant de a nu își valorifica prerogativele dreptului su de proprietate cât vreme exist o hotrâre irevocabil prin care s-a dispus restituirea în natur a apartamentului nr. 3, (sentința nr. 1204/2005 a Tribunalului Cluj ). De la momentul rmânerii irevocabile a sentinței civile nr. 1204/2005 -22.11.2006 (data respingerii recursului) imobilul a intrat în patrimoniul reclamantei, care poate dispune de el si în lipsa dispoziției primarului.
Cu privire la drepturile locative (protecționiste) acordate chiriașilor de ctre OUG nr. 40/1999 po trivit art. 6 "în cazul contractelor de vânzare-cumprare încheiate cu înclcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute in proprietatea statului și desființate prin hotrâre judectoreasc proprietarul recunoscut de justiție va încheia cu persoanele care au cumprat locuința în baza Legii nr. 112/1995 și care o ocup efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioad de cel mult 5 ani".
Din analiza acestui text de lege a rezultat cu claritate faptul c, pentru a se bucura de drepturile, locative prevzute de acest act normativ, o persoan trebuie s cumuleze 2 condiții:
- s fi cumprat locuința în baza Legii nr. 112/1995, aceast condiție este îndeplinit de pârâtul de rândul 1;
- s o fi ocupat efectiv pân în prezent: pârâții de rândul 1-3, locuind în B nu ocup efectiv locuința în litigiu.
De altfel potrivit art. 13 lit. f din OUG nr. 40/1999, prelungirea contractelor de închiriere (sau încheierea obligatorie a acestora în condițiile acestei reglementri) nu se aplic acelor chiriași care au subînchiriat locuința altor persoane fr consimțmântul proprietarului. Scopul acestui text legal este de a acorda drepturi locative, protecționiste, doar acelor persoane care, efectiv au nevoie de locuința în cauz pentru scopuri personale. Aplicând raționamentul a fortiori, evident c aceste drepturi locative nu le au nici acele persoane care au dat în comodat locuința în cauz. Indiferent de natura raportului juridic dintre pârâții de rândul 1 si pârâta de rând 5, în msura în care aceasta locuiește în imobil, drepturile locative în discuție nu sunt recunoscute de legislația în vigoare.
Prin urmare, legea înțelege s protejeze persoanele care locuiesc efectiv în locuințele asupra crora nu mai dețin un titlu de proprietate întrucât acesta a fost anulat în justiție.
In ceea ce o privește pe pârâta de rândul 5 aceasta nu a fost niciodat titulara vreunui contract de închiriere încheiat cu Consiliul Local C și nici a vreunui contract de vânzare-cumprare cu privire la imobilul în litigiu evident c disp. art. 1-11 din OUG nr. 40/1999 nu i se aplic.
Întrucât reclamanta, prin sentința civil nr. 1204/2005 a Tribunalului Cluj este"proprietarul recunoscut de justiție", potrivit formulei utilizate de OUG nr. 40/1999 i c, prin urmare, are dreptul s se bucure de plenitudinea atributelor acestui drept de proprietate, c pârâții nu se bucur de protecția OUG nr. 40/1999, utilizând bunul fr nici un titlu, instanța a considerat c acest petit se impune a fi admis urmând a dispune evacuarea pârâților, din imobilul situat in C-N,-,. 3.
Împotriva acestei hotrâri a declarat apel Consiliul local al municipiului C și de asemenea si pârâții, și, iar prin decizia civil 490/7.10.2008 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul pârâților și a Consiliului local reținându-se urmtoarele considerente:
În ceea ce privește apelul formulat de pârâtul Consiliul local al municipiului C-N acesta nu a fost vtmat prin sentința atacat întrucât prima instanț a respins cererea de constate a nulitții absolute a contractului de închiriere nr.35009/25.01.1996, singurul petit care a fost formulat în contradictoriu cu acest pârât. Nefiind parte czut în pretenții, acest pârât nu are interes în a ataca sentința civil nr.2099/26.02.2008 astfel c va fi admis excepția lipsei de interes a acestuia invocat de intimata.
