Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1055/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1055/2009-
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursurilor civile declarate de recurenții reclamanți și, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, precum și recurenții pârâți și, ambii cu domiciliul în comuna, sat. M, nr. 151, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în comuna, sat. M, nr. 151, județul B,împotriva deciziei civile nr. 523/A din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 2856 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 20 mai 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 27 mai 2009 și respectiv 3 iunie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Constata ca prin sentința civila nr.2856 din 17.04.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, s- admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în ce privește terenul în litigiu, excepție invocată din oficiu de instanță, și s-a respins cererea principală formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali și în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvenționali și, precum și cu pârâții reconvenționali și, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut că obiectul litigiului dintre părți îl constituie casa situată în M nr. 151 și terenul în suprafață de 250 mp aferent acestei case, imobile în legătură cu care s-a întocmit între defuncții și soția, pe de o parte și pârâții și, pe de altă parte, contractul de întreținere autentificat cu nr. 439/2000 la data de 22.02.2001 de.
A constatat că pârâților li s-a transmis, cu titlu de drept de întreținere, nuda proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 70 M, nr. top. 130 și 131, si adm.151, care în fapt reprezintă o casă de locuit, compusă din două camere și dependințe, împreună cu gospodăria anexă aparținătoare, construită din chirpici, pe fundație de cărămidă, șarpantă lemn, acoperită cu țiglă, împreună cu dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 250 mp, construcția fiind dobândită prin cumpărare, iar terenul prin atribuire.
A precizat ca acest contract a fost intabulat în cartea funciară, respectiv în CF nr. 70 M, unde sunt înscrise nr. top. 130 și 131, iar numerele topografice, la care se face referire în cererea principală - 132 și 133, sunt înscrise în CF nr. 302
Din actele dosarelor succesorale a stabilit că reclamanții sunt nepot și unchi, respectiv, este fiul defuncților și, în timp ce este fratele def. (fostă ), ambii aceștia din urmă, fiind copii ai defuncților și.
A concluzionat în baza certificatele de moștenitor, cât și a situației de carte funciară că, reclamantul, nu justifică un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, el apărând ca moștenitor (și proprietar ), doar cu privire la casă, motiv pentru care instanța a apreciat ca întemeiată excepția invocată din oficiu, privind lipsa calității procesuale active a reclamantului, în ce privește terenul din litigiu.
De asemenea, s-a constatat că prin contractul de întreținere, nu s-a transmis un drept de proprietate, ci doar un drept de folosință asupra terenului, în suprafață de 250 mp, în condițiile în care, la acel moment, deși erau beneficiarii titlului de proprietate nr. 1131/23.12.1994, defuncții și nu-și înscriseseră în cartea funciară dreptul de proprietate asupra terenului, drept înscris ulterior decesului lor, pentru a putea permite dezbaterea succesorală, finalizată prin certificatul de moștenitor nr. 108/2005.
Înțelegerea părților contractante, a privit doar dreptul de folosință asupra terenului de 250 mp, iar instanța a apreciat ca în aceste condiții, nu sunt temeiuri pentru a se constata nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 108/2005, cu privire la suprafața de 250 mp. teren, din nr. top. 132 și 133, suprafața aferentă casei de locuit din M nr. 151, dar nici pentru a se dispune rectificarea corespunzătoare a înscrierilor de carte funciară, așa cum au cerut pârâții-reclamanți reconvenționali.
Referitor la casa, cu privire la care reclamanții susțin că s-a autodemolat, instanța a reținut ca aceasta fost situată pe nr. top. 133 și nu pe nr. top. 130, 131 și s-a autodemolat în anul 1947, deci, nu este vorba despre casa ce a format obiectul contractului de întreținere, care, în mod evident, exista la data întocmirii acestui contract - anul 2001 și care există și în prezent în M nr. 151, în ea locuind pârâții-reclamanți reconvenționali.
Din adeverința nr. 1598/15.06.2005 emisă de Primăria Comunei, judecătoria a reținut că reiese că acea casă care formează obiectul certificatului de moștenitor nr. 109/2005, se află tot pe nr. top. 133 și ea a fost construită în 1948 și a aparținut defuncților și, respectiv părinților def. (născută ) și ai reclamantului -.
