Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1038/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1038
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Nela Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 382 din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți și asistați de avocat și intimatul reclamant asistat de avocat și intimata reclamantă reprezentată de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul recurenților pârâți depune certificat prin care se arată că pe rolul Judecătoriei Craiova se află acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect partajarea bunurilor coachizite, cauză înregistrată sub nr-, cu termen de judecată la data de 12 ianuarie 2009.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenții pârâți, susține că în mod greșit instanța de apel a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, întrucât din analiza actelor din dosar rezultă faptul că a fost pusă în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Avocat, pentru intimații reclamanți, arată că în mod corect instanța de apel a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă.
Depune concluzii scrise în raport de care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei pronunțate de Tribunalul Dolj, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data 08.01.2008, reclamanții și au chemat în judecată pârâții și pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în,-, județul D, compus din teren în suprafață de 400 mp. și casă construită din cărămidă și acoperită cu tablă, cu 4 camere, antreu, sală, garaj, bucătărie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că la data de 29.10.2007, în baza titlului de proprietate nr. 9177/2007, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 8.000. din care 7.600. teren extravilan și 400. teren intravilan - curți-construcții.
Reclamanții au mai arătat că, după căsătoria fiului lor cu pârâta, le-au permis acestora să locuiască, în calitate de tolerați, în imobilul din,-, dar că, în timp, între reclamanți și pârâți au intervenit divergențe, astfel încât, în luna iunie 2007, pârâții i-au acționat în judecată pe reclamanți pentru împărțirea bunurilor coachizite, conviețuirea părților nemaifiind posibilă.
Reclamanții au precizat că pârâții au în proprietate un imobil în,-, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 403/17.02.2000.
La termenul din 15.02.2008, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă, cu motivarea că între părți nu există raporturi locative reglementate de Legea nr.114/1996.
Pârâții au mai arătat că, pe rolul Judecătoriei Craiova, există un proces având ca obiect partaj de bunuri coachizite promovat împotriva reclamanților, în cadrul căruia au solicitat reținerea, în favoarea lor, a pârâților, a unui drept de retenție până la soluționarea litigiului.
Pârâții au conchis că acțiunea în evacuare este instrumentul juridic prin care se pune capăt raporturilor de locațiune, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 114/1996 și art. 1410,. civ. iar în condițiile în care asemenea raporturi nu au existat între părți, prezenta acțiune în evacuare este inadmisibilă.
Prin sentința civilă nr. 4179 din 21 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă acțiunea precizată, formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și.
Au fost obligați reclamanții, către pârâți, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că prin precizarea acțiunii, reclamanții au invocat disp. art. 480.civ. iar acțiunea în evacuare nu se poate soluționa în cadrul prevăzut de acest text legal. Instanța a mai reținut că între părți nu sunt raporturi locative.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții.
In motivarea apelului, aceștia au arătat în esență că instanța a interpretat greșit probele și nu a avut rol activ. Apelanții au criticat sentința și sub aspectul netemeiniciei, deoarece instanța a aplicat incorect dispozițiile art. 480, civ, deși o acțiune în revendicare nu este deschisă reclamanților, care locuiesc în imobil. Apelanții au mai arătat că instanța a încălcat dispozițiile art. 129, alin4 pr.civ, în sensul ca nu a pus în discuția părților inadmisibilitatea rezultată din necorelarea temeiului juridic cu obiectul cererii de chemare in judecata.
Intimații au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Prin decizia nr.382 din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.445/-, s-a admis apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 4179 din 21 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții și.
S-a desființat sentința civilă arătată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 297, alin.1, cod pr. civ. întrucât s-a reținut că prima instanță a soluționat cauza în mod greșit în temeiul unei excepții care a împiedicat cercetarea fondului, și fără a cerceta motivul de fapt invocat de reclamanți și nemodificat prin precizare, respectiv imposibilitatea de conviețuire.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că Tribunalul a interpretat în mod eronat dispozițiile Legii 114/1996 și ale art. 1410și urm. cod pr. civ, potrivit cărora acțiunea în evacuare este instrumentul juridic prin care se pune capăt raporturilor locative, or, între părți nu există astfel de raporturi, astfel că acțiunea în evacuare este inadmisibilă, așa cum corect a hotărât prima instanță.