În ceea ce privește apelul formulat de pârâții, și tribunalul a apreciat c este corect și legal reținerea primei instanțe potrivit creia pârâții și nu se pot prevala de prevederile OUG nr.40/1999. Aceast ordonanț a fost conceput ca o lege de protecție social a chiriașilor sau cumprtorilor imobilelor naționalizate crora li s-a constatat nulitatea absolut a contractelor de vânzare-cumprare și care nu au o alt locuinț. În speț, însși pârâții au aratat c a fost transferat la B în interes de serviciu și c locuiește împreun cu familia într-o locuinț de serviciu în
Conform recunoașterilor pârâtului la interogatoriu, acesta nu mai locuiește efectiv în imobil din 15.10.1998, dat la care a fost transferat. Transferul presupune o modificare a contractului de munc pe o perioad nedeterminat, fapt ce semnific c familia nu mai are nici nevoie de a locui în apartamentul în litigiu și nici posibilitatea fizic.
Una din condițiile prevzute de OUG nr.40/1999 pentru a beneficia de prevederile acesteia este ca persoanele în cauz s nu aib o locuinț. În speț familia are o astfel de locuinț și nu poate folosi locuința în litigiu. Faptul c la B pârâții locuiesc într-un apartament ce constituie locuinț de serviciu nu schimb cu nimic situația. Nu are relevanț c la expirarea contractului de închiriere pentru apartamentul din B pârâții nu ar mai avea unde s locuiasc atâta timp cât în prezent dețin o locuinț, iar OUG nr.40/1999 nu confer chiriașilor drepturi viagere asupra apartamentelor închiriate. Mai mult, prin aceast atitudine pârâții își exercit abuziv drepturile locative faț de proprietarul care a redobândit imobilul și care este oricum obligat la o sarcin disproporționat de a asigura protecția social care este o sarcin a statului și nu a particularilor.
O alt condiție expres prevzut de art.6 din OUG este ca persoanele care au cumprat locuința în baza Legii nr.112/1995 și cu privire la acre s-a constat nulitatea absolut s locuiasc efectiv în locuinț. Prin urmare nici aceast condiție nu mai este îndeplinit. Pârâta a artat c nu mai locuiesc în apartamentul în litigiu din 15 octombrie 1998. Conform adresei nr.2.098.167 din 25.09.2003 a Ministerului Administrației și Internelor figureaz cu domiciliul în C-N,-,.3, jud. C în perioada 13.02.1996-21.01.1997. Din data de 28.11.2000 acesta are domiciliul în Nefiind îndeplinite cerințele prevzute de art.6 din actul normativ anterior invocat, pârâții nu sunt îndreptțiți la încheierea contractului de închiriere și nu se impune analiza și altor aspecte legate de eventuale drepturi locative asupra apartamentului în litigiu. Prin urmare pârâții nu beneficiaz de prelungirea de drept a contractului pân când noul proprietar recunoscut în justiție îl va notifica pentru încheierea contractului de închiriere. Articolul 11 din OUG nr.40/1999 nu este aplicabil în cauz.
Potrivit dispozițiilor art.12 din OUG nr.40/1999 în cazul prsirii definitive a domiciliului de ctre titularul de contract închirierea continu în beneficiul ascendenților sau descendenților dac aceștia erau trecuți în contract și au locuit efectiv cu titularul de contract. Conform copiei contractului de închiriere nr.- din 31.10.2000 locuința ce face obiectul închirierii va fi folosit de chiriaș și familia compus din soție și fiica. Nu exist la dosar nici o prob din care s reias c pârâta a locuit împreun cu familia și c s-ar bucura de prevederile art.12 din OUG nr.40/1999. Din interogatoriul soților reiese c anterior închirierii apartamentului în litigiu, în ianuarie 1996 au locuit la soacra, astfel se contrazice cu susținerea din apel potrivit creia nu ar avea o locuinț proprie. De fapt, acest aspect este mai puțin important în condițiile în care acesta nu beneficiaz de drepturi locative proprii cu privire la imobilul în litigiu.
Cu privire la excepția prematuritții tribunalul a reținut c potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 "persoanele ale cror imobile au fost preluate fr titlu valabil își pstreaz calitatea de proprietar avut la data prelurii, pe care o exercit dup primirea deciziei sau a hotrârii judectorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi".
Prin Sentința civil nr. 1204/2005 a Tribunalului Cluj, rmas irevocabil prin Decizia civil nr. 10383/2006 a ICCJ s-a dispus restituirea în natur a imobilului menționat mai sus, în favoarea reclamantei. În condițiile existenței unei hotrâri judectorești nu mai este necesar obținerea unei dispoziții de restituire. În acest sens se pot observa și cele statuate prin Decizia ICCJ nr. XX din 19.03.2007 dat în recursul în interesul legii prin care statueaz nstanța de judecat este competent s soluționeze pe fond nu numai contestația formulat împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natur a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptțite în cazul refuzului nejustificat al entitții dețintoare de a rspunde la notificarea prții interesate. În aceste condiții nu mai este necesar decizia/dispoziția unitții dețintoare prin care s dispun restituirea, fiind suficient hotrârea judectoreasc. C decizia/dispoziția constituie titlu executoriu și înscris autentic cu privire la dreptul de proprietateprevede legea, îns și hotrârea judectoreasc constituie un asemnea act.
