Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1280/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Șecția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1280/R/2009
Sedința publică din: 21.05.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Andrea Chiș Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâții recurenți și, împotriva deciziei civile nr. 39/A/2009, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimații reclamanți -, -, și -, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță recurentul pârât asistat de avocat, lipsă fiind intimații reclamanți și recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul recurenților solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a procura actele necesare soluționării cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar și învederează instanței că recurentul s-a prezentat la Administrația Financiară C unde i s-a solicitat să prezinte o serie de acte.
Instanța după deliberare, respinge cererea formulată de reprezentantul recurenților privind amânarea cauzei, având în vedere că recursul a fost înregistrat la data de 11.03.2009, dată de la care recurenții știau că au această obligație, și au formulat încă de atunci cerere de acordare a ajutorului judiciar, iar instanța a mai acordat un termen în acest sens la data de 30.04.2009. Urmare neîndeplinirii cerințelor art. 14 din OUG nr. 51/2008 modificată prin Legea nr. 293/2008, potrivit cărora, ererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris și va cuprinde mențiuni privind obiectul și natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul și starea materială a solicitantului și a familiei sale, atașându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia și ale familiei sale, precum și dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată, nstanța respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar.
Instanța, din oficiu, invocă excepția insuficientei timbrări a recursului și pune în discuție reprezentantului recurenților, această excepție.
Reprezentantul recurenților lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției insuficientei timbrări a recursului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6275/03.06.2005, pronunțată în dosarul civil nr.7735/2004 al Judecătoriei Cluj -N, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, și împotriva pârâților și și în consecință, a fost dispusă evacuarea pârâților din imobilul situat în C-N,-,.1, înscris în Cf nr.- C, cu nr. top 4898/1/I, compus din 2 camere, bucătărie, de alimente, baie, hol, boxă, pivniță.
Pârâții au fost obligați în solidar la plata sumei de 16.220.044 lei în favoarea reclamanților, reprezentând despăgubiri echivalente chiriei aferente perioadei mai 2001- septembrie 2004 și la plata, în favoarea reclamanților a echivalentului în lei a sumei de 220 euro/ lună, reprezentând despăgubiri aferente chiriei începând cu data de 1 octombrie 2004 și până la eliberarea spațiului.
A fost admisă excepția prescripției și a fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata despăgubirilor echivalente chiriei aferente perioadei 1 august 1998-30 aprilie 2001.
Pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților, în sumă de 6.861.400 lei fiecare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, în baza Legii nr.112/1995, prin Hotărârea nr.156/13.05.1998 a Consiliului Județean C s-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamanților și, precum și a numitei, decedată, reprezentată în proces de reclamanții și, a apartamentelor nr.1,6 și 7 din imobilul situat în C-N,-.
La data de 3 iulie 1998 fost întocmit procesul-verbal de predare primire a imobilului.
Reclamanții și alături de numita și-au înscris în Cf - C dreptul de proprietate asupra celor trei apartamente ce le-au fost restituite în natură.
La momentul restituirii în natură a imobilului pârâții erau beneficiarii contractului de închiriere înregistrat sub nr.-/18.10.1995 privind. nr.2 compus din: 2 camere, bucătărie, de alimente, baie, hol, boxă pivniță comună cu. nr. 1, cu suprafața utilă de 71,08, mp.
Potrivit adresei nr. 69636/451/20.10.2004 eliberată de Direcția Fondului Imobiliar de Stat din cadrul Consiliului local al municipiului C-N, apartamentului nr. 2 din contractul de închiriere a devenit conform documentației de intabulare, ca urmare a renumerotării spațiilor din imobil, apartamentul nr. 1.
Este adevărat că pârâtul a solicitat Consiliului local al municipiului C-N încheierea contractului de vânzare-cumpărare la apartamentul pe care-l ocupă, anterior restituirii acestuia în favoarea reclamanților și a achitat avansul stabilit, însă procedura de cumpărare fost suspendată tocmai datorită cererii de revendicare a imobilului formulată de succesorii proprietarului tabular.
Această stare de fapt este dovedită atât prin adresa depusă la fila 48 din dosar, cât și de faptul că pârâții, deși au susținut prin întâmpinare, că au cumpărat actualul apartament nr.1 din imobil, nu au fost în măsură să depună la dosar copia contractului de vânzare-cumpărare.
Reclamanții au depus la dosar copia notificării ce datează din 12 septembrie 1998, prin care proprietarele tabulare îi puneau în vedere domnului să elibereze în termen de 30 de zile apartamentul. La dosar nu a fost depusă dovada comunicării notificării, cu confirmare de primire și nici aceea a înregistrării cererii de evacuare la care se făcea referire în notificare.
