Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1155/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1155/R/2009
Ședința publică din 11 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Andrea Chiș Silvia
-
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatorii G și împotriva deciziei civile nr. 517 din 5 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimații, -, G, G și, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă contestatorul G personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, contestatorul depune la dosar două chitanțe, care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de câte 10 lei, de către fiecare dintre contestatori. De asemenea, depune la dosar timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
Instanța restituie contestatorului una dintre chitanțe, aducându-i la cunoștință acestuia faptul că taxa judiciară de timbru era datorată în solidar cu soția sa, contestatoarea.
Instanța constată că prezenta contestație în anulare este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei. De asemenea, constată că prin registratura instanței, la data de 7 mai 2009, intimații și au depus întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, constată că la întâmpinare au fost anexate următoarele: chitanța care atestă plata onorariului avocațial de 500 lei, împuternicirea avocațială pentru avocat, din Baroul Bistrița -N și o xerocopie de pe decizia civilă nr. 137/R/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -
Instanța înmânează contestatorului un exemplar de pe întâmpinarea depusă de intimații și și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da contestatorului posibilitatea să studieze întâmpi-narea, precum și pentru a da posibilitatea celorlalte părți să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul G personal, lipsă fiind celelalte părți.
Instanța pune în vedere contestatorului să precizeze ce hotărâre judecătorească înțelege să atace, deoarece prin contestația în anulare a indicat mai multe hotărâri judecătorești.
Instanța aduce la cunoștință contestatorului G faptul că, raportat la hotărârile menționate în contestația în anulare, verificând programul ECRIS, după numele părților, s-au identificat următoarele hotărâri judecătorești: sentința civilă nr. 486 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr- și sentința civilă nr. 1078 din 25 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr-, la care a fost conexat și dosarul nr. 1142/2006 al Judecătoriei Năsăud.
Contestatorul arată că înțelege să atace hotărârile judecătorești enumerate mai sus.
Întrebat fiind, contestatorul arată că, în realitate, dorește să conteste ultima decizie definitivă și irevocabilă pronunțată în cauza având ca obiect evacuarea sa și a soției sale.
Curtea constată că ultima hotărâre definitivă și irevocabilă, prin care a fost soluționată acțiunea având ca obiect evacuarea contestatorilor de azi, este decizia civilă nr. 517 din 05.03.2009, pronunțată în dosar nr- al Curții de Apel Cluj.
Contestatorul revine și arată că înțelege să atace hotărârea care a rămas irevocabilă, respectiv decizia civilă nr. 517 din 5 martie 2009 Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr-.
Contestatorul depune la dosar o cerere de amânare formulată de contestatorii G și, prin care aceștia solicită acordarea unui termen de judecată, pentru angajarea unui apărător și susține oral cererea de amânare.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de către contestatori, întrucât consideră că aceștia au avut suficient timp pentru angajarea unui apărător, având în vedere că prezenta contestație în anulare a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 27 martie 2009.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatorul G solicită admiterea contestației în anulare, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Năsăud, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin contestația în anulare înregistrată sub nr. de mai sus, contestatorii G și, în contradictoriu cu intimații, G, G și, au solicitat instanței să dispună casarea deciziei civile nr. 517/05.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Judecătoria Năsăud.
În motivarea contestației s-a arătat că nu s-a luat în considerare celălalt dosar, promovat de reclamantul, ca moștenitor legal al defunctei pentru partajarea corectă. Un alt motiv al contestației în anulare îl constituie faptul că numiții și nu au o punere în posesie a acestei case și a terenului, iar în dosarul conexat nr. 1142/2006 nu au plătit taxa de timbru la valoare.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații și au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu motivarea că, prin decizia contestată, s-a constatat nulitatea recursului contestatorilor, astfel încât nu se aplică art. 318. proc. civ. pe calea contestației în anulare nefiind posibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond.
Contestația în anulare nu este întemeiată
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile, dar numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 proc. civ. - și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului -, respectiv, pentru cele prevăzute în art. 318 proc. civ.
Art. 317 proc. civ. reglementează contestația în anulare de drept comun, în timp ce art. 318 proc. civ. constituie sediul legal al contestației în anulare specială.