Existând o hotrâre judectoreasc prin care restituie în natur imobilul revendicat, reclamanta nu mai am nevoie de o decizie sau o dispoziție de restituire în natur, pentru a-și putea exercita dreptul de proprietate.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în baza dispozițiilor art.296 Cod de procedur civil tribunalul a admis excepția lipsei de interes a pârâtului Consiliul local al municipiului C-N și a respins apelul formulat de acesta urmare a admiterii excepției. Totodat a respins ca nefundat apelul declarat de pârâții, și împotriva Sentinței civile nr. 2099/2008 pronunțat la data de 26.02.2008 în dosarul nr. 761/211/207 al Judec toriei Cluj -N pe care a pstrat-o în întregime
Împotriva acestei hotrâri au declarat recurs pârâții, și solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și pe cale de consecinț, a se respinge acțiunea reclamantului.
Criticile aduse hotrârii instanței de apel vizeaz nelegalitatea sub urmtoarele aspecte:
Recurenții invoc dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. motiv de nelegalitate, sub aspectul aplicrii și interpretrii greșite a legii.
Se susține c reclamanții nici pân în prezent nu sunt în posesia procesului verbal de predare primire a locuinței din litigiu, iar instanțele de apel și fond trebuiau s observe c dispoz.art.6 din OUG 40/1999 trebuie coroborate cu dispoz.art.10 ce reglementeaz raporturile dintre proprietarul care a redobândit imobilul și foștii chiriași de înscrierea în rolul fiscal al dreptului de proprietate.
Or, susțin recurenții, reclamanta nu este în situația de a-și exercita dreptul de proprietate nefiind înc în posesia imobilului.
Se mai învedereaz c atâta timp cât s-a respins captul de cerere privind constatarea nulitții contractului de închiriere, drepturile lor locative sunt în vigoare, contractul de închiriere fiind prelungit de drept potrivit art.II pct.1 din OUG 40/1999.
În aceeași idee se arat c susținerea c pârâții nu ocup efectiv locuința trebuia analizat în contextul în care a intervenit un transfer în interes de serviciu și c în aceast situație ocup o locuinț de serviciu anex la contractul de munc. Trebuia analizat, susțin recurenții și situația c în locuința din litigiu a rmas mama pârâtei (pârâta ) care fiind membru de familie, are un drept locativ propriu, contractul de închiriere se transfer la cerere în baza art.12 lit."b" din OUG 40/1999.
Ca atare, susțin recurenții se impune admiterea recursului, modificarea hotrârii instanței de apel în sensul admiterii apelului, schimbarea hotrârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii în întregime, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecat.
Intimata prin întâmpinarea depus la filele 15-17 s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotrârea atacat prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ. curtea de apel reține urmtoarele:
Din contractul de închiriere nr.9629/210 din 31.10.2000 fila 29 dos.instanței de fond, rezult c pârâtului I s-a închiriat începând din 31.10.2000 spațiul locativ situat în B- -.2.12.
Astfel, așa cum rezult din interogatoriul pârâților (148-149 dos.instanței de fond), pârâții nu au mai locuit în apartamentul din C-,.3 din 15.10.1998 fiind tranferat în interes de serviciu la
Susținerea pârâților c în locuința din Cac ontinuat s locuiasc mama pârâtei (respectiv soacra titularului de contract ), pârâta ca tolerat și membru de familie nu a fost dovedit în cauz, cu atât mai mult cu cât din adresa (de la fila 79 dos.instanței de fond) Serviciului de evident a persoanelor C, rezult c pârâta are domiciliul în C, P-ța - cel M nr.19 și nu figureaz cu viz de reședinț în alt locație.
Prin familie, în sensul Legii 114/1996 potrivit art.17 din acest act normativ se înțelege sotul, soția, copii și prinții soților care locuiesc și gospodresc împreun.
Or, pârâții nu au fcut dovada c pârâta a locuit și s-a gospodrit împreun cu soții, pentru a putea invoca incidența dispozițiilor art.17 din Legea 114/1996.