La data de 16 ianuarie 2002, prin executor judecătoresc, reclamanții au notificat pârâții să se prezinte până la data de 01.02.2002 pentru încheierea contractului de închiriere cu privire la apartamentul pe care-l ocupă, precum și să achite folosul de tras corespunzător chiriei, restant pe ultimii 3 ani, fiind invocate dispozițiile OUG nr.40/1999.
Potrivit notificării comunicate în data de 22.04.2004, pârâților li s-a pus în vedere să achite chiria restantă, începând cu data de 01.08.1998 și să le predea reclamanților spațiul ocupat fără titlu.
Pârâții nu au răspuns notificărilor adresate și primite.
Adresa datată 29.01.2001 dovedește că ruga reclamanta să fixeze data, locul și ora stabilite în vedere încheierii contractului de închiriere precum și un răspuns la notificarea nedatat, prin care arăta că este de acord să negocieze chiria pretinsă de către proprietari.
Având în vedere că cele două acte nu au fost comunicate reclamanților, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire sunt serioase motive de îndoială cu privire la existența acestor acte din anul 2002, deoarece, pe de o parte pârâții nu au înțeles să depună în cursul procesului aceste acte, deși le-ar fi profitat în susținerea poziției procesuale, iar pe de altă parte astfel de acte au fost avute în vedere de același complet de judecată, la soluționarea unei acțiuni cu același obiect, formulată de aceeași reclamanți unor pârâți diferiți, hotărârea fiind deja comunicată părților. Ca urmare, actele depuse după încheierea dezbaterilor nu au fost luate în considerare la analizarea probatoriului administrat de asistență juridică de altfel.
Raportul de expertiză efectuat de expert contabil, a calculat echivalentul chiriei aferent imobilului și ținut cont atât de solicitările de calculare a chiriei și de solicitările pârâților de a se calcula respectivele sume doar începând cu luna mai 2001, pe considerentul că orice cereri anterioare sunt prescrise.
Totodată, expertul contabil a avut în vedere atât dispozițiile legale aplicabile, în cazul de față, cât și veniturile realizate în diverse perioade de membrii familiei.
În temeiul art.9 alin.1 din OUG nr.40/1999, în cazul restituirii imobilelor, între proprietarii și chiriași se va încheia un nou contract de închiriere la cererea chiriașului sau fostului chiriaș, după caz.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.10 din OUG nr.40/1999 proprietarul avea obligația de a verifica chiriașul în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței prin executor judecătoresc, în vederea încheierii contractului de închiriere, iar chiriașul era obligat să comunice în scris proprietarului, cu confirmare de primire, cererea de a încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării.
Este adevărat că reclamanții nu au depus la dosar dovada notificării pârâților în termen de 30 de zile, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 1 din OUG nr. 40/1999, iar contractul de închiriere anterior se prelungește de drept până la încheierea unui nou contract de închiriere, însă la data de 16 ianuarie 2002, reclamanții au notificat pârâții în vederea încheierii contractului de închiriere, însă aceștia nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de art. 10 alin. 2 din OUG nr. 40/1999.
Având în vedere că pârâții nu au formulat o cerere de închiriere a contractului de închiriere pentru apartamentul pe care îl ocupă, în temeiul art.11 alin.2 din OUG nr.40/1999 prima instanță a dispus evacuarea acestora din imobilul situat în C-N,-,.1.
În ceea ce privește cererea de acordare de despăgubiri echivalente chiriei, în conformitate cu dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958 termenul general de prescripție este de 3 ani, notificarea emisă la data de 17 septembrie 1998, nefiind în măsură să întrerupă cursul prescripției. Ca urmare, excepția prescripției a fost admisă și a fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata despăgubirilor echivalente chiriei aferente perioadei 1 august 1998-30 aprilie 2001.
Prin decizia civilă nr. 39/A/23.01.2009 a Tribunalului Cluj, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanții -, -, - și de pârâții și, împotriva sentinței civile nr.6275/03.06.2005, pronunțată în dosarul civil nr.7735/2004 al Judecătoriei Cluj -N, care a fost menținută în totul.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut cu privire la apelul reclamanților că, la dosar s-a depus o cerere a reclamanților, semnat de avocat, prin care aceștia au arătat ca nu înțeleg să își susțină apelul declarat.
Întrucât la dosar nu s-a depus o cerere semnată de reclamanți personal, aceștia nu s-au prezentat în fata instanței, iar avocatul nu a prezentat o procură specială pentru renunțarea la judecată, tribunalul nu poate lua act de aceasta manifestare de voință.
Totodată, întrucât reclamanții nu și-au motivat apelul, în temeiul art.292 alin.2 proc.civ. tribunalul a analizat apelul acestora numai pe baza celor invocate la prima instanță, reținând că, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozitiilor art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, retinand că pentru perioada menționată dreptul la acțiune s-a prescris, astfel încât apelul reclamanților este nefondat.