Au mai arătat că Judecătoria a dat dovadă de rol activ, potrivit art. 129, alin.4, cod pr. civ. excepția peremptorie a inadmisibilității fiind pusă în discuția contradictorie a părților.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304, pct.8 și 9, cod pr. civ.
La data de 2.12.2008, intimații reclamați au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, și menținerea hotărârii instanței de apel ca legală și temeinică.
La dosar s-au depus: dovada achitării taxei de timbru, timbru judiciar și planșe fotografice.
Recursul este nefondat, și se va respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 297, alin.1, cod pr. civ. soluția de desființare cu trimitere poate fi adoptată de instanța de apel doar în două cazuri expres și limitativ prevăzute de textul de lege, și anume când prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.
În speță, corect a reținut Tribunalul că este incidentă prima ipoteză a textului de lege mai sus arătat, în sensul că prima instanță a soluționat în mod greșit cauza fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul excepției inadmisibilității acțiunii în evacuare, determinată de lipsa raporturilor locative între părți.
Susținerea pârâților potrivit căreia excepția inadmisibilității nu a fost pusă în discuția părților, și astfel prima instanță a încălcat principiul contradictorialității, nu poate fi însă reținută.
Excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare a fost invocată de pârâți prin întâmpinarea depusă la data de 15.02.2008 ( fila 23), iar reclamanții și-au expus punctul de vedere cu privire la aceasta prin răspunsul la întâmpinare, din 21.03.2008 ( fila 27).
principiului contradictorialității impune cerința ca nicio măsură să nu fie dispusă de instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților, în acest mod fiind asigurată posibilitatea de a-și susține și argumenta dovezile, de a invoca probe și de a cunoaște excepțiile de procedură invocate. Or, în speță, reclamanții au pus concluzii asupra excepției în temeiul căreia s-a soluționat acțiunea, principiul contradictorialității fiind astfel respectat.
Prin acțiunea dedusă judecății s-au indicat ca temeiuri juridice atât inexistența unui titlu locativ al pârâților, cât și imposibila conviețuire în imobil, generată de comportamentul inadecvat al persoanelor pârâte tolerate.
Prima instanță a examinat cererea de chemare în judecată exclusiv din perspectiva primei cauze juridice invocate, respectiv a absenței titlului locativ al pârâților, fără aoa naliza și pe cea de-a doua.
În ceea ce privește absența raporturilor locative între părți, Judecătoria a apreciat că într-o atare ipoteză, reclamantul proprietar nu are la îndemână acțiunea în evacuare, protecția juridică a dreptului său putând fi asigurată doar pe calea acțiunii în revendicare.
Această concluzie este însă eronată, căci prin adoptarea ei s-ar aduce atingere dreptului fundamental de acces la un tribunal, reglementat ca o componentă materială a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, și de art. 21 din Constituție. Acest drept fundamental nu este unul absolut, ci poate fi supus unor limitări legale din partea statului, însă acestea trebuie să respecte anumite principii, și anume să urmărească un scop legitim, să asigure un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese, și să nu afecteze substanța însăși a dreptului, lăsându-l fără conținut ( cauza Golder contra marii Britanii, hotărârea din 21 februarie 1975, și Popescu contra României, hotărârea din 2martie 2004).
Tribunalul a apreciat în mod just că prin soluționarea greșită a acțiunii în temeiul unei excepții ce a împiedicat cercetarea fondului, și fără a se examina și cea de-a doua cauză juridică a cererii în evacuare invocată, constând în imposibila conviețuire, sunt incidente dispozițiile art. 297, alin.1, cod pr. civ. și în temeiul acestor dispoziții legale, a admis apelul, a desființat sentința civilă, și trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
Criticile formulate de recurenții reclamanți sunt neîntemeiate, și nu subzistă motivul de modificare grefat pe dispozițiile art. 304, pct.9, cod pr. civ. astfel că, potrivit art. 312, cod pr. civ. recursul declarat se va respinge ca nefondat.
Cererea de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată se va soluționa odată cu fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 382 din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 200.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Și tehnored.- /2ex./10.12.2008
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Costinela Sălan, Nela Drăguț