Susținerea pârâților c pârâta poate beneficia de transferul contractului de închiriere, ca membru de familie, este nefondat faț de dispozițiile legale susmenționate și faț de dispozițiile art.27 din Legea 114/1996.
Astfel, potrivit art.27 din Legea 114/1996, în cazul prsirii definitive a domiciliului de ctre titularul contractului de închiriere, închirierea continu dup caz:
a) în beneficiul sotului, soției dac a locuit împreun cu titularul;
b) în beneficiul descendenților sau al ascendenților, dac au locuit împreun cu acesta;
c) în beneficiul altor persoane care au avut același domiciliu cu titularul cel puțin 1 an și care au fost înscrise în contractul de închiriere.
În lipsa persoanelor care pot solicita locuința potrivit alin.1, contractul de închiriere înceteaz în termen de 30 de zile de la data prsirii domiciliului de ctre titularul contractului".
Raportând dispozițiile legale susevocate la situația pârâtei, care nu a fcut dovada c ar fi avut același domiciliu cu titularul contractului de închiriere cel puțin 1 an, este fr posibilitate de echivoc c nu sunt incidente dispozițiile art.27 din Legea 114/1996 pentru a putea beneficia de un transfer al contractului de închiriere.
Aceleași condiții prev.de art.27 din Legea 114/1996 în ce privește transferul la cerere a contractului de închiriere sunt prevzute și în art.12 din OUG 40/1999 de care se prevaleaz recurenții, pentru a justifica existența unui drept locativ al pârâtei, și anume: - s fi locuit efectiv împreun cu titularul cel puțin 1 an.
Cum pârâții nu au fcut dovada în acest sens, și nici faptul c pârâta ar fi formulat o astfel de cerere pentru transferul contractului de închiriere (pt.c textul art.12 din OUG nr.40/1999 prevede expres existența unei cereri pentru transferul contractului de închiriere, acest transfer neoperând de drept, din oficiu), instanța reține c pârâta nu se poate prevala nici de dispozițiile art.17 din Legea 114/1996 și nici de cele ale art.12 din OUG 40/1999, cu atât mai mult cu cât aceasta a avut și are domiciliul în P-ța - - nr.19,.4 nefigurând nici mcar cu viz de reședinț la adresa locuinței din litigiu (79 dos.instanței de fond).
Din adresa de la fila 8 dos.instanței de fond rezult c pârâtul a figurat în perioada 13.02.1996 - 20.01.1997 cu domiciliul în C,-,.3 iar din 28.11.2000 are domiciliul în
Pârâții de altfel au recunoscut și la interogatoriul luat filele 148-149 dos. Instanței de fond c nu mai locuiesc în apartamentul din C din 1998.
De altfel, pârâții în aprarea lor au susținut doar faptul c mama respectiv soacra titularului contractului de închiriere ar beneficia de un transfer al contractului de închiriere, și în aceste condiții, aceast pârât ar beneficia de dispozițiile art.12 din OUG 40/1999.
Or, în condițiile în care pârâta nu a fcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 12 din Oug 40/1999 respectiv art.27 din Legea 114/1996, susținerile recurenților sunt fr suport juridic.
În ce privește critica legat de situația juridic a imobilului din litigiu este de reținut c prin sentința civil nr.1204/6.12.2005 a Tribunalului Clujr mas irevocabil prin decizia civil 10283/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, 81-87 dos.instanței de fond, s-a dispus restituirea în natur a imobilului din litigiu.
De altfel, instanța de apel a analizat aceste aspecte raportat și la decizia de recurs în interesul Legii nr.XX/19.03.2007 în ce privește soluționarea pe fond de ctre instanțe atât în cazul contestațiilor formulate împotriva dispoziției de respingere a cererilor ce vizeaz restituirea în natur a imobilelor preluate abuziv cât și în cazul refuzului nejustificat al entitții de a rspunde la notificarea prții interesate.
Susținerea recurenților c numai dup emiterea dispoziției de ctre primar (ce ar viza restituirea în natur a imobilului din litigiu) reclamanta ar dobândi calitatea de proprietar este neîntemeiat în condițiile existenței hotrârilor judectorești susmenționte prin care s-a dispus din 2006 restituirea în natur ctre reclamant a imobilului.
Faț de cele expuse, nefiind incidente dispozițiile art.304 pct. 9 pr.civ. recursul pârâților urmeaz a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr.490 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj pronunțat în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabil.
Dat și pronunțat în ședința public din 8 ianuarie 2009.
PRESEDINTE, JUDECTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PE/CA
03.02.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Andrea Chiș Ana Ionescu