Contestația în anulare de drept comun poate fi promovată cu succes numai pentru cele două motive strict menționate de art. 317 pct. 1 și 2 proc. civ. respectiv, admisibilitatea contestației în anulare de drept comun este condiționată, pe de o parte, de prezența unuia din cele două cazuri în care o atare contestație poate fi promovată - când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență -, iar pe de altă parte, de împrejurarea că aceste motive să nu fi putut fi invocate pe cale apelului sau recursului, această din urmă condiție constituind practic o aplicație a principiului că nu se poate folosi o cale extraordinară de atac, atunci când s-ar fi putut folosi calea de atac ordinară.
În speță, însă, din considerentele invocate în susținerea contestației în anulare, s-ar părea că ne găsim în prezența unei contestații în anulare speciale, fundamentată din punct de vedere juridic, pe prevederile art. 318. proc. civ. text legal care prevede că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Două ipoteze sunt așadar conținute în textul art. 318. proc. civ. respectiv cea prevăzută de teza I - dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greșeli materiale -, și cea reglementată de teza II - omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate.
Pentru admisibilitatea contestației în anulare specială, întemeiată pe prevederile art. 318 teza I proc. civ. este necesar să fie întrunită o singură cerință, și anume, dezlegarea dată recursului să fie într-adevăr rezultatul unei greșeli materiale propriu zise, vizând erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de pildă, anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru, ori cu toate că respectivul recurs era scutit de plata taxei de timbru; respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezulta că recursul fusese depus recomandat la oficiul poștal înăuntrul termenului de recurs, etc.
Prin urmare, textul art. 318 teza I proc. civ. vizează greșeli de fapt, erori materiale, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale, sau de rezolvare a unui incident procedural.
În consecință, prin intermediul unei contestații în anulare speciale, nu pot fi invocate greșeli de judecată.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, respectiv, de modul în care a aplicat ori a interpretat legea la respectiva stare de fapt, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac.
Numai o greșeală materială esențială, propriu-zisă, care a determinat o soluție eronată, în sensul celor mai sus exemplificate, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, această greșeală materială apreciindu-se în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
În nici un caz însă, pe calea unei astfel de contestații în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată, după cum, nu pot fi invocate greșeli materiale din cele ce se încadrează în textul art. 281. proc. civ.
Aceste greșeli materiale, care ar fundamenta admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, trebuie să constea în greșeli pe care instanța de recurs le-ar comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată, respectiv în greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 teza I proc. civ. urmărește neregularități evidente privind actele de procedură, iar nu neregularități referitoare la problemele de fond, împrejurare raportat la care în nici un caz prin intermediul unei contestații în anulare speciale nu pot fi invocate nici un fel de greșeli de judecată, de aprecierea probelor, de schimbarea stării de fapt, de interpretarea unor dispoziții legale, ori de aplicare a unuia ori alteia dintre prevederile legale în vigoare.
Or, prin prezenta contestație în anulare contestatorii invocă tocmai astfel de greșeli de judecată, respectiv, soluționarea cauzei de către instanța de fond deși nu au fost legal achitate taxele de timbru datorate.
Pe de altă parte, așa cum se poate observa cu evidență din simpla lecturare a deciziei contestate, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 318. proc. civ. respectiv, nu i se poate imputa instanței de recurs, care a pronunțat această decizie contestată, faptul că nu ar fi analizat toate motivele de recurs invocate, având în vedere că recursul nu a fost motivat, soluția pronunțată prin decizia contestată fiind aceea de constatare a nulității recursului.
Astfel, prin decizia civilă nr. 517/05.03.2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-, s-a constatat nulitatea recursului declarat de pârâții G și împotriva deciziei civile nr. 99 din 8 decembrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr-, care a fost menținută; recurenții au fost obligați să plătească intimaților și suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut în considerentele deciziei faptul că, potrivit dispozițiilor art.301 proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar conform art. 303 alin.1 proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, sancțiunea nerespectării acestui termen fiind, conform dispozițiilor art.306 alin.1 proc. civ. nulitatea.
Neexistând motive de ordine publică, în temeiul art. 137 alin.1 raportat la art.306 alin.1 proc. civ. Curtea a constatat nulitatea recursului. Fiind în culpă procesuală, recurenții au fost obligați să le plătească intimaților și suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 14.
Constatându-se așadar, că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 317 și art. 318. proc. civ. susceptibile să fundamenteze admisibilitatea unei contestații în anulare, în temeiul considerentelor mai sus expuse, Curtea urmează să respingă prezenta contestație în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorii G și împotriva deciziei civile nr. 517 din 5 martie 2009 Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
Red./dact.MM
2ex./12.05.2009
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Andrea Chiș Silvia