S-a concluzionat că expertiză topografică efectuată în cauză a scos în evidență că pe nr. top. 133 sunt 2 case de locuit, dintre care una este în posesia pârâților-reclamanți reconvenționali și -, iar cealaltă se află în posesia pârâților reconvenționali și și ambele sunt situate în M la nr. administrativ 151, din probele administrate în cauză nu reiese că există identitate între casa din contractul de întreținere și cea din certificatul de moștenitor nr. 109/2005, apreciind că nu sunt temeiuri nici pentru constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 109/2005, dar nici pentru rectificarea înscrierilor corespunzătoare de carte funciară.
Față de cele arătate mai sus, instanța în baza dispozițiile art. 480 și următoarele Cod civil, art. 88 din Legea nr. 36/1995 actualizată, art. 34 din Legea nr. 7/1996 republicată, a admis excepția invocată din oficiu și a respins atât cererea principală, cât și cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal la data de 09.06.2008, reclamanții și au declarat apel solicitând instanței a-l admite, a schimba în totalitate sentința civilă 2856/2008 a Judecătoriei Oradea, în sensul admiterii în totalitate a sentinței principale și a dispune evacuarea pârâților intimați din imobilul situat în localitatea M nr. 52, com., CF nr. 302 M, top. 132 și 133.
Prin decizia civilă nr. 523/A din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții și, a cererii de aderare la apel formulată de intimații, în contradictoriu cu, împotriva sentinței civile 2856 din 17.04.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, care fost păstrată în totalitate, prin încheierea din camera de consiliul din 21 noiembrie 2008 fiind îndreptată eroarea materială strecurată în cuprinsul deciziei civile nr. 523/A/2008, în sensul că s-a trecut ca fiind respins apelul civil, în loc de recursul civil.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:
Tribunalul în baza art. 296 Cod procedură civilă, art. 480 și următoarele Cod civil, art. 88 din Legea nr. 36/1995 actualizată, art. 34 din Legea nr. 7/1996, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții și și cererea de aderare la apel formulată de și.
Astfel, criticile aduse sentinței apelate au fost apreciate de instanță ca fiind nefondate, deoarece așa cum a reținut și instanța de fond, din probele administrate în cauză, nu reiese că există identitate între casa din contractul de întreținere și cea din certificatul de moștenitor nr. 109/2005, astfel că, nu există temeiuri nici pentru constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 109/2005, dar nici pentru rectificarea înscrierilor corespunzătoare de CF.
Obiectul litigiului dintre părți, îl constituie casa situată în M nr. 151 și terenul în suprafață de 250 mp aferent acestei case, imobile în legătură cu care s-a întocmit între defuncții și soția, pe de o parte și pârâții și, pe de altă parte, contractul de întreținere autentificat cu nr. 439/2000 la data de 22.02.2001 de.
Deci, numiților și, li s-a transmis, cu titlu de drept de întreținere, nuda proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 70 M cu nr. top. 130 și 131, reprezentând în natură o casă de locuit, compusă din două camere și dependințe, și gospodăria anexă aparținătoare, și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 250 mp.
Apelanții reclamanții, în baza drepturile succesorale, rezultate din certificatele de moștenitor nr. 108/26.07.2005 și nr. 109/28.07.2005, au procedat la înscrierea în CF. 70, respectiv 302 M, respectiv reclamanții apelanți sunt nepot și unchi, respectiv este fiul defuncților și, în timp ce este fratele def. (fostă ), ambii aceștia din urmă fiind copii ai defuncților și.
Din actele aflate la dosar, respectiv, certificatele de moștenitor, situația de carte funciară, rezultă că reclamantul apelant, nu justifică un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, el apărând ca moștenitor (și proprietar de carte funciară) doar cu privire la casă, motiv pentru care s-a apreciat că în mod corect instanța de fond apreciat ca întemeiată excepția invocată din oficiu, privind lipsa calității procesuale active a reclamantului în ce privește terenul din litigiu.
Aceasta deoarece, prin contractul de întreținere nu s-a transmis un drept de proprietate, ci doar un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 250 mp, în condițiile în care, la acel moment, deși erau beneficiarii titlului de proprietate nr. 1131/23.12.1994, defuncții și nu au înscris în cartea funciară, dreptul de proprietate asupra terenului.
De asemenea, s-a reținut că este cât se poate de evident că înțelegerea părților contractante, s-a referit doar un drept de folosință asupra terenului de 250 mp, situație în care, nu s-a putut constata nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 108/2005, cu privire la suprafața de 250 mp teren din nr. top. 132 și 133, suprafața aferentă casei de locuit din M nr. 151, iar în aceste condiții, nu s-a putut dispune nici rectificarea corespunzătoare a înscrierilor de carte funciară.