In ceea ce priveste apelul declarat de pârâți, aceștia au invocat în apărare dreptul lor de proprietate asupra apartamentului în litigiu, dobândit în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul dispozițiilor art.9 din Legea nr.112/1995.
Prin acțiunea înregistrată sub nr.16960/2005 la Judecatoria Cluj N pârâții au solicitat sa se constate că în condițiile prevăzute de art.9 din Legea nr.112/1995 au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.1 situat în C N- și să se constate nulitatea parțială a hotărârii nr.156/1998 a Comisiei judetene C de aplicare a Legii nr.112/1995 prin care s-a dispus restituirea în natură a apartamentului în favoarea reclamanților.
Prin sentinta civilă nr.3752/2006 a Judecătoriei Cluj -N, definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului declarat de pârâți, acțiunea formulată de aceștia a fost respinsă.
Din considerentele acestei sentințe rezultă că, deși a fost demarată procedura de cumpărare potrivit dispozițiilor Legii nr.112/1995, nu s-a ajuns la un acord de voință în ceea ce privește încheierea contractului, apartamentul fiind restituit în natură reclamanților.
Astfel, tribunalul a considerat că prima instanță a reținut în mod corect că pârâții nu au nici un drept locativ asupra apartamentului în litigiu în condițiile în care nu au încheiat un contract de vanzare-cumparare valabil și nu si-au îndeplinit obligațiile prevăzute de art.10 alin.2 din OUG nr.40/1999 pentru încheierea unui contract de închiriere.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal pârâții și, solicitând suspendarea judecății cauzei în baza art. 244 pct. 1 Cod proc.civ. arătând că, soluționarea prezentei cauze depinde de modul de soluționare dosarului nr-, având ca obiect anularea dispoziției emisă în condițiile Legii nr.10/2001.
În al doilea rând, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului, cu consecința respingerii acțiunii.
În subsidiar, recurenții au solicitat în baza art. 312 alin.3 Cod proc.civ. casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj.
Recursul a fost întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc.civ.
Hotărârile au fost criticate pentru nelegalitate, arătându-se în acest sens că sunt titularii unui contract de vânzare-cumpărare, că acțiunea reclamanților privind anularea acestui contract a fost respinsă, irevocabil prin decizia civilă nr. 2187/R/2008 Curții de Apel Cluj.
Reținerile celor două instanțe referitoare la faptul că procedura de încheiere contractului de vânzare-cumpărare a fost suspendată, este, această măsură putând fi dispusă de organul administrativ abilitat, cerință care nu este îndeplinită în cauză.
Cele două instanțe nu au verificat identitatea apartamentul în litigiu și au refuzat a administra probațiunea solicitată de ei, probațiune care putea clarifica aspectele controversate, aspecte rezultate din renumerotarea apartamentelor din întregul imobil.
Stabilirea despăgubirilor retroactiv și pentru viitor până la predarea locuinței de către cele două instanțe este de asemenea greșită, în condițiile în care dețin un contract de vânzare-cumpărare valabil încheiat nedesființat în urma acțiunii promovate de reclamanți.
Recurenții au formulat cerere pentru acordarea ajutorului public judiciar constând în scutirea de plata taxei judiciare de timbru de 1076,3 lei și a timbrului judiciar de 5,15 lei, cerere care a fost respinsă de instanță, urmare neîndeplinirii de către recurenți cerințelor art. 14 din OUG nr. 51/2008 modificată.
Analizând excepția netimbrării recursului, curtea reține următoarele:
Potrivit disp.art.137 alin.1 Cod proc.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit disp. art. 11 Legea nr.146/1997 cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță sau 50% din taxa datorată pentru acțiunile evaluabile în bani.
Pentru termenul de judecată din 30.04.2009 recurenților li s- pus în vedere prin citația emisă în cauză obligația de a achita taxă judiciară de timbru în sumă de 1076,3 lei și timbru judiciar în sumă de 5,15 lei. Cererea lor de acordare ajutorului public judiciar formulată înainte de acest termen de judecată a fost respinsă, așa cum s-a reținut, pentru neîndeplinirea cerințelor art. 14 din OUG nr. 51/2008.
judiciare de timbru sunt creanțe datorate anticipat, neplata acestora fiind sancționată cu anularea cererii de chemare în judecată sau a căii de atac promovate, fără achitarea timbrajului aferent, conform prevederilor art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997.
În consecință, curtea va dispune anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 39 din 23 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 39 din 23 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact. GC
2 ex/26.05.2009
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Chiș Eugenia Pușcașiu
