Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 102
Ședința publică de la 17.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii-pârâți, C, și împotriva deciziei civile nr. 284 R/12.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și .
Dezbaterile pe fondul contestației în anulare au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, pentru da posibilitate părților să depună concluzii scrise, făcând aplicarea disp. art. 156 alin. 2 Cod pr. civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 17.02.2009 - data pronunțării prezentei decizii civile.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prindecizia civilă nr. 284 R/12.06.2008pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, în dosarul nr-, s-arespins ca nefondat recursuldeclarat de recurenții-pârâți, C, și împotriva deciziei civile de apel nr. 130 A/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și .
Decizia de apel a fost menținută, în sensul dispunerii evacuării pârâților din imobilul situat in B,--7,. 1I, sector 4, identificat prin raportul de expertiză construcții efectuat în cauză de expert.
Instanța de recurs a considerat că intimații-reclamanți în mod justificat și cu real temei au refuzat reînnoirea contractului de închiriere, urmare a neplății chiriei o perioadă îndelungată de timp, ceea ce îi împiedica în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate și se constituia într-o sarcină împovărătoare pentru ei, astfel cum se desprinde și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu referire la cauza Stănescu Radovici contra României. S-a considerat că în mod corect, instanța de apel a dispus evacuarea pârâților, ca urmare a ineficienței normei ce reglementează reînnoirea contractului de închiriere, în ce-i privește pe aceștia și care îi plasează în situația de a ocupa apartamentul din imobil fără titlu legal.
Totodată, Curtea a înlăturat considerentele deciziei Tribunalului, referitoare la domeniul și durata aplicării OUG 40/1999 cu referire la art. 14, concluzie desprinsă în mod nelegal de către instanța de apel din faptul adoptării OG nr. 8/2004 în al cărei domeniu de aplicare nu intră decât raporturile locative derulate cu privire la unitățile locative aflate în administrarea autorităților publice; concluzia a fost apreciată ca eronată, întrucât OG 8/2004 nici nu era necesar a se suprapune peste domeniu de aplicare al OUG 40/1999, dispozițiile art. 14 din aceasta, relative la reînnoirea contractelor de închiriere, fiind aplicabile, prin ipoteză, după epuizarea prelungirii contractelor de închiriere în condițiile art. 10-11 din Ordonanță, moment situat în majoritatea cazurilor, după data de 08.04.2004.
Contestația în anulareformulată la data de 09.12.2008 de către recurenții-pârâți, C, a, Amal și, împotriva deciziei civile nr. 284 R/12.06.2008, a fost întemeiată pe disp. art. 318 teza I Cod pr.civilă, solicitându-se anularea deciziei contestate, rejudecarea recursului și admiterea acestuia.
S-a arătat că instanța de recurs nu a avut în vedere apărările recurenților-pârâți, analizând trunchiat probele existente la dosarul cauzei, iar împrejurarea că nu a sesizat aceste aspecte, constituie o eroare materială evidentă, ce a determinat soluția pronunțată în recurs.
Astfel, susținerea recurenților-pârâți cu privire la modalitatea de notificare făcută de către reclamanții-intimați, nu este cea corecta și legală și anume, că aceasta nu reflectă dispozițiile art. 10, alin. 1, din OUG 40/1999, în care se prevede expres că proprietarul îi va notifica chiriașului sau fostului chiriaș, prin executor judecătoresc, data și locul întâlnirii, notificare ce va fi comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
S-a arătat că se poate observa din somația depusă la dosar, că procedura de comunicare s-a făcut prin afișare, astfel că nu este îndeplinită în mod legal.
Totodată, nu aparține pârâților culpa privind neplata chiriei, întrucât proprietarii nu s-au mai prezentat în imobil între anii 2002-2006, iar din contractul de închiriere rezultă că, părțile au stabilit că achitarea chiriei să se facă la domiciliul pârâților, astfel că intimații-reclamanți aveau obligația de a se prezenta la locul plății și de a încasa chiria.
De asemenea, s-a considerat că prin absența intimaților-reclamanți la domiciliul pârâților pentru încasarea chiriei, aceștia din urmă au procedat corect la expedierea chiriei cu mandat poștal, aceasta fiind returnată. Acest lucru nu face decât să dovedească intenția pârâților de respectare a obligațiilor contractuale asumate și buna credință în îndeplinirea acestora.
Intimații-reclamanți au formulatîntâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației în anulare, arătând că nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare, erorile de interpretare a probelor, astfel cum încearcă contestatorii, cerrea fiind inadmisibilă. Situația greșelii materiale esențiale, nu se regăsește în cauza de față.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că nu este întemeiată contestația în anulare, urmând a fi respinsă,pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 Cod pr.civilă, este o cale extraordinară de atac, exercitată împotriva deciziilor date asupra recursului. În speță, a fost invocat motivul constând în dezlegarea rezultată dintr-o greșeală materială.
Textul invocat ca temei de drept al contestației, are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural (cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv ori anularea ca neregulat / netimbrat / ca fiind formulat de către o persoană fără calitatea de reprezentant / nemotivat, deși au fost respectate prevederile procedurale). Greșeala materială săvârșită de către instanța de recurs, trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspecte formale ale judecății.
Astfel, o condiție esențială pentru verificarea acestor greșeli materiale, este aceea dea nu fi necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.Contestația nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, deoarece aceasta echivalează cu o greșeală de judecată. Greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, pentru că, practic, s-ar ajunge la judecarea din nou a aceluiași recurs.
Se observă că, în cauză,motivele contestației în anulare, privesc modalitatea de interpretare a probatoriilor și de aplicare a textelor de lege. Instanța de recurs a cunoscut existența și conținutul actelor la care se face referire, făcând asupra acestora o apreciere, astfel că nu poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii. Totodată, nu sunt invocate în cuprinsul contestației, motive privind aspecte formale ale judecății, astfel cum au fost mai sus definite, în spiritul dat de legiuitor reglementării art. 318 Cod pr.civilă.
Observând conținutul contestației în anulare cu care a fost învestită, Curtea constata ca nicio susținere a contestatorilor nu se încadrează în prevederile art. 318 Cod pr.civ. pentru a putea fi reținute considerații de admisibilitate în baza motivelor mai sus expuse.
Dispozițiile invocate de contestatori, nu au incidența din perspectiva contestației în anulare specială, pentru a fi încadrate de către instanță în cazurile speciale ale acestei căi de atac, în baza art. 129 Cod pr.civ.
Ca atare, în baza acestor dispoziții legale și constatând neîndeplinirea unei condiții speciale de exercitare a căii extraordinare de atac, astfel cum dispune textul de lege, Curtea va respinge cererea ca inadmisibilă.
Făcând aplicarea disp. art. 274 Cod pr. civilă, Curtea va obliga contestatorii la plata cheltuielilor de judecată către intimatul, în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către contestatorii-pârâți, C, și împotriva deciziei civile nr. 284 R/12.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și .
Obligă contestatorii la 700 lei cheltuieli de judecată către intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red. / Tehnored. / 2 ex.
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Antonela Cătălina Brătuianu, Melania