Din adeverința nr. 1599/15.06.2005, emisă de Primăria Comunei ( 166), rezultă că casa demolată, a fost situată pe nr. top. 133 și nu pe nr. top. 130, 131 și aceasta s-a autodemolat în anul 1947, deci în aceste condiții, nu poate fi vorba de casa ce a format obiectul contractului de întreținere, care, exista la data întocmirii acestui contractului, și care există și în prezent în M nr. 151.
Casa care formează obiectul certificatului de moștenitor nr. 109/2005 se află tot pe nr. top. 133, și ea a fost construită în 1948 și a aparținut defuncților și, respectiv părinților def. (născută ) și ai reclamantului -, așa cum reiese din adeverința nr. 1598/15.06.2005 emisă de Primăria Comunei.
Astfel, s-a reținut că către tribunalul că nu reiese identitate între casa din contractul de întreținere și cea din certificatul de moștenitor nr. 109/2005, deși în cauză s-a efectuat o expertiză topografică din care rezultă că pe nr. top. 133, sunt două case de locuit.
Așa fiind, s-a apreciat că nu există nici un temei legal pentru constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 109/2005 în ce privește imobilul casă situată în M nr. 151, dar nici pentru rectificarea înscrierilor corespunzătoare de carte funciară, motiv pentru care s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamanții apelanți dar și cererea de aderare la apel formulată de numiții.
Pornind de la toate cele arătate mai sus, văzând și dispozițiile art. 480 și următoarele Cod civil, art. 88 din Legea nr. 36/1995 actualizată, art. 34 din Legea nr. 7/1996 republicată, tribunalul a admis excepția invocată din oficiu și totodată a respins atât cererea principală, cât și cererea reconvențională, luând act că părțile nu-și datorează cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză au formulat recurs atât reclamanții cât și pârâții-reclamanți reconvenționali, cei dintâi solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost aceasta formulată, iar pârâții admiterea acțiunii reconvenționale așa cum a fost aceasta formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că în cauză au fost pronunțate hotărâri nelegale deoarece, situația juridică a părților nu a fost reglementată, soluția de respingere a ambelor acțiuni fiind nelegală -câtă vreme reclamanții solicită evacuarea pârâților dintr-un imobil ce constituie proprietatea lor funciară, iar pârâții, prin acțiunea lor reconvențională, solicită să se stabilească proprietatea lor asupra imobilului respectiv- și lipsită de orice fel de eficacitate, apărând cu atât mai nejustificată decizia prin care sentința a fost confirmată.
Instanța de recurs nu poate însă trece la soluționarea cauzei pe fond câtă vreme starea de faptul nu este suficient de clar conturată, deoarece în fața Curții reclamantul a precizat, că în opinia lui, în momentul autentificării contractului încheiat la 22 februarie 2001 obiectul actului juridic nu exista, întreținătorii neobținând nici o contraprestație în schimbul obligației de a face asumate.
Cum o astfel de afirmație nu este de acceptat, deoarece obligația de întreținere este una dintre cele mai oneroase obligații asumate, ea trebuind executată zi de zi și, în plus, are caracter aleatoriu, urmează ca instanțele să verifice care a fost voința reală a părților în momentul încheierii convenției, moștenitorii întreținuților neputând invoca o culpă atât de evidentă pentru a obține un beneficiu dintr-un act care le este opozabil, având calitatea de avânzi cauză.
Trimiterea se va face la judecătorie deoarece, greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în condițiile în care drepturile care sunt în discuție privind atât de la defuncții și, cât și de la antecesorii și, astfel încât urmează să se clarifice în contradictoriu cu toate părțile implicate care este întinderea drepturilor ce revin părților din proces cu titlu de succesiune și în temeiul contractelor care au fost încheiate.
Față de cele reținute instanța făcând aplicarea art. 304 pct. 9 combinat cu art. 312 al. 1-5 Cod procedură civilă, va admite ambele recursuri, va casa decizia și va desființa sentința cu trimitere pentru o nouă judecare a cauzei la instanța de fond.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondate recursurile civile declarate de recurenții reclamanți și, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, precum și de recurenții pârâți și, ambii cu domiciliul în comuna, sat. M, nr. 151, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în comuna, sat. M, nr. 151, județul B, împotriva deciziei civile nr. 523/A din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o casează și desființează sentința civilă nr. 2856 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea cu trimitere pentru o nouă judecare la Judecătoria Oradea, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul de avocat vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința public de azi, 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător - 02.07.2009
- dactilografiat grefier - 02.07.2009-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Doina Măduța, Felicia Toader
